rama în care te-am așezat
e prea mică
o să te caut mai târziu
când nopțile vor fi lungi
iar tu
vei fi atât de tăcută
cum îi stă bine
tabloului
acum râzi
plângi, fă-mi scene,
ascute creioane
o să te privesc prin rochie
prin zid
prin cer
ca și când
acesta ne-ar fi
sfârșitul
și dragostea mea pentru tine
va fi un porumbel negru
ce va bate cu ciocul în fereastră
pentru o nouă vară
Costin Tanasescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu