duminică, ianuarie 26, 2014

from Sunday, with love



Incantat de faptul ca pictam cu degetul: "Fifi, esti buna la suflet!":))


Sa-ti fac o fotografie:


Manu, veghind ca Tudor sa se "lupte" cu mine cu blandete: "Tudor, iti reamintesc ca ai in fata ta o doamna!:))"

miercuri, ianuarie 22, 2014

zece


Acum 10 ani intalneam pentru prima oara un copil cu autism. Unul din cei mai afectati copii din cati am vazut. Era foarte dificil de recompensat, nu avea alimente sau jocuri preferate. La un moment dat, un terapeut a descoperit o recompensa...neobisnuita: ii acoperea pentru cateva secunde gura si nasul cu mana. Astazi am intalnit un alt copil cu autism, care ii seamana izbitor acelui copil: de la trasaturi fizice, pana la manierisme si auto-stimulari. Copilul de azi pare sa aiba ceva mai mult potential si e oarecum mai usor de recompensat. 
Au trecut 10 ani...au fost mai mult de zece intamplari ciudate...sper sa urmeze si-o minune...

ninsoarea de adio

oldie, but...

din dragoste, bre!

Aseara, declaratia lui Tudor de dragoste a sunat diferit fata de cum suna de obicei: 

"Fifi, esti o uîtă că nu vii să doimi la mine acasă!"

Dupa despartirea noastra, Manu i-a tinut putina "morala" parinteasca: "nu te-ai purtat frumos cu Fifi..bla, bla..." Reactie: "Mami, tu nu-ntelegi ca eu sunt foarte suparat ca Fifi nu a venit la noi acasa sa ne jucam? Nu puteam sa-i spun asa (n.r. in soapta): "Fifi, esti o urata!", trebuia sa-i spun asa: "FIFI, ESTI O URATA!", ca sa inteleaga ca sunt foarte suparat. Fifi este adult si trebuie sa inteleaga!":))
...................................

Ca sa-l incurajeze  cu ideea ca totul e trecator pe lumea asta, chiar si gradinita, Manu i-a spus ca atunci cand va fi "maie, maie" isi va duce proprii copii la gradi si el va merge la serviciu. A fost foarte incantat de idee: "Cand o sa fiu maie, maie, o sa clocesc si o sa am un copil pestisor, unul sarpe, unul crocodil si o sa-i duc la gradi!" S-ar fi pus de pe acum pe clocit:))

luni, ianuarie 20, 2014

prompt

Manu l-a rugat pe Tudor sa faca ceva. De doua ori pe ton normal. A treia oara rastit. Copilul a facut fatza aia, care topeste si pietrele.
- De ce ai tipat la mine?
Manu, inocenta:
- Pai ti-am spus de doua ori, n-ai raspuns, am crezut ca nu ma auzi.
- Adultii nu trebuie sa tipe niciodata la copii, trebuie sa vorbeasca frumos!
- Pai data viitoare cand te mai rog ceva, sa raspunzi, ca altfel cred ca nu m-ai auzit si tip.
- Daca mai tipi la mine, imi fac bagajele si plec de la casa asta!
Manu nu s-a lasat impresionata de micul santaj emotional pe care chiar ea il "predase":
- N-ai decat!
Tudor, descurajat, sta, se gandeste si spune:
- Exista o problema: nu stiu sa ma imbrac singur!
Vazand ca nu se ofera nimeni sa-l "salveze", ajung impreuna la concluzia ca e mai bine sa se "impace". Sfarsit:))

...............................................

Faza zilei: lucram cu o gagalice si, in timp ce notam raspunsurile, gagalicea spune: prompt! Mi-a picat fatza:))
"Pai m-am cam plictisit de prompt, prompt", zic "vreau si eu raspunsuri independente"
Raspuns: "Leul....(ceva ininteligibil)...Fifi". Tind sa cred ca a zis "Leul o mananca pe Fifi":))

sâmbătă, ianuarie 18, 2014

Daca ai noroc sa-ntalnesti o minune:)

Ieri, Tudor a fost sa i se recolteze sange. Mai intai, doamna doctor l-a "mituit" cu o bijuterie. Apoi, asistenta i-a explicat frumos ca pustiul dinaintea lui urla pentru ca s-a lovit, nu din alte motive, ca o sa-i puna la mana o bratarica ( "Din metal sau din plastic?" a intrebat stancuta:)), i-a aratat vena si i-a explicat ca o sa-l intepe acolo cu un ac si o sa curga putin sange, pe care apoi il vor pune la microscop, sa vada daca sunt microbi. Copilul s-a uitat frumos cum ii ia sange si asta a fost tot:)). De fapt, nu. La sfarsit, masculul alfa din el, a simtit nevoia sa comenteze: "De ce trebuie sa ma intepe in vena ca sa vada microbii? Nu putea sa-mi puna un termometru?":))

Azi a fost randul lui mami sa faca analize. I-a promis ca il lasa sa asiste si s-o incurajeze. La laborator era o coada infernala, asa ca i-am propus lui Tudor sa ne plimbam. Ne-am plimbat putin, i-am aratat o rampa abrupta (uitand ca tre sa am grija ce spun, pentru ca s-ar putea sa fie nevoie sa explic), am explicat, cum m-am priceput ce inseamna abrupta, dupa care: "Sa mergem sa vedem ce face mamicuta frumusica". Am mers. Statea la rand. Ne-am mai plimbat o tura. "Eu o iubesc foaite mult pe mami!" "Si pe cine mai iubesti tu foaite mult?" "Pe tu!" Dupa ce am revenit in starea de agregare solida, i-am facut rost de o bagheta. Cu care m-a transformat in diverse, de la casa si masina, pana la broasca si veverita. Dupa vreo ora si, a venit si momentul recoltarii. Tudor pandea prin usa crapata ce se intampla cu pacientii dinainte. Asistenta a fost asa topita, ca l-a primit inauntru. A stat cumintel si a analizat tot de la distanta.

Declaratii de dragoste: "Fifi, esti frumoasa ca mi-ai adus bijuterii!" (Asta cu frumusetea e foarte contextuala la 3 ani jumate, caci peste cateva ore: "Fifi, esti o urata pentru ca pleci!" Oricum, imi plac argumentele si le accept cu seninatate:))


 "Pe cine cheama Fifi, sa nu mai manance, sa nu mai luchieze, sa nu se mai spele, sa se joace toata ziua cu Tudoi!" 
"Cine vine la mine acasa, copii si adulti, sa nu mai plece niciodata!"

Convorbire telefonica:

-Vrei sa iti aduc ceva?

- Daa!
- Ce?
- Ceva ce nu am mai vazut niciodata!
(Ups, iar am uitat sa am grija ce intreb)
- E cam greu, ii zic. Poti fi mai precis?
- Ceva mic, o bijuterie stralucitoare, care se pune la mana sau pe deget!
- Pfiu!



"M-am gandit o idee" "Acum era mai tarziu"

- Tu erai un uliu si il rapeai pe ursulet, dar eu nu te lasam. Eu eram o stancuta si iti luam toate bijuteriile.

- Pai daca il aperi pe ursulet, inseamna ca esti o ursoaica, nu o stancuta! Si daca esti o ursoaica, n-ai bijuterii!
- Nu sunt o ursoaica, sunt un urs mai mare. Si sunt o stancuta si-ti iau toate bijuteriile!:))

Titanicul, in varianta Tudoi - Fifi: Eu ma indreptam spre poarta. El alerga spre mine, strigandu-mi, "te iubesc" / "iubita mea" si cand ne intalneam il luam in brate si-l ridicam suuus. Vreo 5 duble:))

vineri, ianuarie 17, 2014

Intamplare simpla

Am avut norocul, de-a lungul timpului, sa intalnesc cativa oameni care m-au sustinut. Care au crezut in mine cand eu nu credeam. S-a intamplat de cateva ori ca un cuvant, o fraza sau o intrebare venite la momentul potrivit sa declanseze ceva care sa ma schimbe in bine. Sa ma schimb in bine. (Pentru ca lucrurile importante se intampla la persoana intai. Singular sau plural:). Mi s-a intamplat (mult mai rar) sa pot oferi, la randul meu, ce-am primit. Dar nimic nu e mai frumos:)
sursa foto

papa bun:)

Si usor de facut, in stilu-mi caracteristic:)).
Ultima data cand am fost in Bucuresti, mi-am luat humus, pentru ca eram curioasa daca e diferit fata de cel facut in casa. Era diferit, in sensul ca avea in mijloc o balta de ulei, pe care a trebuit sa o scurg:))

joi, ianuarie 16, 2014

Butterfly on a wheel

L-am descoperit intamplator la tv. Prima data mi-a atras atentia fetita draguta. Apoi Gerard Butler:)). Apoi ceea ce parea patologic. Am continuat sa ma uit, desi e thriller si nu obisnuiesc sa urmaresc acest gen.
M-a rascolit. Dupa atatia ani, m-a rascolit. Lasitatea care, si dupa ce trece prin iad, supravietuieste, intacta.  Daca n-as fi vazut-o 3D, as fi ramas convinsa ca asa ceva nu exista decat in filme. De groaza.



Si-o femeie puternica.

duminică, ianuarie 12, 2014

de veghe in lanul de secara

"In prostia mea, o crezusem destul de inteligenta la inceput. Motivul acestei convingeri e ca stia o multime de lucruri despre teatru, piese, si literatura, si alte chestii. Daca intalnesti pe cineva care stie multe de-astea, iti ia ceva timp pana sa-ti dai seama daca e prost sau nu. In cazul lui Sally, mie mi-au trebuit ani intregi. Cred c-as fi aflat mult mai devreme daca nu ne-am fi giugiulit intens. Marea mea problema e ca orice fata cu care ma giugiulesc mi se pare o persoana tare inteligenta."

"Asta e o chestie ciudata la fete. De fiecare data cand aduci vorba de vreun tip care e un ticalos sadea- foarte rau sau foarte inchipuit si alte alea - si-i zici fetei cum e tipul de fapt - ea o sa-ti spuna ca bietul baiat sufera de un complex de inferioritate. Poate ca asa si e, dar asta nu-l impiedica sa fie un ticalos, dupa parerea mea." 

"Problema cu fetele e ca, daca le place un baiat, indiferent cat de ticalos e tipul, or sa spuna ca sufera de un complex de inferioritate, iar daca nu le place, indiferent de cat de dragut e sau cat de mare complex de inferioritate cara dupa el, or sa spuna ca e increzut. Pana si cele destepte fac treaba asta"

"Pe locul de langa mine era o doamna care a plans, practic, tot filmul. Cu cat devenea mai zaharisit, cu atat plangea mai abitir. Ai fi crezut ca plange pentru ca avea, asa, un suflet bun, dar stateam chiar alaturi si, credeti-ma, nu era cazul. Avea cu ea un baietel, care se plictisea ca naiba si tot cerea la toaleta, dar tipa nu voia sa-l duca. Ii zicea intruna sa stea locului si sa se poarte frumos. Buna la suflet ca un lup, n-am ce zice. Luati pe oricine care plange de i se usuca ochii la siroposeniile din filme si-n noua cazuri din zece o sa vedeti ca e rau la suflet si ticalos" 

J.D. Saliger

dragalasenia de azi:)



Tudoi e chiar mai greu mituibil:))

Un poem care incepe sambata

Sâmbăta ieșim în oraș.
Să ne uităm cum pe unii îi trag în hamuri câinii.
Pe alții singurătatea.
În toate părțile.
Noi știm cum să ne ferim fundurile,
odată am fost ciuruiți în toată regula.
Ne ținem de mână și mergem drept.
.........................................................
Și dacă e nevoie
ne împrumutăm de-o viață.
Și dacă e nevoie dăm pe mute.
Întotdeauna trebuie să mai fie o zi,
un drum și doi învingători.
.........................................................

În fiecare Luni se pornește un vânt mare

care deschide larg poarta.
Și noi scăpăm și alergăm pe străzile vechi.
Alergăm până când
fețele ni se aseamănă perfect una cu cealaltă.
Nu mai știm nici măcar noi cine suntem.
Tu eu eu tu.
În zori așa se întâmplă mereu
până ne aduce aminte ceașca de cafea
mereu plină, mereu rece
din care bem amândoi.
Atunci ochii noștri se retrag
în culori diferite.
Și eu zâmbesc și tu schițezi ceva...
E ca și când indigoul întârzie să apară
pe o a doua coală.

Am învățat să netezesc manuscrisul cu podul palmei.
Am învățat să o iau de la capăt.
Am învățat să-mi revin.
Scriu iar, până ce zâmbetul tău
aduce noaptea ca un cearșaf peste un trupul meu gol.
Și mi se face somn.
Aceasta este partea cea mai grea.
Și cea mai albastră.
Când tu nu-mi spui:
Noapte bună.
Costin Tanasescu

vineri, ianuarie 10, 2014

Ce mai fac, ce mai simt

Am vazut un cabinet de psihoterapie care are ca motto: "have faith, things will improve":)) Mi-a amintit de bancul cu omul care se ineaca si psihologul care remarca faptul ca "important e ca se exprima". Incep sa cred ca nu e doar banc:))
.............................
Ma jucam de-a doctorul cu o fetita de 4 ani. I-am aratat cum se foloseste ciocanelul acela de testat reflexele. "Ce inseamna reflex?" m-a intrebat. Cand ajungi sa ii explici unei pustoaice pe care ai luat-o de la zero ( sau de la "da cana", cum s-ar spune in limbaj ABA) ce este un reflex, iti cam pocneste corasonul de bucurie:)
.............................

Friday I m withTudoi:

"Sa mergem la tine acasa, sa-mi dai cutia in forma de inima, sa vada stancuta toate bijuteriile coroanei"



"Fifi, tu esti o luminita, un licurici"




Aratandu-mi o vitrina: "Fifi, uite, sunt manechine, nemiscate ca statuile"




"Mami, eu stiu ca ma iubesti. Daca ma iubesti, de ce ma duci la gradi?"




Pentru ca tine musai sa ia cu el la gradi cate o jucarie de acasa, a convenit cu Manu sa lase jucaria la dulap pana pleaca de la gradi. Doar ca azi, cand s-a dus la masa, si-a luat si jucaria din dulap. Manu, incercand sa-l manipuleze emotional, i-a spus ca doamna o sa-i bata obrazul luni pentru asta. "Ce sa-i spun eu luni doamnei?" il intreaba. Tudor: "cand era si ea copil..." Mai zi ceva!:))

vineri, ianuarie 03, 2014

Christmas with the Kranks

filmusor de duminica:)


da, stiu ca e vineri:)

urme

Taica-miu a baut. Din nou. Aparent, nimic tragic. Doar amintirile mele pline de cicatrici. Emotionale. (Nu, de batut nu m-a batut niciodata si e convins ca asta e de ajuns ca sa fiu multumita). Doar copilaria mea impartita in  astazi tata va fi treaz sau nu? Unde sau nu inseamna viata pe nisipuri miscatoare.
Dar m-am facut mare. Si am decis sa  trec peste. A ajutat si faptul ca imbolnavindu-se, el n-a mai putut bea. Mi-am amintit ca iadul e pavat bune intentii si mi-am zis ca e mai sanatos sa privesc la acestea din urma. 
De cateva ori in ultima vreme i-am mai auzit vocea aceea, atat de bine cunoscuta, dupa care, in copilarie imi dadeam seama daca a baut de cum intra pe usa. Mi-am spus ca sunt paranoica, n-are cum sa fi baut, doar ia medicatie. Azi mi s-a confirmat ca nu sunt deloc paranoica, sunt doar...plina de experienta:)).

In momente din astea, ma gandesc ca i-am protejat sentimentele mult mai mult decat a facut-o el cu ale mele. Desi, copil fiind, mi-am promis c-o sa ma razbun, o sa ma razbun, o sa ma razbun!
S-a intamplat sa ma fac mare intre timp.
Dar cand aud vocea aia sau cand simt miros de alcool, m-apuca un chef nebun sa i le trantesc pe toate pe masa. Doar asa, ca sa-l doara!.

Scriu aici sa ma descarc (de fapt acesta a fost unul din scopurile de inceput ale blogului).
Intre timp, am crescut. Si scriu mai ales cu gandul ca poate va citi vreun tata. Care crede ca nu e mare lucru daca bea unul, doua, noua pahare in plus. Ca nu e o problema, atata timp cat nu da cu parul.  (Stiiiuuu, notiunea asta de "in plus" e si ea relativa. "In plus", din papucii unui copil, din papucii copilului TAU, e paharul de la care vocea, discursul si comportamentul ti se modifica. Paharul care te transforma din adultul responsabil de care are nevoie intr-un ceva imprevizibil)  
Un tata destul de deschis la minte cat sa inteleaga. Ca raman urme. Si ca un copil NU UITA ce ti-ar conveni tie sa uite.

joi, ianuarie 02, 2014

une belle histoire




Acel moment in care intelegi ca muzica turceasca poate avea si alte nuante decat cea de manea:)

miercuri, ianuarie 01, 2014

Song for Marion

socialblind???

Nu le am cu replicile de agatat, nici in receptiv, nici in expresiv. Ma prind greu, am nevoie de confirmari, sa zicem ca subtilitatile n-or fi punctul meu forte:))
Cineva o intreba public pe o prietena de fb daca e insarcinata. Ceea ce mie mi se pare de prost gust. Daca femeia nu ti-a spus in mod explicit ca e, pastreaza-ti curiozitatile pentru tine, zic. Asta mi-a adus aminte de o intamplare de acum doua veri, cand, in secretariatul minunatei facultati, un asistent pe care nu-l cunosteam ma intrebase acelasi lucru. Un prieten caruia i-am povestit intamplarea mi-a zis atunci "Eh, replica de agatat.." "Du-te, ba," i-am zis, "cum ti-ai putea imagina ca devii interesant spunandu-i uneia ca arata de parca ar fi gravida?":))
Amintindu-mi intamplarea in acest context, i-am povestit-o unei prietene. Replica ei: "nici agatatul nu mai e ce-a fost..."
Mi-am exprimat din nou nedumerirea si-am ramas asa:))
Oi fi eu socialblind...dar tind sa cred ca nici el nu era foarte in regula:))

L. E:  am primit pe fb asta :))

Basarabia e Romania:D

In mod surprinzator, din concertul de aseara, muzica populara mi-a placut mai mult decat Sarmalele Reci. Pentru simplul motiv ca muzica populara s-a auzit cum trebuie. Cantecul asta e preferatul meu, iar clipul e din cele la care merita sa te uiti.

Anul e asa cum ti-l faci:)


                  http://www.radufconstantinescu.ro/2012/01/astepti-multe-de-la-noul-si-el-de-la.html