sâmbătă, mai 31, 2014

Incep sa se intample lucruri interesante in orasul acesta

Cum ar fi proiectii de filme. Aseara a fost Domnisoara Cristina. Horror nu e stilul meu, dar m-am dus, ca sa incurajez initiativa.
In seara asta, de la 18 e Love Building si de la 20 - Closer to the Moon - 5 lei biletul.
Maine, de la 15, respectiv 17 - Tom& Jerry - 10 lei biletul.
Pe 16 iunie  - teatru: Fa-mi loc!, cu Medeea Marinescu.
Dar sa ajungem sanatosi pana atunci!
:)



L. E: Am vazut ambele filme. Love Building e o comedie cat se poate de usoara. Numa buna pentru convalescenta.
Closer to the moon mi-a placut neasteptat de mult.
In pauza dintre ele, dupa ce-am alergat in cautare de ceva ce sa pot rontai eu in conditii de regim foarte strict, mi-am permis sa ma tolanesc pe scaun. S-a si gasit cineva care sa ma pozeze si sa ma puna pe fb. Si, normal, s-au gasit imediat altii care sa comenteze ca "doamna isi face siesta, ca e plictisitor filmul". Altii care nici macar nu fusesera in sala, pentru ca altfel ar fi stiut ca "doamna" se tolanise in pauza dintre filme, nu in timpul lor, in conditiile in care timp de vreo saptamana doamna a tot avut zile in care abia s-a tinut pe picioare.
Dar de ce sa gandim cand e-atat de simplu sa ne dam cu parerea?

vineri, mai 30, 2014

buf

hai să facem un exercițiu de echilibru
am adus sârmă și câteva mere
pentru pauză
spune-mi de unde până unde
și mă voi preface că nu există nimic
care să dea cu noi de pământ

hai să desenăm totul
pe hârtie
ție nu ți-au plăcut niciodată
lucrurile începute direct din inimă
un proiect o schiță ne vor întări
îmi spuneai
dar eu voiam să ne topim

și totuși

există premii
asta te va convinge
chiar de-ar fi să cazi rău
rău de tot
și pentru totdeauna

Costin Tanasescu

vineri, mai 23, 2014

transamerica





Numa la urgente sa n-ajungi

M-a lovit subit urticaria, că răgușeala acută nu ajungea.
De data asta mai nasol decat de obicei.
M-am incapatanat sa nu iau antihistaminic, convinsa fiind de experientele anterioare ca trece si fara.
De data asta m-am inselat. Pe la miezul noptii, cand am vazut ca e groasa si ca am manifestari cu care nu-s obisnuita si cu care nu stiu sa ma descurc, am luat frumusel un taxi si m-am dus la urgente.
- Am o urticarie, am mai avut si de obicei trecea de la sine, doar ca de data asta am dificultati de respiratie si am impresia ca imi amorteste fața.
  - Ce-ati mancat?
Un cacat, imi venea sa ii zic, daca stiam de la ce e, nu crezi ca as fi evitat? In loc de asta, spun:
 - Nimic din ce nu mananc de obicei.
 - Ma uit imediat, zice medicul. Vine, se uita si confirma ca e urticarie. Asta stiam si eu, ma gandeam ca se uita la fațaul meu, confirma sau infirma daca e umflat, eventual explica senzatia mea de amorteala.
Normal ca nu.
 - Sa va luam o tensiune si, DACA TOT ATI VENIT, sa va facem o perfuzie.
 - Eu nu tin musai sa-mi faceti ceva, zic. Daca spuneti ca e ok, trece de la sine si nu ma loveste vreun atac cerebral in miez de noapte, eu plec acasa.
 - Ei, v-ati panicat degeaba, dar daca tot ati venit, va facem perfuzie.
(La prima mea experienta si cea mai urata cu urticaria, tantea aia mi-a zis ca daca nu ma internez si nu sunt sub observatie, risc sa mor inecata. Asta cica ma panichez degeaba. Adevarul e undeva la mijloc, desigur.
Mi-a scos tensiometrul. Nu mi-a zis nimic: e buna, nu e, nimic, doamna se juca de-a luatul tensiunii, o bifase si pe asta. Mi-a pus perfuzia. Pentru ca sunt mult mai anxioasa decat timida, i-am zis ca platesc cat cere, numa sa fie acele sterile. M-a asigurat ca sunt. Normal.
M-a mutat de pe un pat pe altul, intr-un salon. Infirmierul era ofuscat ca nu stiu pe un sa merg.
 - N-am mai fost la urgente, ii explic.
 - Pai sa mai vii!
N-am avut inspiratia, nici energia, nici sa-l injur de mama, nici sa-i urez sa ajunga acolo ca pacient si sa aiba parte exact de atitudinea asta.
M-am intins pe un pat care mirosea a pisat. Am stat cuminte sa se termine perfuzia.
Langa mine, doar batrane. Una avea nevoie la baie. Dupa multe insistente, cineva a inteles asta. Alta spunea ca paralizeaza. I-a spus ca "daca vrea, ii pune niste oxigen, altceva n-are ce sa-i faca"". Normal, doar esti la urgente, cine dracu sa stie ce sa-ti faca?? Doar DACA VREI, primesti o perfuzie si niste oxigen, ca numa tu stii ce e mai bine.
Alta tanti a chemat o infirmiera, pentru ca voia la baie si nu stia sa isi dea jos perfuzia. Cum nici eu nu stiam s-o inchid. A venit infirmiera, rastindu-se: "Si ce, nu poti sa ti-o dai jos, e asa greu?""
Ar fi trebuit sa-i zic: iertati-ne ca n-am mai avut ghinionul sa ne obisnuim cu perfuziile
Am plecat mancand pamantul. Am dezinfectat hainele. Si geanta.  Niciodata n-a fost atat de confortabil patul meu.
Am gandit ca mai bine mor acasa.
De asta prefer spitalele private.
Daca ar exista si Urgente private in acest oras, ar mai fi o speranta.
Eu stiu: is obositi, platiti, prost, etc.
Dar ar trebui sa le zica cineva ca majoritatea oamenilor nu ajung la urgente in miez de noapte, asa, c-au vrut sa le strice lor somnul sau programul.

