marți, noiembrie 06, 2012

Omul ce sfinteste locul

Auzisem ca generatiile de dupa mine au inceput sa dispretuiasca scoala. 
Am fost incantata azi sa descopar ca inca mai sunt elevi care isi respecta profesorii si sunt interesati de ceea ce li se preda. Ca inca mai sunt ore la care se ridica mana cu entuziasm. Ca inca se mai fac si se mai verifica temele de casa. Ca inca mai exista maculatoare si caiete de teme. Ca inca mai sunt pusti de clasa a sasea atat de talentati incat scriu cate o poezie sau o poveste care te lasa:Wow! Ca e atata "batalie" pe cititul unui text cu voce tare, incat pana la urma este citit in cor.  
In pauza, un baiat discuta cu colegii de la clasa paralela:  "Fizica aveti? Pregatiti-va pentru oroare. Il scoate la tabla pe primul de la catalog. Si da o tema lunga, de cateva pagini. Si sa stati potoliti ca la noi s-a agitat unul si i-a pus trei." Am zambit. Inca le pasa. Deci nu e totul pierdut, cum scrie prin ziare.


Dar mai ales am fost incantata sa descopar ce intuiam cumva: ca draga mea profa de romana din gimnaziu a ramas neschimbata. Ca reuseste sa faca amuzanta gramatica si sa-si motiveze elevii. Ca inca mai sunt pusti de a sasea norocosi sa auda "sunt mandra de tine" poate mai des decat aud acasa. 

Tot azi am descoperit ca inca mai stiu despre perfectul simplu si perfectul compus. Pentru ca lucrurile pe care le asociezi cu emotii pozitive nu se uita. Am mai aflat ca substantivul corn are 3 forme de plural, nu doua, cum credeam. Cele 3 forme mi-ar fi trecut pe langa urechi, daca informatia n-ar fi venit de la un om foarte drag. Asa insa, n-o sa le uit niciodata. Pentru ca dupa ce faci romana c-o profa ca a mea, n-are cum sa nu-ti pese daca vorbesti si scrii corect, macar romaneste.


Niciun comentariu: