luni, martie 02, 2015

Fericiri de luni, marti si sambata

In a doua jumatate a saptamanii trecute fericirea a plecat putin. Motivat. S-a dus un om. Nu unul apropiat, dar pe care il stiam de juma de viata. Care-a oferit rabdare si blandete, cand altii ofereau teroare si isterii. Il vazusem cu o saptamana in urma la tv. Mandru de niste realizari. Bine merci. Si dintr-odata nu mai e. De o vreme, sambata merg cu sor-mea la cimitir, sa-i aprindem cate o lumanare bunicii. A devenit aproape terapeutic, pentru ca dupa cateva ore in care sunt deprimata, realizez marele noroc de-a fi vie. Si savurez fiecare gura de aer.

Asa ca de luni, am chemat fericirea acasa.

Copilul acela, cu care am plecat de la " da mar", intr-un ritm in care am crezut ca atat eu, cat si el, n-o sa mai suportam sa vedem vreodata vreun mar in fata ochilor, copilul acela care refuza sa tina creionul in mana si care a unit puncte de le-a si visat, copilul acela care trebuia recompensat pentru fiecare rand pe care il scria, a scris astazi prima povestire a unui text pe care l-am citit impreuna, fara alt suport vizual. Ba m-a si corectat: "scrie dejun, nu mic dejun!". Si nu e bucurie mai mare!

Conversatia - unul din cele mai frumoase martisoare pe care le poate primi un terapeut:
- Cum a fost azi la scoala?
- Frumos si usor!
- Ce a fost frumos?
- Ca am impartit martisoare colegilor!

- Si altceva?
- Si am si primit!
.....
Maine dimineata ma voi intalni cu un Om Frumos! De mult n-am mai asteptat o marti cu atata entuziasm. Sunt ca un copil inainte sa plece in excursie. Dar, cu maturitate adulta, o sa joc Mahjong sa treaca timpul mai repede!:)) 
Maine dimineata, un Om Frumos imi va face cadou o ora din timpul in care straluceste, facand lucruri pentru care este facut. Iar eu o s-o admir cuminte si recunoscatoare pana la cer.
....
Sambata, canta Alina acasa. Si Alina e toata o poezie!
....
Update-urile sunt binevenite! Dar, chiar fara ele, raman recunoscatoare pana la cer.

Un comentariu:

Ada spunea...

Pentru mine, cei dusi locuiesc intr-o lume care e oglinda lumii noastre. Nu ii pot vedea, dar poate ca ei ma vad pe mine, asa ca fiecare mers la cimitir ne face bine, si mie, si lor. Si de fiecare data imi aduc aminte ca toate bataliile mele, oricat de grele, sunt de fapt "fluturi galbeni de-o zi".