sâmbătă, noiembrie 28, 2015

pentru mine am ramas mai departe om

"Am vazut un barbat incaltandu-se cu o pereche de pesti. L-am privit cum paseste agale pe luciul apei. (...) Am ramas pe malul marii sa ma uit la el. (...) Si-a pierdut, pe masura ce se indeparta de mal, infatisarea de om. Am vazut un om cum se metamorfozeaza intr-un punct. (...) 
Am asteptat pana cand a revenit la mal. Am asteptat mult, n-am stiut niciodata cat am asteptat. Am vazut un punct desprinzandu-se de pe linia orizontului si transformandu-se, pe masura ce se apropia de mal, in om. 
S-a intors printre oameni, epuizat. (...) M-a intrebat: "Am fost sau n-am fost punct?" 
"Ai fost", i-am zis. 
Mi-a spus: "Sa stii ca doar pentru tine am fost punct, pentru mine am ramas mai departe om." (Iulian Tanase)

pierduta pe buza prapastiei

Blogul asta mi-a fost alaturi si cand mi-a fost rau, si cand mi-a fost foarte rau. Fara sa-mi reproseze vreodata c-am cazut fiindca-mi place haul sau ca nu ies fiindca nu ma straduiesc deajuns.
Am fost cam nedreapta cu el. L-am uitat cand mi-a fost bine. M-am multumit cu facebook.
Fusesem bine atata vreme, ca ma gandeam la un moment dat sa il sterg.
Apoi a venit el, mi-a scuipat in fata si m-am demontat, ca o jucarie stricata.
Nu e usor sa ramai in balanta daca esti o jucarie stricata.
Dar despre cat e de greu, e mai bine sa taci.




Se poate tăcea pe buza prăpastiei
Prăpăstiile au, se știe, buze.
Buze pământii, abrupte, înfiorătoare.
Dacă ai ajuns pe buza prăpastiei, fii atent,
În orice clipă te-ai putea prăbuși.
Dacă ai ajuns pe buza prăpastiei, mai bine taci.
Orice ai spune, cuvintele ți-ar cădea în prăpastie, atrase de cântecul de sirenă al gravitației.
Dacă ai căzut în prăpastie, tot ce trebuie să faci e să taci și să crezi.
Trebuie să crezi că acolo sus, la suprafață, cineva tace ceva pentru tine.
Tăcerea e frânghia pe care o mână necunoscută, o mână salutară, ți-o aruncă.
Apuc-o cu amândouă mâinile, în curând vei fi la suprafață.
Tăcerea este scara pe care urci spre lumină,
Lăsînd în urmă buzele pământii ale prăpastiei.
Iulian Tănase