miercuri, iulie 31, 2013

the miracle of life:)

Probabil am mancat mult...lapte cu cacao cand eram mica, pentru ca sunt o norocoasa. 
De cate ori ajung intr-un hau, apare de nicaieri ceva sau cineva care ma "salveaza".
Iar asta nu e putin lucru pentru a fi recunoscator:)
La noapte zbor spre Vama, cu sufletul usor. Telefonul n-o sa-l inchid, asa ca daca sunteti in zona si vreti sa ne vedem la o limonada, dati un semn. Celor al caror numar il am in agenda, le voi da un semn, la randul meu. Sa ne vedem sanatosi si voiosi!:)


luni, iulie 29, 2013

Urata zi!

Aveam un ursulet - simbol al Berlinului - primit cadou acum 1000 de ani de la niste oameni foarte dragi. Am plimbat ursul ala peste tot pe unde m-am mutat, ca tiganu cu cortul. Astazi, cineva s-a "straduit" atat de tare sa ma ajute la mutat, incat, printre toate lucrurile mele ravasite - varza - n-am mai gasit decat ambalajul ursului, in care era indesat nush ce...
So very sad& so very homeless...

sâmbătă, iulie 27, 2013

spre ultimul patrar



Viața mea începe să semene cu o lună plină 
pe care nimeni nu o vede.
Tu nu trebuie să mă cauți,
tu nu trebuie să mă găsești,
tu trebuie doar să ții corect umbrela.
Câteva picături pot ucide
chiar și cel mai frumos chip.

Într-o zi am să ocup tot cerul
și pământul va fi doar umbra mea.
Pământul pe care tu de-abia te ții pe picoare
când îți spun,
te iubesc.

Costin Tanasescu
sursa foto

miercuri, iulie 24, 2013

eu vara nu dorm:))


  Saptamana asta n-avem povesti despre Tudor. E la tara, adunand "licurici adevarati" in cutii de chibrituri:)

neatza!

marți, iulie 23, 2013

cu gandul la Sangria...

Manu, eu si momentele in care murim de ras...mai mult sau mai putin nervos:))

duminică, iulie 21, 2013

sâmbătă, iulie 20, 2013

vineri, iulie 19, 2013

Epilog

Inca nu-mi vine sa cred, dar s-a terminat.
Mi se sufla in casca faptul ca am luat 10 cu felicitari la prezentarea lucrarii. Un mic demon ma tenteaza sa fiu acra si sa spun ca felicitarile nu compenseaza ploaia de 7 de anul asta, nici celelalte lucruri. Dar is prea obosita sa mai ascult micul demon. Asa ca tac. Si ma bucur.
Astept sa reintre viata pe cursul ei normal.
Si plecarea in Vama.
Dar pana atunci, am o maaare restanta de somn de recuperat.
Hai, sa visam frumos!

joi, iulie 18, 2013

so far,so good

Pana acum, lucrurile merg bine cu licentioasa. Zic eu:)) Am avut prieteni frumosi aproape si asta m-a ajutat mult.
S-a facut public, in sfarsit, si programul Folk You, in care l-am regasit cu mare bucurie pe draguldeAndries.
Aproape incredibil, dar reusesc si anul asta sa ajung in Vama. Ceea ce e aproape o minune, cu atat mai mult cu cat se zvoneste ca e posibil sa fie ultima editie a festivalului.
Am in plan sa ma intalnesc acolo cu o mana de "prieteni virtuali", mai vechi si mai noi.
Dar pana atunci mai e un pic de munca si un pic de-ndurat.;P
Aproape am uitat ca straluceam si  exact ochiicaretrebuie n-au vazut.
Nu-i nimic, eu sunt licuriciul...


Hai sa traim  sanatosi!

miercuri, iulie 17, 2013

mi-era dor


...fara sfarsit
Alexandru Andries - Fara sfarsit
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Mi-ai cantat ca Alifantis, mi-ai tacut cu rautate,
Mi-ai adus la pat cadouri, mi-ai facut masaj la spate
Mi-ai  jucat putin si teatru, mi-ai pus noaptea poezii
M-ai facut sa ies pe usa, ai fugit dupa taxi.

P.S: dau regatul meu pentru acest mp3:)

luni, iulie 15, 2013

Vreau soare, soare imi dau...:)


Modalitati de coping cu o saptamana dificila: un buchet de floarea soarelui, o pizza si o limonada buuune, o prietena, doua, trei...:)

duminică, iulie 14, 2013

starea de azi

mi-a readus in minte acest fragment:


"-Daca cineva ti-ar putea indeplini o dorinta, ce i-ai cere? 
-I-as cere sa te gasesc pe dumneata, intr-o zi, in pragul carciumii asteia(...) sa te gasesc aici si sa-mi spui: Am venit la tine si nu mai plec. (...).Sa am si eu o data-n viata un prosop curat sub cap. Iubeste-ma, iubeste-ma, iubeste-ma. (...)
Zanei si ingerului trebuie sa le spui adevarul, altfel nu mai trec pe la tine si nu te mai intreaba, mi-a spus el cu un glas de copil, trist de-a fi aflat ca zanele si ingerii intreaba doar, dar nu-mplinesc niciodata.

Imi pare rau ca zana nu te-a ascultat si ca degeaba m-ai descantat spunandu-mi de trei ori "Iubeste-ma. iubeste-ma, iubeste-ma"

Ileana Vulpescu

daca eu te iubesc, n-ai sa mori niciodata...

nu am prea multe, tu le stii...

sâmbătă, iulie 13, 2013

Trafic Band

Nu credeam ca pot intra in transa si cu rock. Se pare ca pooot!!
Trupa asta are o piesa -Calmantul - pe care n-o gasesc pe net - si care e transa pura.
Am gasit, in schimb, asta:


vineri, iulie 12, 2013

Nevoia de poveste

S-a întâmplat odată ca sămînța unei flori, purtată de vânt, să aterizeze pe o cărare cu pămînt puțin și plină de pietre. O pală de vânt a rostogolit-o până a căzut printre bulgării de pământ, iar când a venit ploaia a început să crească. Floricica a început să se înalțe destul de bine pe cărare. Din păcate însă, de câte ori încerca să se întindă mai mult, cineva călca peste ea. De câte ori se întâmpla acest lucru. fie era strivită o frunză, fie se rupea chiar vârful florii. Micuța plantă încerca iar și iar să scoată la iveală câte o frunzuliță sau un bobocel de floare. Numai că de câte ori acest lucru pornea bine, se găsea cineva care să o rupă în vreun fel, fie turtind-o cu pantoful, fie cu roata bicicletei. Până la urmă, biata plăntuță s-a văzut silită să renunțe la dorința de a se mai înălța. S-a hotărât să încerce doar să supraviețuiască rămânând mereu la fel. Însă și acest lucru era greu, pentru că primea prea puțin soare și prea puțină hrană.
Într-o zi, un grădinar a trecut pe acolo și a observat pe cărare mica plantă. 
- Ei, nu crești într-un loc prea bun, a spus el. Tu ar trebui să te afli într-o grădină unde să poți crește cît mai frumos.
Grădinarul a plecat acasă și s-a întors cu o sapă și o găleată. Apoi s-a apucat să sape, asigurându-se că a prins toate firicelele rădăcinii, fără să le rupă. A luat planta la el în grădină, a găsit un loc cu pământ gras unde a fixat-o, iar apoi a stropit-o grijuliu cu multă apă.
- Acum ești într-un loc mai potrivit, micuță plantă! i-a zis el. Aici vei putea să crești și să te dezvolți așa cum le este dat tuturor celor ca tine. Și pentru că te-ai străduit atât de mult să supraviețuiești, în mod sigur vei crește și vei deveni cea mai frumoasă floare din această grădină.
Mica plăntuță era foarte speriată. Se chinuise să stea în același loc atît de mult timp, încît îi era pur și simplu frică acum, cînd i se oferea această nouă posibilitate de a se schimba total. Grădinarul a băgat de seamă că micuței plante îi era frică, așa că i-a vorbit din nou:
- Avem voie să ne fie frică, dar nu trebuie ca frica să ne oprească să creștem și să ne dezvoltăm! a sfătuit-o el pe mica planta. Ca să ajungi să fii ceea ce poți cu adevărat să fii, trebuie să găsești forța în tine însăți, să te îndrepți și să te deschizi chiar tu către soare. Abia atunci vei reuși să te vezi în adevărata lumină.


Bietei plăntuțe îi era încă frică, dar s-a hotărât să nu scape această ocazie, așa că a căutat și a găsit în ea însăși puterea de a se deschide spre lumină. Foarte curând s-a ivit o frunzuliță, iar apoi un bobocel de floare, urmate de altele și altele. Plăntuța a căpătat încredere și a început să se simtă mai puternică și mai curajoasă. Nu după mult timp s-a acoperit cu o mulțime de flori minunate. Grădinarul povestea tuturor prietenilor săi despre noua, extraordinara plantă din grădina sa. Planta auzea din ce în ce mai des în jurul ei cuvintele cu care vizitatorii îi lăudau frumusețea și își dădea seama ce mult se schimbase și ce mult crescuse.

joi, iulie 11, 2013

Copilarii...

Daca ma gandesc bine, s-au indeplinit lucrurile alea pe care mi le-am dorit cu disperare in copilarie.
Mi-am dorit ca tata sa nu mai bea. Si nu mai bea. Nu din cauzele pe care mi le-am dorit, dar rezultatul conteaza. Partea proasta e ca si fara alcool, tot plangacios e. Partea buna e ca, asa cum mi-am dorit, ne vedem cu frecventa necesara.
In toti anii in care am avut probleme cu greutatea, el tinea musai sa-si manifeste indoiala ca "gandul bun ma va tine" la fiecare incercare a mea de a slabi si sa fie ironic. Mi-am dorit sa fie in papucii mei. Si e. Acum tinem dieta impreuna. 
Ani intregi am fost extrem de vulnerabila. La ironii. La critici. La respingere. La abandon. Mi-am dorit sa fiu puternica. Sunt.
Mi-am mai dorit sa nu fiu gospodina tipica, cu plozi si casa de tinut, pe care-o pocneste barbatul fiindca ciorba nu e destul de..., asa cum imi prezisese tata, plin de optimism. Mi-am dorit sa nu depind. 

In alta ordine de idei, am ajuns la concluzia ca subconstientul ia drept "hrana necesara" ceea ce primeste in copilarie. Al meu a primit din belsug anxietate. 
E dependent de anxietate, oricat l-ar scutura constientul de umeri ca asta "nu e ok". 
Cand am perioade fara ingrijorari majore, apar cosmarurile, prin care inconstientul meu isi creeaza singur "hrana necesara". Alte persoane cu un trecut similar isi iau "necesarul zilnic de anxietate" intretinand relatii toxice. Asadar, prefer varianta mea. Constientul meu e inca pe baricade si-si face treaba.
Mi-am adus aminte de toate astea azi, cand am realizat ca, cu toata agitatia din ultima perioada, de-o vreme visez doar frumos sau deloc.
Si cand i-am citit unei fetite o poveste terapeutica, descoperind ca e si povestea mea.
Dar asta e alta poveste, de impartasit maine:)

miercuri, iulie 10, 2013

Mi-ai trimis o scrisoare, una-n cutie....

...incredibil si gestul, si, da, tocmai mie...

Cantecul asta m-a lovit demult si m-a lovit din plin.
Fix din seara asta, mi se ofera sansa de a-l asculta pe repeat.
Presimt c-o sa-l tot ascult...

Submarine

soundtrackul serii:)

joi, iulie 04, 2013

diamantul

Tudor a vazut un diamant intr-o carte de povesti. A vrut si el un diamant, desigur. Cum nu-l pot dezamagi, mi-am amintit ca era un inel ratacit prin baie. Mi-a pus inelul pe deget: "Fifi este o doamna si are inel cu diamant". Noroc ca in 3 minute n-am mai fost o doamna si am redevenit eu:))

O prietena ma intreba: " De ce noroc?"
Pentru ca eu sunt Fifi si nu sunt o doamna. Pentru ca am o restanta la capitolul copilarie, pe care n-am timp s-o recuperez pana mor. 
De asta ma prefer infantila si entuziasta decat matura si blazata.
Pentru ca atunci cand Tudor mi se cuibareste-n brate sa-i citesc sau sa-i inventez o poveste, duiosia devine palpabila si fericirea devine concreta.
Pentru ca nimic nu-i mai frumos decat sa fiu eu.

strofa asta

Te-am furat pe ascuns, precum furi o secundă,
Înainte ca moartea să ne nască din nou, 
Dinainte să ştiu că iubirea-i rotundă,
Că-i o singură dată şi-i venită cadou.

marți, iulie 02, 2013

muzica ruseasca si ecourile ei prin sufletul meu


Prima data am ascultat muzica ruseasca in liceu, cand ne-a adus un prof sa ascultam Cadavrul Viu. M-a emotionat, desi nu intelegeam o boaba, dar am pus-o pe seama adolescentei. 
Aseara, la "Fata din curcubeu", am ascultat din nou muzica ruseasca.
 M-a emotionat, desi nu intelegeam o boaba si in ciuda faptului ca pentru mine versurile unui cantec sunt foarte importante.
 N-o mai pot pune pe seama adolescentei:))