sâmbătă, octombrie 27, 2012

cuminte si indeajuns de tacuta


el trecea cu soarele pe umărul stâng (...)

într-o coajă de nucă stă dimineaţa ascunsă
într-un galben de măr
într-un câmp cu lună şi greieri obraznici (...)
au fost nopţi fără de teamă
seri aşezate pe tăvi de argint 
dimineţi ascunse în acvarii colorate
se auzea tic-tac-ul din miezul viu al cuvintelor (...)
nu mai era mult până la intrarea în anotimpul cenuşii
dar eu mă odihneam deja în palma lui
cuminte şi îndeajuns de tăcută



călătoream împreună printre stele şi nori
aprindeam focuri la marginea pădurilor
uneori trăgeam cerul peste noi
şi adormeam în câteo fotografie alb-negru
ca într-un acasă pe care ştiam 
că nu îl vom avea niciodată
Dana Banu

Niciun comentariu: