joi, mai 30, 2013

De ce?

Pentru ca nu toate zilele sunt roz bonbon, azi Bica i-a luat un obiect din mana lui Tudor, iar el a lovit-o. Manu i-a dat time-out si apoi au avut o discutie, in care ea i-a reamintit toate lucrurile care ii plac la el si cat o deranjeaza cand se comporta asa. Tudor a povestit episodul si a intrebat-o: "De ce am lovit-o pe Bica?". Ceea ce pe mine m-a lasat masca. Pentru ca stiu adulti care nu ajung, in toata viata lor sa-si puna astfel de intrebari. Sa te intrebi, la 3 ani, de ce ai facut un anumit lucru, sa te intrebi cu sens si cautand realmente un raspuns, e ceva ce nu mi-am putut imagina vreodata:)

obsesia noua de dimineata

He wants to write a love song
An anthem of forgiving
A manual for living with defeat

I want to make him certain
That he doesn't have a burden
That he doesn't need a vision




He just doesn't have the freedom to refuse.

vineri, mai 24, 2013

Am aipi, pot sa zboi


Atunci cand maica-sa il cearta, Tudor ii spune: "Bica spune ca sunt un dragut!" Atunci cand Bica-sa il cearta, spune: "Mami spune ca sunt un cumintel si-un dragut!". Cred ca astia sunt primii pasi ai unui om echilibrat:)



 Cam cat de intelegator poate fi un copil de 3 ani: Tudor voia sa cumparam inghetata. I-am explicat ca nu se poate, pentru ca inca tuseste si e ragusit. Dar atunci cand se va face bine, vom manca ce inghetata vrea el. "Roz, alba, galbena si neagra" a zis. Si asta a fost tot:). La capitolul inghetata eu nici acum nu-s asa intelegatoare.

.......
"Sa mergem la tobogan, sa se dea Fifi in leagan!" Mi se pare corect:))
......
Vazand un nene care se plimba cu hidrobicicleta: "Domnul acela se plimba singur!"



Ca sa nu mai zic ca, in fata cimitirului, Tudor si Bica-sa au avut cea mai senina discutie despre moarte la care am asistat vreodata.

miercuri, mai 22, 2013

citite-n tren

"Omul este un animal religios. Este singurul animal care are Adevarata Religie - mai multe dintre ele. E unicul animal care isi iubeste semenul ca pe sine insusi si ii taie gatul daca teologia lui nu e cea care trebuie" (M. Twain)


"Voi fi o autocrata, aceasta este ocupatia mea; si bunul Dzeu ma va ierta, aceasta este ocupatia lui." (Ecaterina cea Mare a Rusiei)

"Cea mai buna modalitate de a-ti sfatui copiii este sa afli ce anume vor ei si pe urma sa le recomanzi s-o faca." (H. Truman)

Dezmintire aparuta intr-un ziar american: "In loc sa fie arestat, asa cum am scris noi, fiindca si-a azvarlit sotia pe scari si a aruncat dupa ea cu o lampa cu petrol aprinsa, reverendul J.P.W. a murit necasatorit cu patru ani in urma.

"Cand un barbat ii deschide portiera sotiei sale, ori masina este noua, ori sotia"

"Sf. Luca a fost si sfant, si doctor, si totusi, a murit!"
P.S. In tren, patru persoane vesele foc, fara a fi galagioase si fara a fi in stare de ebrietate. Curand am lamurit misterul - nu erau romani.

marți, mai 21, 2013

Mai glumind cu mine ca să nu mă dor


Singura ocazie ca eu sa ajung la Opera nu putea fi decat un concert folk:)) 


Cel mai recent album Alifantis  - Mozaic - e de colectionat si de pus la rana. Eu una am deja vreo 3 obsesii muzicale.


"Mai purtand pe umeri mantii iluzorii, 
Mai glumind cu mine ca sa nu ma dor,
Mai cazand din saua certa a rigorii, 
Mai cutremurat de-un frig interior" 
(Laurentiu Ulici / Nicu Alifantis)


Lucruri faine s-au intamplat si in afara concertului. De exemplu, ii povesteam Simonei despre cat de impulsiva sunt eu, Scorpionically speaking. Iar Simona mi-a spus unul din cele mai frumoase lucruri pe care le-am auzit vreodata: "la un moment dat, o sa faci pe cineva foarte fericit":))
Pana la momentul dat, se pare ca ma ocup cu alungatul ploilor: de cate ori prognoza anunta ploi in Bucuresti, daca vin eu, se face soare. Cum plec, incepe ploaia:)) Mi s-a intamplat de doua sau  trei ori pana acum.
Parafrazand, as putea spune ca, la un moment dat, cineva va fi foarte fericit cand o sa plec:))

duminică, mai 19, 2013

azi

A fost o duminica plina. Dimineata - Oblio.






 Seara - concertul cu ocazia zilelor Romanului. Impresii:

1. Nu stiu de ce expresia "tinere talente locale" avea conotatii usor peiorative in capul meu. Cei trei tineri pe care i-am ascultat in seara asta erau frumosi, talentati si vorbeau o engleza pe care n-am auzit-o la multe "vedete" din Romania.

2. Fostele Etno, actuala Silvie& comp ne-au aratat lenjeriile lor foarte intime timp de mult prea multe minute, in care ne-au perindat prin diverse melodii ale lor, ale caror idei principale erau ca "fetele vrea bani si baietii vrea sa bea". Va veti intreba, just, cine m-a pus sa privesc si sa ascult. Sor-mea, care e mare fana a manifestarilor de genul si tine musai sa stea chiar in fata scenei.
3. Au urmat apoi niste tipi din Germania (romani, cred), care au demonstrat ca poti anima publicul si imbracat decent (aproape casual, as zice:P) si-ti poti face cunoscuta muzica si altfel decat repetand: "Cautati Silvie pe fb, ascultati Silvie". Ei au impartit cduri publicului, de exemplu.
4. N-am fost niciodata mare fana Iris, dar acum, dupa ce am ascultat ambele variante, pot spune ca Iris fara Minculescu imi place mult mai mult decat Minculescu fara Iris. Contrar a ceea ce se astepta toata lumea.

sâmbătă, mai 18, 2013

Asa, si?




Filmarea asta mi-a adus aminte de cantarile vesele din camin:) Spontaneitate, frate!
 Si culmea, clipul e filmat la Iasi:)

o sambata faina


si mai urmeaza:)

vineri, mai 17, 2013

nevoia de poveste


Ce fac implicarea emotionala si abilitatile persuasive ale lui Tudor. A vazut bariera de la primarie si a trecut pe sub ea. 

- Acum, Fifi!
Eu eram in rochie si cu rucsac in spinare. Am incercat sa ii explic ca nu sunt pregatita pt asta si ca daca stricam bariera vine politistul si ne cearta (halal argument!). 
El, absolut de neperturbat.
- Acum, Fifi!
Am trecut pe sub bariera aia, chiar de doua ori. Altadata m-as fi temut de ridicol. Acum ma temeam doar sa nu-l dezamagesc:)




I-am spus astazi  o poveste pe care nu o mai auzise. M-a ascultat zambind, cu ochii stralucind de incantare, de doua ori la rand. Ce-a construit intamplarea asta nu mai poate darama nimeni:)

Multumesc, Om Frumos!

Credeam ca vorba aceea cu "lucrurile bune se intampla cand te astepti mai putin" e o vrajeala inventata de optimisti ca sa-si rezolve disonantele cognitive.
De astazi, cred ca...se poate intampla:)
Ma apucase dintr-odata dorul de duca. Ratiunea imi poruncea sa stau cuminte si sa muncesc, pentru ca "asa trebuie".  In timp ce-mi ascultam constiincioasa ratiunea, ma suna un numar necunoscut. Aflu ca e Ioana , care a castigat o invitatie dubla la concertul Nicu Alifantis si vrea sa mi-o ofere mie. M-as fi bucurat foarte mult sa mergem impreuna la concert si sa o cunosc personal. Dar, daca nu se poate, ramane un motiv in plus sa fac imposibilul sa ajung la Folk You:).
Adevarul e ca, daca as fi castigat eu insami invitatia, cred ca as fi stat in dubii daca sa merg sau nu, avand in vedere drumul lung si faptul ca evenimentul are loc luni. Dar cand un Om Frumos se gandeste in felul acesta la tine, nu e loc pentru vreun dubiu.
Iar daca ma gandesc ca intamplarea asta vine intr-o perioada in care eram satula de uratul din oameni, ma simt si mai norocoasa!:)

poem

”Eu sunt o fereastră
un geam, un loc liber
prin care cineva îl vede pe altcineva
Caut să mă spăl tot timpul
să nu mă murdăresc de muște
și nici de nimic
să fiu transparent
ca cineva să-l vadă prin mine
pe altcineva” 
Nichita Stanescu

miercuri, mai 15, 2013

tipic fontililic

vreauinapoivreauinapoivreauinapoi !
vreauinapoisinusemaipoate.

Later edit: nu gaseam cuvintele sa exprim ce simt. Cred ca le-am gasit:

Cand ranesti, ocazional, persoane pe care nu le placi sau de care nu-ti pasa, sa zicem ca esti selectiv, sa zicem ca esti infantil. (Poti alege, in functie de stima de sine.) Cand ranesti ocazional, persoane la care pretinzi ca tii, sa zicem ca n-ai intentionat, sa zicem ca n-ai anticipat efectul. Cand ranesti in mod repetat persoane la care pretinzi ca tii, ori ai o incapacitate cronica de a invata din propriile greseli, ori pur si simplu you don't give a fuck. Si-aceste ifose de semizeu nu merita tratate decat cu-acelasi I don't give a fuck.




marți, mai 14, 2013

Mozaic

Domnul Alifantis sarbatoreste 40 de ani de cariera, lansand un album nou, Mozaic . Am ascultat franturile de cantece pe site si abia astept sa-l ascult integral.
De muzica domniei sale ma leaga multe amintiri si emotii dragi: incepand cu Umbra, pe care o ascult obsesiv, inca din adolescenta, continuand cu Balada blondelor iubiri , pe refrenul careia am iubit scorpionic, trecand inevitabil prin Balada singuratatii . Cu aceste acorduri am inceput sa cresc si tot in ele m-am ascuns cand s-a facut praf lumea.
Zilele trecute am redescoperit si reascultat iarsiiarsiiar Risipitorul de iubire . Fredonand Cantec de leagan si Cantec de somn am leganat puiul mic, el a visat frumos si-am zambit amandoi.
De cate ori ajung la Romana, imi fredonez in minte refrenul: "Asa ca vino sus daca ploua...." si zambesc.
Va multumesc, domnule Alifantis!
La multi ani tot atat de creativi!
Update: tocmai mi-am amintit coperta albumului Nicu Alifantis - 25 de ani!, pe care l-am tot ascultat intr-o vreme.
Ce frumos si ce repede trec anii!
E frumos...e prea frumos la mine-n suflet....


luni, mai 13, 2013

sunt de neoprit, ca ploaia

Mi-am luat niste sandale cu margelute din lemn, de altfel cat se poate de obisnuite. Sor-mea s-a gandit sa-mi dea feed-back, in stilul caracteristic familiei noastre: "Astia-s papuci de artista! Tu nu esti artista!":))
...........................................................................................................................................................

din perlele de la munci:
Un baietel, incercand sa ma impresioneze, in speranta ca scapa de treaba: "sunt asa de obosiiiit...ca nici nu pot sa respir!":)) Acelasi baietel, intr-o alta zi: "sunt de neoprit, ca ploaia":)) Si are dreptate:)) Noroc, ghinion, cine stie?:)
.............................................................................................................................................................
Tudoi: -Bica, ce frumoasa e primavara asta!
         - De ce e frumoasa?
        - Pientu ca sunt veizi copacii si sunt foicele de toate culoile!
.............................................................................................................................................................
- Ce vrei tu sa te faci cand o sa fii mare?
- Doctor, ca sa ajut oamenii....si sa conduc masina, ca sa pun benzina...si bucatar, ca sa am ce manca si pescar, ca sa prind multi pesti!
..............................................................................................................................................................
La cererea lui Tudor, m-am apucat s-o imit pe tanti aia de anunta trenurile: "Stimati calatori, trenul interregio 1432 de la Suceava pentru Bucuresti N va sosi in statie la linia 2, va rugam atentie la linia 2"
- Ai uitat "Va multumim!":))

echilibru

obsesie nou-nouta:



Poezie proaspat descoperita la nea Sorescu:

Totul trebuie măsurat riguros,
Nimic să nu ne scape,
De la fluturii din jurul sufletului
Până la golul unde se pierd privirile
În gol
Totul- cântărit cu grijă.

Astfel, îngrămădesc pe un talger
Cărţi şi frunze, orice,
Firele de praf care zboară liber prin camera mea
Le suflu cu multă măiestrie
Să se depună exact.

Pe celălalt talger mă aşez eu
(Deşi nu mai voiam să mai fac nimic,
De răsunet mondial),
Dar îmi lipsesc, iată, încă multe fire de praf,
Multe raze îmi lipsesc, ca să fie un echilibru
Să se ducă vestea.


sursa foto

duminică, mai 12, 2013

Hai, Fifi, sa aleigam!



The Shawshank Redemption

Una din cele mai frumoase povesti despre prietenie. Si un motiv in plus sa-mi placa Tim Robbins:)

sâmbătă, mai 11, 2013

atat de familiare contraste...

de mult n-am mai ascultat cantecul asta si uitasem de el....

Bun de pus la rana, rau de pus la zid,
Numai eu stiu taina fiecarui rid,
Numai eu dau seama pentru cat am fost
Intelept de singur, fericit de prost


Nicu alifantis - Risipitorul de iubire
   
 Asculta  mai multe  audio   folk

in amintirea vremurilor cand ma uitam la telenovele:))

vijelia


asa cum intuiam, versurile au fost scrise de-o femeie:P

joi, mai 09, 2013

sa nu.



"tu eşti la 1 metru de mine şi tot ce-mi trece prin minte e să nu întind mâna,

să nu întind mâna,

să nu întind mâna
...........................................
ăsta ar trebui să fie ultimul text despre tine
peste 3 luni ori 5 ani sau alt interval magic, pe banca aceea de  la Eroilor o să-ţi privesc chipul ca pe-o reclamă împotriva plăcerilor interzise, o să-ţi număr dinţii lipsă, iar în locul inimii pline de vicii o să-ţi desenez un zmeu şi când o să vină momentul
tu o să-i tai aţa
*
o să fii bine, la fel şi eu
căci ştiu că oricât de departe s-ar întinde distanţele, oamenii buni sunt oamenii liberi"

miercuri, mai 08, 2013

ce mai fac, ce mai simt...

Culmea "satisfactiei profesionale": sa predai culorile unui copil cu deficienta mentala (psihopedagogii stiu de ce). Eu stiam acest "dirty secret of the job" cu mult inainte de a intra in bransa, de pe vremea cand am lucrat cu sor-mea vreo 6 luni sa discrimineze rosu si galben. Asadar, nimic n-ar mai trebui sa ma mire. 
Si totusi...
Dupa cateva sedinte bune de discriminare rosu / galben, insotite de acel sentiment maret ca "lucrezi in gol", intreb: "Cum te cheama?" Raspuns: "Galben..." 
Mai prezint 1-2 distractori, dupa care intreb: "Pe mine cum ma cheama?" Puteti ghici si singuri: Galben:)). 
Razand ranjit, mi-am amintit ca mi-a reprosat cineva zilele trecute ca nu citesc povesti la prima vedere cu intonatia ideala,  la care s-ar astepta de la un psihopedagog. N-am putut sa nu ma intreb cat de mult mi-ar folosi aceasta abilitate (pe care, dealtfel, o apreciez si eu). 
Galben....

o dragoste mare:)



marți, mai 07, 2013

definitia usilor inchise

Ai mei au incercat sa ma perfectioneze punctand constant lucrurile pe care nu le fac indeajuns de bine. Asta a lasat niste urme de care ma lovesc cand mi-e lumea mai draga si care ma fac vulnerabila exact in momentele in care as avea nevoie cel mai mult sa fiu puternica. 
Paradoxal (sau nu) oamenii care m-au "perfectionat" au fost aceia care m-au acceptat asa cum sunt si pentru care am fost "destul de buna".

luni, mai 06, 2013

plimbarea de seara





The Green Mile


Un film pe care il aveam in pc de mult, dar chestia cu paranormalul m-a cam indepartat de el. Tocmai l-am vazut, la recomandarea lui frate-miu. Si a meritat.

duminică, mai 05, 2013

liberal arts


Putea fi o comedie romantica lejera, de duminica. Dar s-au gandit ei sa-i strice finalul, impotmolindu-se in "trebuie" si in prejudecati. :(
Pacat de frumuselul asta, ca-n toate filmele in care l-am vazut (2, de fapt:p) isi creeaza atatea probleme existentiale inutile:)





Anyway, a fost cumva o usurare sa descopar nostalgici incurabili ca mine si "marele secret murdar al acestei lumi: nimeni nu se simte ca un adult".

De tinut minte: "un loc din care nu pleci e o inchisoare".

Melodie cu potential de obsesie:

mai frumos







sâmbătă, mai 04, 2013

Filantropica



Hanul lui Manuc

Am vrut s-ajung la Laptaria lui Enache, desi toata lumea imi spunea ca nu e mare lucru de vazut.  Cum sa nu fie mare lucru ceva despre care canta Colibri?:P
Intre timp am aflat ca nu mai exista Laptaria.
Dar Hanul lui Manuc nu l-am mai ratat.








"si asta a fost totul in acea zi de mai"

Postul asta trebuia sa fie despre cum m-am intalnit cu Ana dupa vreo 5 ani, despre cum a ramas ea acelasi om din aluatul bun pe care il stiam, despre crema de zahar ars, curcubee, inghetata si mai ales despre cea mai emotionanta traducere simultana de pe niste cuburi.


Acum e si despre cum au dat-o in bara me and my big mouth:(.