sâmbătă, martie 16, 2013

Iadul este amintirea

Afland ca vin in Bucuresti, o prietena a avut ideea sa mergem la teatru. O idee grozava, tinand seama de faptul ca nu mai vazusem o piesa de mai bine de un an. Piesa am ales-o eu, pentru ca titlul imi venea manusa. Mie si hipermneziei mele afective:)
Mi-a ramas in neuron melodia asta:

Mi-a ramas in gat un nod urias.

Pentru ca oricat timp ar trece si oricat de puternic ai deveni, "nu te-am iubit niciodata" lasa urme. Care nu dispar. Niciodata.


Asa ca, daca aveti hipermnezii afective, urme sau umbre langa care invatati sa traiti pe cat de senin se poate, va recomand  aceasta piesa de teatru, care se joaca la Odeon. 
Nodul din gat trece cu o portie eliberatoare de plans.
Iertat fie-mi patetismul.

sursa foto

2 comentarii:

ZiuaDeDupa spunea...

Mi-aduc aminte ca atunci cand am vazut si eu piesa, acum vreo 2 ani, am plecat de la Odeon cu melodia in minte si cu versurile notate in telefon...

fonte di gioia spunea...

si lacrimi in ochi, zi drept:)
me too...