luni, aprilie 21, 2014

primul pom, primul om...

Nu mai sunt de mult dusa la biserica.
Pe de o parte, pentru ca m-am tot lovit de preoti care nu-mi spuneau nimic. Sau imi spuneau lucruri ce nu ma faceau sa simt nevoia sa le pup mana. Pe de alta parte, pentru ca detest regulile care n-au nicio logica-n spate. Ma apuca mama nervului cand auzeam lucruri de genul "cand are menstruatie, e PACAT ca femeia sa intre in biserica". De ce??? Pai, pentru ca e murdara! Poate era murdara acum 100 de ani, intre timp poate fi foarte curata, daca doreste. Ca sunt si nesimtiti / nesimtite nespalate, indiferent de perioada din luna, asta e alta poveste.
Accept si explicatii magice, pentru copii de 4 ani, de tipul "se pune un cearsaf alb ca sa pluteasca sufletul mai usor", numai pentru Dumnezeu, dati-mi o explicatie!

Dar vine o vreme cand, vrei nu vrei, ajungi la biserica. E abia aprilie si deja am plantat primul pom si-am ingropat primul om. Asta gandeam in timp ce aruncam in groapa bulgarele de pamant.
Imi doresc sa nu mai am parte de asemenea calatorii initiatice prea curand.


Am descoperit multe lucruri astazi despre Pacat si despre traditii cel putin bizare. 

Cum ar fi faptul ca, daca-ti moare cineva in preaja Pastelui, nu i se face slujba in Biserica, pentru ca "in biserica s-a facut curatenie de Paste". Aha, biserica nu e si pentru morti, sau nu de Paste. Cand asta ti-o spune un cioclu duhnind a alcool, atunci da, are o anume greutate.  Si eu care credeam ca Pastele e tocmai despre Moarte si despre Inviere. In ciuda acestei reguli bizare, am gasit un preot care ar fi intrat cu mortul in Biserica, daca Biserica ar fi fost descuiata. Era incuiata. Pentru morti. De Paste.
Tot nedumerita am ramas si in privinta traditiei care spune ca la sfarsitul procesiunii rudele pun o mana de pamant deasupra, dar e mare pacat ca vreo ruda sa puna pamant cu lopata. E acelasi pamant, acelasi mormant si vedeam gesturile astea ca semn de a fi alaturi pana la capat. Cu mana sau cu lopata, ce importanta mai are? Mai ales cand cel care iti urla ca "e pacat!!" e un gropar mort de beat.
In tot negrul asta, mi s-a intamplat si ceva bun astazi: s-a intamplat sa descopar un preot cu har. Poate ca la un moment dat, o sa gasesc si niste raspunsuri.

L. E.: Dupa cate-am auzit si vazut la priveghiul acesta, eram hotarata ca atunci cand o fi sa ma duc, nu numai ca "nu-mi trebuie flamuri", dar nu-mi trebuie nimic. Incinerare, fara priveghi si fara picior de ruda sau vecin comentator. Dupa ce l-am cunoscut pe preot, m-am sucit (is destul de instabila zilele astea, in starea mea normala de agregare sunt foarte constienta ca nu mai conteaza ce se intampla dupa) si am zis ca as accepta si o ceremonie "clasica", daca o oficiaza acest preot. 
Ei bine, am aflat ca desi ambii taie chitanta, daca psihologul ti-l poti alege, preotul nu! Si-au impartit dinainte mortii in functie de domiciliu si ce vrei tu nu conteaza. Ce daca platesti? Preot, postas, cam tot aia?
Poti, desigur, sa alegi varianta "cu alai", dar asta inseamna tarif dublu. Daca tot e pe baza de taxe, de ce economia de piata nu functioneaza si aici? De ce sa-l platesti si pe cel pe care nu-l simti preot?
De ce poti alege intre 1000 de magazine, cativa medici, 1000 de psihologi, dar nu-ti poti alege preotul?

Niciun comentariu: