luni, octombrie 27, 2014

The Black Balloon


Chiar zilele astea, in timp ce ma luptam cu opozitionismul sor-mii, incercand s-o conving lucruri elementare, cum ar fi sa se lase spalata sau cum ar fi faptul ca nu putem cumpara papusi in fiecare zi, ma gandeam ca in toate filmele deficientii mental, oricat de sever afectati, sunt prezentati ca docili si demni (doar) de compasiune. Niciunul nu e opozitionist, cu niciunul nu trebuie sa te "lupti" ca sa-l convingi sa se lase spalat sau sa se imbrace cu haine potrivite anotimpului. Peste tot numai oameni care se declara foarte norocosi si incantati sa aiba in familia lor pe cineva atat de special. Peste tot oameni care-ti pretind o rabdare infinita, "ca doar esti psiholog". Noroc ca mai sunt si cei care traiesc lucruri similare cu tine. Si care inteleg cum e s-ajungi la capatul rabdarii. Si a doua zi s-o iei de la capat.
Asa c-am vazut filmul asta si-am plans.


Niciun comentariu: