joi, iulie 04, 2013

diamantul

Tudor a vazut un diamant intr-o carte de povesti. A vrut si el un diamant, desigur. Cum nu-l pot dezamagi, mi-am amintit ca era un inel ratacit prin baie. Mi-a pus inelul pe deget: "Fifi este o doamna si are inel cu diamant". Noroc ca in 3 minute n-am mai fost o doamna si am redevenit eu:))

O prietena ma intreba: " De ce noroc?"
Pentru ca eu sunt Fifi si nu sunt o doamna. Pentru ca am o restanta la capitolul copilarie, pe care n-am timp s-o recuperez pana mor. 
De asta ma prefer infantila si entuziasta decat matura si blazata.
Pentru ca atunci cand Tudor mi se cuibareste-n brate sa-i citesc sau sa-i inventez o poveste, duiosia devine palpabila si fericirea devine concreta.
Pentru ca nimic nu-i mai frumos decat sa fiu eu.

Niciun comentariu: