luni, aprilie 28, 2014

cateodata frumusetea sufleteasca e atat de palpabila incat iti vine s-o imbratisezi

Daca pana acum aveam o slabiciune pentru moldoveni, din seara asta am o slabiciune si pentru moldovence. Am vazut la Junior chef o fetita din Republica Moldova. Frumoasa ca o zana. Desi e prima data in Romania, vorbeste o romana literara. Mai are doua surori, mama le-a parasit in urma cu noua ani . Gandeste ca un om mare si simte curat: "Am vrut sa ajung la tv ca sa o emotionez pe mami cu ceva bun, nu cu ceva rau. Eu stiu ca mami ne iubeste, chiar daca e departe." Niciun repros, nici vreo alta umbra in vocea si privirea ei. A invatat de la tati sa gandeasca intelept cu toti cei 11 ani ai ei si s-o iubeasca pe mami, desi n-a cunoscut-o. 
Tatal ei povesteste despre experienta de a creste singur 3 fete: "Nu a fost greu deloc. Sunt niste nestemate, care trebuie doar slefuite. Daca faci ce trebuie in tinerete, lucrurile merg asa frumos la batranete, ca nu ai mai vrea sa mori". 
Lectii.

sâmbătă, aprilie 26, 2014

fericiri neprogramate





 De la Tudor adunate:
- Mami, tu bei cafea, dar de mancat n-ai mancat mai nimic!
....
Manu i-a propus sa mearga in parc pe jos. Raspuns:
- Nu cled ca sunt plegatit pentlu asta!:))
...
Pentru ca atunci cand era mai mic, nu statea deloc la tuns, Manu l-a invatat sa stea recompensandu-l cu ciocolata. Astazi, copilul trebuia tuns, dar e si la regim de o perioada. 
Tudor: - Stii ca daca ma tunzi, trebuie sa-mi dai ceva!
M: - Dar n-ai voie ciocolata.
T: N-am voie, dar acum ma tunzi!:))
....
- Cine fuge dupa mine, plimeste un plemiu!
- Ce premiu?
- O medalie de aul!
- Arata-mi-o!
- Uite-o, e invizibila!

"m-am gândit apoi
cât de frumos este să adormi
cu gândurile vraiște
și cu buzunarele pline
de fericiri neprogramate" (Costin Tanasescu)



from Friday, with love








miercuri, aprilie 23, 2014

nu-ma-uita, prunutul nostru si florile marului





rugaciune pentru un capăt

degeaba -
zidul acesta se dărâmă zilnic
peste un fluture
nemuritor


Silviu Dachin

marți, aprilie 22, 2014

Amin!

Un cantec descoperit intamplator pe fb, intr-un moment in care e ca o gura de aer.



daca nu l-ai descoperit inca, e si pentru tine, Emil.

luni, aprilie 21, 2014

primul pom, primul om...

Nu mai sunt de mult dusa la biserica.
Pe de o parte, pentru ca m-am tot lovit de preoti care nu-mi spuneau nimic. Sau imi spuneau lucruri ce nu ma faceau sa simt nevoia sa le pup mana. Pe de alta parte, pentru ca detest regulile care n-au nicio logica-n spate. Ma apuca mama nervului cand auzeam lucruri de genul "cand are menstruatie, e PACAT ca femeia sa intre in biserica". De ce??? Pai, pentru ca e murdara! Poate era murdara acum 100 de ani, intre timp poate fi foarte curata, daca doreste. Ca sunt si nesimtiti / nesimtite nespalate, indiferent de perioada din luna, asta e alta poveste.
Accept si explicatii magice, pentru copii de 4 ani, de tipul "se pune un cearsaf alb ca sa pluteasca sufletul mai usor", numai pentru Dumnezeu, dati-mi o explicatie!

Dar vine o vreme cand, vrei nu vrei, ajungi la biserica. E abia aprilie si deja am plantat primul pom si-am ingropat primul om. Asta gandeam in timp ce aruncam in groapa bulgarele de pamant.
Imi doresc sa nu mai am parte de asemenea calatorii initiatice prea curand.


Am descoperit multe lucruri astazi despre Pacat si despre traditii cel putin bizare. 

Cum ar fi faptul ca, daca-ti moare cineva in preaja Pastelui, nu i se face slujba in Biserica, pentru ca "in biserica s-a facut curatenie de Paste". Aha, biserica nu e si pentru morti, sau nu de Paste. Cand asta ti-o spune un cioclu duhnind a alcool, atunci da, are o anume greutate.  Si eu care credeam ca Pastele e tocmai despre Moarte si despre Inviere. In ciuda acestei reguli bizare, am gasit un preot care ar fi intrat cu mortul in Biserica, daca Biserica ar fi fost descuiata. Era incuiata. Pentru morti. De Paste.
Tot nedumerita am ramas si in privinta traditiei care spune ca la sfarsitul procesiunii rudele pun o mana de pamant deasupra, dar e mare pacat ca vreo ruda sa puna pamant cu lopata. E acelasi pamant, acelasi mormant si vedeam gesturile astea ca semn de a fi alaturi pana la capat. Cu mana sau cu lopata, ce importanta mai are? Mai ales cand cel care iti urla ca "e pacat!!" e un gropar mort de beat.
In tot negrul asta, mi s-a intamplat si ceva bun astazi: s-a intamplat sa descopar un preot cu har. Poate ca la un moment dat, o sa gasesc si niste raspunsuri.

L. E.: Dupa cate-am auzit si vazut la priveghiul acesta, eram hotarata ca atunci cand o fi sa ma duc, nu numai ca "nu-mi trebuie flamuri", dar nu-mi trebuie nimic. Incinerare, fara priveghi si fara picior de ruda sau vecin comentator. Dupa ce l-am cunoscut pe preot, m-am sucit (is destul de instabila zilele astea, in starea mea normala de agregare sunt foarte constienta ca nu mai conteaza ce se intampla dupa) si am zis ca as accepta si o ceremonie "clasica", daca o oficiaza acest preot. 
Ei bine, am aflat ca desi ambii taie chitanta, daca psihologul ti-l poti alege, preotul nu! Si-au impartit dinainte mortii in functie de domiciliu si ce vrei tu nu conteaza. Ce daca platesti? Preot, postas, cam tot aia?
Poti, desigur, sa alegi varianta "cu alai", dar asta inseamna tarif dublu. Daca tot e pe baza de taxe, de ce economia de piata nu functioneaza si aici? De ce sa-l platesti si pe cel pe care nu-l simti preot?
De ce poti alege intre 1000 de magazine, cativa medici, 1000 de psihologi, dar nu-ti poti alege preotul?

sâmbătă, aprilie 19, 2014

lucruri care nu pot fi spuse altfel

ascunsă
ca o ladă cu bani în casa zgârcitului
este iubirea ta (...)

într-o zi am să ajung
chiar de ar trebui să împânzesc tot orașul
cu fotografiile tale
chiar de ar trebui să schimb
o mie de trenuri o mie de avioane
sau o mie de planete
în inima mea nu va niciodată pace
atâta timp cât urmele tale mici
apar
și dispar odată cu ropotele fierbinți
ale unei ploi obraznice
pe trotuarele singure

Costin Tanasescu

vineri, aprilie 18, 2014

tudormi

acum între palmele mele. te întind întâi ca pe-un plasture şi-mi acopăr
cu tine
cicatricile
te strâng apoi te fac pastila care-mi dizolvă frica şi te-nghit aşa
fără apă zâmbesc
sub cearceaf aşteptând
cu destulă răbdare să-ţi faci efectul în timp ce din degetele tale-mi construiesc
Bărcuţedehârtie; le dau drumul apoi
în sângele meu şi-n tot ce se mişcă în mine pentru că
tudormi şi-ai lăsat toate uşile
deschise şi ţi-aş putea pătrunde în vis fix acum cu mai multă violenţă decât
mă crezi în stare spunându-ţi /chestii/
atât de multe /chestii/ aruncându-mă-n pereţii tăi interiori şi legănându-te ca pe-o Bărcuţădehârtie sus jos
sus
jos până ajungi să mi te potriveşti în sânge şi-n tot
ce se mişcă în mine ca şi cum aici
ţi-ar fi fost dintotdeauna locul

Maria Folea

curcubeul unei zile negre



vineri, aprilie 11, 2014

daca ai noroc s-asculti o minune

cel mai frumos cadou


menghina

în visele tale am apărut
erai frumoasă și eu o nălucă
ți-am zis: dă-mi mâna și
hai afară să alergăm pe dealuri
să ne rostogolim ca două butoaie goale
să fim fericiți
ai dat de câteva ori din picioare
și te-ai trezit într-o cămașă de stele
eu te-am schimbat
de-abia mai suflai într-un lac aproape înghețat

te-ai întors cu spatele și m-ai rugat
să te cuprind
ai adormit din nou
am știut atunci
că în brațele mele se poate muri
ca într-o menghină


Costin Tanasescu

luni, aprilie 07, 2014

sâmbătă, aprilie 05, 2014

pozne de azi



 si-un selfie by Tudol:)

cei mai frumosi dintre oameni

                                 "Te iubesc foalte mult, mami, esti cea mai frumoasa dintre oameni!"




vineri, aprilie 04, 2014

Hug

N-am început nici acum
să mă tratez.
Am pus mâna pe inimă de câteva ori.
Bate.
.....................
Frica aceasta nu-i bună, îmi spuneai
și aceste cuvinte mi le-am scris
pe o hârtie pe care o țin în buzunar.
.....................
Dacă erai tu aș fi reușit.


N-am început nici acum să mă tratez.
Nu știu ce mai aștept.
Vitrinele se schimbă,
timpul trece
și eu mă recunosc din ce în ce mai puțin
în ele.

Costin Tanasescu