P.S.: Mesaj pentru frate-miu, in caz ca citeste: ai nostri nu stiu acest episod si nici nu e necesar sa-l afle.

marți, mai 20, 2014

Nemuritorul

Se-ntampla ceva in jurul meu si nimeni nu vrea sa-mi spuna
In spatele fiecarui cuvant se-ascunde cel putin o minciuna
O fata-mi spune ca ma iubeste, alta nu-mi spune, dar vine.

sâmbătă, mai 17, 2014

o sa-mi fie dor de Te cunosc de undeva!




Premiul pentru cel mai bun travesti. Castigatorul lu mama!:)

Acum o luna...

Scriam asta.
Costin, daca intri pe-aci, afla despre mine ca intre timp m-am informat din 3 surse, ca jurnalistii, si ramane valabil ce-am scris atunci.
Nu poti alege preotul care sa oficieze botezurile sau inmormantarile din familie (la cununie se mai poate negocia), iti e impus, ca si postasul. Diferenta ar fi ca, daca tii musai, poti invita mai multi preoti.
Eu nu vreau.

vineri, mai 16, 2014

from Friday, with love

tot din seria melodii auzite la radio...de data asta nu aveam biletel la indemana, dar lucrurile au mers chiar mai repede:))
Cautam asta:


Bonus, am gasit asta:



Bonus, poveste cu Tudor:
Manu il educa  dupa principiile: "imparte ce ai cu ceilalti, pentru ca si ei vor imparti cu tine" si "daca stii sa ceri frumos, vei primi cu mare drag chiar mai mult decat ceri". Nu-i "recita" copilului aceste principii, dar le transmite implicit. Si o face foarte eficient, pentru ca Tudor a inteles foarte bine mesajul.
Gaseste in buzunar un ban primit de la bunica lui, "sa-si ia o ciocolata". Scoate banul, mi-l intinde si-mi spune: "Uite, Fifi, sa-ti cumpeli o ciocolata. Si sa-mi pastlezi si mie!"

cea mai trista imagine


joi, mai 15, 2014

yo canto

Am auzit melodia asta acum cateva zile la radio. Mi-am notat pe un bilet ce am retinut din refren. Bineinteles, am pierdut biletelul si memoria dadea rateuri. Azi am gasit biletelul. Si melodia. Pasiunile ne fac foarte perseverenti:). Me is happy:)

monkeys in my heart are rattling their cages

duminică, mai 11, 2014

inghetata buna la suflet

- Pe o scara de la 1 la 10, cat esti tu de dragut?
- Toata viata sunt dlagut!
........
- Mami, sa stii ca eu n-o mai iubesc pe Miruna!
- Dar ai iubit-o?
- Nu, dar ea ma iubeste pe mine si eu m-am plictisit, toata ziua ma fugareste si ma pupa! (Si abia are 4 ani!!)
..........
- Vrei sa ai o surioara?
- Bebelus mic, fetita? Nu, sigur ca nu!
- Nu vrei sa-ti faca mami o surioara?
- Cum sa-mi faca?
- ...Hai mai bine sa mancam o inghetata!


Poate nu stiati, dar cand e cu mami, Tudor are "program de complimente"
- Fa-i un compliment lui Fifi, spune-i ceva dragut!
- Te mai aduc aici, Fifi!

urme

M-a rugat mama sa curat niste scaune extrem de murdare. Le-am curatat cat de bine am putut, "disperata" de faptul ca de cate ori ma uitam, mai gaseam o urma de murdarie si de refrenul "faci lucrurile de mantuiala", auzit de atatea ori in copilarie.
Am avertizat-o  ca cel mai probabil nu sunt perfect curate, dar M-AM STRADUIT.
Spre surprinderea mea, azi a vazut scaunele si a fost foarte multumita de felul in care arata.
I-am spus tatei despre ecoul din urechile mele cu "lucrurile de mantuiala".
La care el: "eh, nimeni nu le face perfect!"
Doamne, cat m-ar fi salvat cuvintele astea acum 20 de ani!

sâmbătă, mai 10, 2014

pentlu tine, dlaga mea Fifi!

Definitia starii de bine:
Manu: Vine Fifi azi sa te ia de la gradi si poate mergeti in parc.

Tudor: Ba nu, mergem la Fifi, imi da banana cu iaurt si biscuiti, ma uit la Oraselul Lenes si e bine asa!(...) Fifi, sa mai iei biscuiti din aia speciali!


- Tudor, ce vrei tu sa te faci cand o sa fii mare?
- (Cu convingere) Bucatar!
- Si ce mancare o sa faci?
- Supa crema! ( L-ul a devenit un r monovibrant adorabil, imposibil de redat in scris)
- Si ce pui tu in supa crema?
- Salata, morcovi, cartofi...o sa-ti aduc un castron de multa supa crema si tie o sa-ti placa foarte mult, nu?:)

luni, mai 05, 2014

taie omului prin lege dreptul de-a fi hâd

Am vazut aseara filmul despre viata lui Charlie Chaplin. Il recomand cu drag.
Cantecul il iubeam mai demult:




- Ce facem acum, Charlie?
- Zambim.