luni, februarie 03, 2014

Si totusi...happy-end

Rasfoiam, ca de obicei, www.poezie.ro. In care rasfoiam inseamna ca scrollam lista cu ultimele texte postate, in cautarea celor 2-3 autori pe care obisnuiesc sa-i citesc. Mi-au cazut ochii peste un nume: Ioana Popescu- Baldea. "N-o fi..." imi zic "Ileana Popescu Holban?" Dau click pe biografie  - "Si totusi...happy-end"! Titlul romanului care mi-a marcat adolescenta. Am transcris din el citate intregi si inca stiu pe de rost cateva. Imi amintesc povestea, pana si coperta, desi sunt o groaza de carti despre care pot spune doar ca mi-au placut, fara sa fi tinut minte "povestea".
M-am intrebat de cateva ori in toti anii astia cum de n-am mai auzit nimic de autoarea acelui roman. Pe tot internetul asta mare. 
Ciudat e ca citesc constant site-ul ala din 2006, fara s-o fi gasit. E drept ca multe din texte sunt la atelier. Desi mi se par mai interesante decat multe instelutate. Dar deh, criteriile mele emotionale si criteriile paranormale  ale site-ului au fost mereu paralele.

No, texte de atelier:

Voi pleca acum. Haihui. Pe străzi atât de umblate de fericire. Încât biata mea tristeţe se va simţi în plus. Şi, de jenă, va zâmbi tâmp. Va mai experimenta o minciună despre cum este să ridice umerii când ar vrea, de fapt, să-i cadă - umbră peste pietre şi străzi parfumate...Asta este!
.....................................................................................
N-am să-nţeleg niciodată pentru ce ura ucide. Nu doar în dreapta şi stânga. Ci în toate punctele cardinale. Ar fi ca şi cum m-aş obişnui cu un fapt. Precum ridicatul din umeri. Speriată şi neputincioasă.
Ura, precum o lavă care anihilează tot ce timpul a reuşit să migălească în noi.
Ura care strâmbă cromozomii dăruiţi de Dumnezeul la care ne rugăm în genunchi, în picioare, lateral sau paralel, prin biserici, mânăstiri, în maşină sau pe stradă, doar l-om convinge că suntem puri şi buni, nobili şi aşezaţi într-un jilţ al adevărului numai de noi înţeles, doar de noi auzit; adevărul nostru meschin, cât să ne măsoare convingerea că avem dreptatea luminii dintre orb şi surd.
................................................................................................

Ileana Popescu Baldea

Niciun comentariu: