vineri, ianuarie 10, 2014

Ce mai fac, ce mai simt

Am vazut un cabinet de psihoterapie care are ca motto: "have faith, things will improve":)) Mi-a amintit de bancul cu omul care se ineaca si psihologul care remarca faptul ca "important e ca se exprima". Incep sa cred ca nu e doar banc:))
.............................
Ma jucam de-a doctorul cu o fetita de 4 ani. I-am aratat cum se foloseste ciocanelul acela de testat reflexele. "Ce inseamna reflex?" m-a intrebat. Cand ajungi sa ii explici unei pustoaice pe care ai luat-o de la zero ( sau de la "da cana", cum s-ar spune in limbaj ABA) ce este un reflex, iti cam pocneste corasonul de bucurie:)
.............................

Friday I m withTudoi:

"Sa mergem la tine acasa, sa-mi dai cutia in forma de inima, sa vada stancuta toate bijuteriile coroanei"



"Fifi, tu esti o luminita, un licurici"




Aratandu-mi o vitrina: "Fifi, uite, sunt manechine, nemiscate ca statuile"




"Mami, eu stiu ca ma iubesti. Daca ma iubesti, de ce ma duci la gradi?"




Pentru ca tine musai sa ia cu el la gradi cate o jucarie de acasa, a convenit cu Manu sa lase jucaria la dulap pana pleaca de la gradi. Doar ca azi, cand s-a dus la masa, si-a luat si jucaria din dulap. Manu, incercand sa-l manipuleze emotional, i-a spus ca doamna o sa-i bata obrazul luni pentru asta. "Ce sa-i spun eu luni doamnei?" il intreaba. Tudor: "cand era si ea copil..." Mai zi ceva!:))

2 comentarii:

Mihaeladm spunea...

:) si pentru mine gradinita a fost o tortura, cred ca si eu simteam ca ai mei nu ma iubesc din moment ce ma lasa acolo. :)
Imi place mult blogul tau, am sa-l adaug in blogroll la mine.
Un an mai bun !

fonte di gioia spunea...

mda, cum ai da-o tot rau e: copiii care nu se simt iubiti/ in siguranta acasa, adora gradinita / scoala / orice loc in care pot evada. Copiii care se simt prea bine acasa detesta gradinita. Bine, asta e o suprageneralizare. Mai bine spus, unii copii. Oricum, asa vazand lucrurile, cred ca e preferabil sa urasti gradinita:))