vineri, aprilie 18, 2014

tudormi

acum între palmele mele. te întind întâi ca pe-un plasture şi-mi acopăr
cu tine
cicatricile
te strâng apoi te fac pastila care-mi dizolvă frica şi te-nghit aşa
fără apă zâmbesc
sub cearceaf aşteptând
cu destulă răbdare să-ţi faci efectul în timp ce din degetele tale-mi construiesc
Bărcuţedehârtie; le dau drumul apoi
în sângele meu şi-n tot ce se mişcă în mine pentru că
tudormi şi-ai lăsat toate uşile
deschise şi ţi-aş putea pătrunde în vis fix acum cu mai multă violenţă decât
mă crezi în stare spunându-ţi /chestii/
atât de multe /chestii/ aruncându-mă-n pereţii tăi interiori şi legănându-te ca pe-o Bărcuţădehârtie sus jos
sus
jos până ajungi să mi te potriveşti în sânge şi-n tot
ce se mişcă în mine ca şi cum aici
ţi-ar fi fost dintotdeauna locul

Maria Folea

Niciun comentariu: