sâmbătă, februarie 08, 2014

tie.


Zâmbeai( cred). Ştiam că eşti tu( dar păreai diferit). Timpul trecuse prin tine şi-ţi pictase pe obraji, umbre.
Ţi-am sărutat fruntea. Ai întors capul, ca o adiere.
Îmi doream să te îmbrăţişez dar am simţit un fel de vânt care bătea, între noi, aiurea.
Îmi simţeam inima, după ani. Atunci nu aveam aceste senzaţii. Acum mă bântuiau şi mă scuturau de singurătate. O clipă, doar….
Nu ştiu dacă de teama c-am descoperit că nu mai eşti( sau de frica de mine), am alergat pe-un pod alb şi gracil, peste marea albastră, auzindu-ţi, în urmă, paşii amestecaţi cu valurile.

Ileana Popescu Baldea

Niciun comentariu: