duminică, iunie 29, 2014

supradoza de duiosie


" Abia acum iși dădea seama cît i-a lipsit. Abia acum, când sufletul i se încălzea, putea măsura frigul, singurătatea în care trăise. (...) Părul lui avea culoarea prafului, fața lui n-avea culoare (...). Dar toate câte le știa o învățase el, și zâmbetul lui era bun, și mâinile bune, și vocea blajină. (...)

- Mă duc până-n capătul străzii, să-mi iau un caiet.
Ar fi vrut să spună: Până la capătul lumii... (...)
Ea îl ținea de mână, fără să știe de când. El făcea pași mari, ca oamenii învățați cu drumuri lungi. Ea căuta să se țină de el cu pașii deși.
- Spune, Rada, ce-am sădit în sufletul tău a rămas?
- Tot! (...)
- N-ai să răcești, Răduțo?
- Mi-e cald și mi-e bine. De atunci, niciodată nu mi-a fost bine...până acum,
"Atunci" însemna ziua plecării din sat. Iar el înțelegea că degetele înfipte în brațul lui nu voiau să piardă copilăria, visul."

"Cerul se insenina si toate casele in care s-au tot mutat, toate treptele pe care a tot coborat, toate umilintele, invatatorul le-a sters cu mana lui, repede, cum stergea cu buretele pe vremuri, tabla, cat ai clipi...
- Uite, Rada, ploaia asta a fost o pacaleala.
- N-A FOST O PACALEALA, FIINDCA N-AM S-O UIT.
Si, ridicand privirea, vazu o picatura pe fata lui arsa de soare (...) Ar fi vrut s-o ia si s-o pastreze, s-o poarte piatra la un inel.
- O picatura de ploaie, chiar daca nu poti s-o pastrezi, nu este o pacaleala. (...)
- Ba, uite, pe nasucul tau e o picatura care e o pacaleala.
- DAR DACA E O PICATURA PE CARE N-O MAI UITI? DACA-TI ADUCI AMINTE DE EA SI PESTE O MIE DE ANI?
- O mie de ani, Rada, ma sperii!
- Pacat!
Era dezamagita. Ar fi vrut ca pe el nimic sa nu-l sperie.
Un mic nor trecuse peste soarele sufletului ei. Se vede ca el a inteles, altfel nu ar fi spus:
- Esti un copil, Rada. (Cella Serghi)

2 comentarii:

emil spunea...

:)))
https://www.youtube.com/watch?v=noo1_wUGsIU

fonte di gioia spunea...

ernest va fi enchante:))