duminică, mai 11, 2014

urme

M-a rugat mama sa curat niste scaune extrem de murdare. Le-am curatat cat de bine am putut, "disperata" de faptul ca de cate ori ma uitam, mai gaseam o urma de murdarie si de refrenul "faci lucrurile de mantuiala", auzit de atatea ori in copilarie.
Am avertizat-o  ca cel mai probabil nu sunt perfect curate, dar M-AM STRADUIT.
Spre surprinderea mea, azi a vazut scaunele si a fost foarte multumita de felul in care arata.
I-am spus tatei despre ecoul din urechile mele cu "lucrurile de mantuiala".
La care el: "eh, nimeni nu le face perfect!"
Doamne, cat m-ar fi salvat cuvintele astea acum 20 de ani!

Niciun comentariu: