sâmbătă, octombrie 27, 2012

fiindca m-am nascut c-o zi mai devreme


Alexandru Andries - Asta e tot
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse


De cand am inceput sa fiu prietena buna cu mine, mi-am dezvoltat atat de mult aceasta abilitate, incat am sarbatorit ziua mea toata luna:)). Si bine am facut, pentru ca ziua mea ma gaseste, virusata, ragusita si cu un herpes care ma chinuie de vreo saptamana. 
Cine-a zis ca e bine sa-ti savurezi bucuriile atunci cand vin, a  stiut ce zice.
Cum stiam ca de ziua mea, doi oameni foarte dragi mie vor fi ocupati cu sarbatorirea unui alt om drag lor, am iesit cu Tudor la cofetarie acum doua saptamani, "ca de ziua mea". A fost apoi ziua de rasfat in Iasi, pe care  am considerat-o tot un cadou de ziua mea.
Si pentru ca astazi cei doi oameni dragi mie au gasit timp de inca o vizita la cofetarie, n-am putut sa fiu decat foarte incantata.
Tudor, privindu-ma in timp ce aduceam prajiturile:
- La multi ani, Fifi! Fifi este foarte bucuroasa!
Pai da, adu-i lui Fifi oameni dragi alaturi si prajituri, ia-i viroza si herpesul care o impiedica sa-i imbratiseze pe oamenii dragi, si Fifi este foarte bucuroasa, normal!
N-o sa va traumatizez cu figura-mi virotica, ci o sa va incat cu o poza de pe vremea cand eram noi mai tineri:
Si pentru ca seria de guilty pleasure sa aiba si mot, maine gustam din tortul tatei.
Sper sa vina pestisorul auriu la mine si sa-i cer sa-mi pastrez greutatea constanta in aceste conditii. Pana atunci, bag o portie de genoflexiuni si una de abdomene>))




DOAR o vorba sa-ti mai spun - picatura de gramatica


Cum se folosesc "decât" şi "doar"
( Scientia.Ro) 

""Mulţi consideră că folosirea lui "doar" şi a lui "decât" este la libera alegere a vorbitorului. În consecinţă, unii spun: "Am decât o sută de lei. "Vreau decât să fiu ascultat". În aceste cazuri ar trebui, în fapt, folosit "doar": "Am doar o sută de lei" ori "Vreau doar să fiu ascultat".

De ce? Pentru că "decât" nu se poate folosi decât într-o construcţie negativă (aşa cum am făcut în propoziţia de faţă).

Uzitarea corectă a lui "decât" este - folosind exemplele de mai sus - următoarea:
"Nu am decât o sută de lei" ori "Nu vreau decât să fiu ascultat".

cuminte si indeajuns de tacuta


el trecea cu soarele pe umărul stâng (...)

într-o coajă de nucă stă dimineaţa ascunsă
într-un galben de măr
într-un câmp cu lună şi greieri obraznici (...)
au fost nopţi fără de teamă
seri aşezate pe tăvi de argint 
dimineţi ascunse în acvarii colorate
se auzea tic-tac-ul din miezul viu al cuvintelor (...)
nu mai era mult până la intrarea în anotimpul cenuşii
dar eu mă odihneam deja în palma lui
cuminte şi îndeajuns de tăcută



călătoream împreună printre stele şi nori
aprindeam focuri la marginea pădurilor
uneori trăgeam cerul peste noi
şi adormeam în câteo fotografie alb-negru
ca într-un acasă pe care ştiam 
că nu îl vom avea niciodată
Dana Banu

vineri, octombrie 26, 2012

Povestea serii: Scorpionul Print Porcar>))

A fost odata un print care iubea frumusetea si intelepciunea. Desigur, s-a indragostit de o printesa si a vrut sa-i faca un dar special: un trandafir superb si o privighetoare care ii era foarte draga. Printesa fitzoasa nu a apreciat darul. Asa ca printul a hotarat sa-i dea o lectie: s-a deghizat in om sarac si s-a dus la tatal printesei, sa se angajeze por
car. A momit-o pe printesa cu un ulcior fermecat, vezi doamne si cu un fluier (nu intram in interpretari psihanalitice) si a facut-o sa-i dea 100 de sarutari. Tatal printesei i-a surprins si i-a alungat de la palat. In timp ce printesa plangea de-i sarea camasuta, porcarul i-a aratat, zambind senin: "Pam-pam, de fapt eram print. Dar n-am nevoie de-o soata superficiala si naiva ca tine. Intoarce-te la tac'tu". 



Concluzia mea: dupa stilul razbunarii, printul asta era sigur Scorpion>))!

joi, octombrie 25, 2012

Masculin, Antenuta, Rosioara si alte minuni

Pentru ca n-am fost azi in cea mai buna forma, am hotarat sa-mi dau un premiu si sa merg cu Manu sa-l luam pe Tudor de la gradi. Am vanat paianjeni, am facut cunostinta cu cele doua buburuze ale lui - Antenuta si Rosioara, "pe care nu avem voie sa le bagam in apa pentru ca au magnet", am cautat bilute saritoare si bilute nesaritoare si am fost poreclita...atentie..."Masculin">)). Ceea ce mi-a amintit ca "Zoe, sunt barbata":)

Si nu doar eu am fost poreclita: doamna ingrijitoare a devenit doamna vrajitoare prin similitudine fonetica, iar doamna Luminita a devenit doamna cu beculete>))


luni, octombrie 22, 2012

Zi de rasfat in dulcele targ

M-am trezit eu duminica dimineata si m-am uitat pe fereastra: nori gri, cam neprietenosi. Am cautat prognoza, sa vad daca e cazul sa iau umbrela. Prognoza indica un soare arzator.
Ajunsa in Iasi, soarele arzator lipsea cu desavarsire. Asa ca m-am oprit sa beau un ceai cald. Am urcat apoi in Copou si am descoperit cu tristete ca zona Rapei Galbene e (inca) in renovare si arata ca dupa razboi.
Parcul e insa cum il stiam, mai verde parca decat ma asteptam. Am vrut sa vizitez Casa Pogor, unde n-am fost niciodata, insa o haita de caini furiosi mi-a  taiat cheful.
Asa ca am coborat spre Lapusneanu si-am poposit la Corso (alta premiera), unde am mancat in sfarsit o pizza buna si am mai baut un ceai cald.  
Am facut apoi un popas la o librarie din Piata Unirii, unde am rasfoit in tihna cartea lui Andries - Cu matusa prin Romania. Tot in Piata Unirii am admirat o expozitie foto  - Romania salbatica. Si da, Romania e salbatica: una din fotografii fusese rupta si lipita grosolan cu scotch.
In pasaj trubadurii lipseau cu desavarsire, asa ca m-am indreptat spre expozitia de crizanteme de la Palat.
M-am oprit apoi in Carturestii de la Palas, sa mai beau o stacana de ceai. (am gasit cu mare greutate unul fara arome: scortisoara si ghimbir)
In timp ce ma minunam de cat de verde e inca iarba la Palas, m-a sunat dragul de Tudor, sa-mi multumeasca pentru masinuta rosie:).
M-am intors apoi catinel pe Lapusneanu, unde urma sa aiba loc concertul care a fost principalul motiv al vizitei mele in Iasi. Pentru ca era inca prea devreme, m-am oprit intr-un loc fain cu muzica buna, pret de-un fresh.

Concertul a fost in memoriam Toni Ursachi, un artist despre care marturisesc ca nu am auzit pana la eveniment.



Cosmin Vaman si Alexandra Andrei au cantat atat de frumos, incat mi s-a facut pielea de gaina. Apoi am avut norocul sa-i pot asculta live pe cei de la Prefix 032, ale caror cantece au fost pe repeat de atatea ori. Chestie care nu e de ici de colo, avand in vedere ca membrii trupei sunt plecati peste mari si tari de ani  buni si abia anul asta au avut doua concerte in Iasi. Au cantat si Unda, toata sala i-a aplaudat frenetic, a fost foarte fain.

miercuri, octombrie 17, 2012

ceai cu miere


ca si cum ar fi

Există în fiecare iubire o zi de Luni. Un început pe care valurile altor întâmplări le șterg sau le amplifică.(..)
Binecuvântată fi ziua de Luni, a dragostei cu prospețimea ei nealterată, cu frisonul ei indestructibil. Mulțumesc acelui început în orice zi ar fi fost el.
Marți e ziua în care ai deja amintiri... Rememorezi prima zi a iubirii cu o nerăbdare înfrugurată, cu grija pentru amănunte, cu spaima că doar ți s-a părut. Marți, dacă ești lucidă (dar cine mai poate fi), ai mai avea șansa să îți spui "Nu", nu trebuie să continui, nu e ceea ce am sperat ieri. Iartă-mă pentru ziua de Marți, peste care eu am sărit din slăbiciune și spaimă, din dorința de crede că ziua de Luni a fost adevărată !
Miercuri e deja prea târziu! Ochii tăi luminează ca o icoană, trupul tău face parte din mine, ca o otravă lentă de care nu mă mai pot lipsi. Miercuri e foarte târziu într-o iubire! Îți mulțumesc pentru Miercurea acestei iubiri din care tu nu ai priceput mai nimic, așa cum îi stă bine unui bărbat ocupat cu orice în afara sentimentelor.



Joi  este ziua de cumpănă când semnul așteptat nu mai vine. 

Iți dăruiesc o Vinere continuă ca un cântec reverberat până la pierderea respirației. Fie să te vindece! Să te facă vulnerabil măcar pentru o clipă. Adică adevărat.

Fie să treci peste ziua de Sâmbătă, fără regrete, cu sentimentul că nu ai avut nici o vină, așa cum îi stă bine unui bărbat grăbit și bine adaptat la real. Sâmbăta îți voi dori totdeanuna tot binele din lume. Asta înseamnă să poți uita tot ca și când nu ar fi fost. 


Duminica, nici nu cred că există! Scrie-o tu dacă poți! Cu ochii și trupul tău, cu vorbele tale sărace pe care le-am iubit tocmai de aceea. Când vei reuși, va însemna că sufletul tău poate să îmi dăruie încă un început,... încă o zi de Luni, pentru care îți mulțumesc ca și cum ar fi.       

 Dida Dragan

luni, octombrie 15, 2012

eu tot te iubesc!

Zilele astea stau la ai mei, cu sor-mea. Bucuria ei ca am venit cu laptoapa si o mai las sa se joace.
Din cand in cand o intrerup din jocuri sa mai intru si eu pe net. Ea ofteaza, dar stie ca daca ma supara rau, ii inchid compu. Asa ca, desi nu e cu declaratiile de dragoste decat cand are un interes, ofteaza si zice: tot te iubesc:))
 Mi-a povestit mama de unde "vine" asta.  Cand e frustrata, Ana ne spune destul de des "te urasc". Atunci mama ii raspunde "asta e, eu tot te iubesc".

 Probabil cei care au  creat reclama aia cretina cu "uraste-ti baietelul, uraste-ti tatal, uraste-te pe tine" ar trebui sa vada o scena de genul acesta, in care un parinte epuizat nervos de reactiile la frustrare ale copilului sau,  gaseste totusi puterea sa raspunda la "te urasc" cu "eu tot te iubesc".

Sunt destul de deschisa la minte si uneori hiper empatica. Pot intelege ca iti poti uri tatal care te-a maltratat, abandonat, abuzat. Insa sa-l urasti pentru ca s-a imbolnavit de Altzheimer si a uitat ca-ti plac ciresele...nu pot intelege.

In urma reactiilor la campania respectiva, cei de la uraste. ro au schimbat uraste cu iubeste, justificand ca asta era ideea de la inceput. Mda, sigur. Usurinta cu care trec ei de la uraste la iubeste arata cam cat pret pun ei pe cuvintele astea. Cum restul arata cat de empatici si sanatosi la cap sunt cei care au conceput reclamele.

sâmbătă, octombrie 13, 2012

chicaturi si criza-n-teme



pentru ca stiu foarte bine:))




Unul din copiii cu care lucrez a descoperit ieri  ca si el poate pune intrebari, nu e asta dreptul meu exclusiv. Si a inceput sa ma cam imite. 
El: - Ce este dulapul?
Eu: - Un obiect de mobilier.
El: - Bravo! 
Si fara sa tina cont ca i-am raspuns fara prompt, m-a mai intrebat o data, sa se asigure c-am masterat:
- Ce este dulapul?
Si tot asa am tinut-o in raspusuri
 masterate:))
La un moment dat, a uitat sa ma laude si i-am atras atentia:
- Dar nu mi-ai mai spus bravo...
La care el:
-Cati ani ai tu?

Seara, mama pustiului l-a intrebat:
- Si a stiut Flori la lectii?
- A stiut foarte bine!

Ceea ce inseamna ca azi a trebuit sa-mi dau un premiu: am fost cu Tudor la cofetarie. Pentru ca zambetul lui, mai dulce ca orice prajitura, face minuni:)






joi, octombrie 11, 2012

Dialogul surzilor sau cu ce ma mai ocup zilele astea

Oi fi eu psihopedagog, dar nu despre limbajul mimico-gestual o sa va povestesc. Bine ar fi fost sa fie asa.
M-au sunat acum doua zile de la minunata fuckultate pe care cu onor o platesc, pentru ca Romania e o tzara cu afaceri prospere, sa ma anunte ca trebuia sa le platesc taxa acum doua zile si deja am penalitati.
Cum, n-am stiut????
Nu, porumbeii calatori nu ma anuntasera.
Ocazia cu care am fost informata si ca taxele au crescut infiorator fata de anul trecut.
In fine, am injurat, am platit si a doua zi am sunat la secretariat sa aflu daca macar mi-au incheiat situatia scolara pe anul trecut de banii astia.
Si asa incepe dialogul surzilor.
 In vara am stat vreo ora la secretariat, sa o supraveghez pe secretara cum imi echivaleaza examenele pe care in fiecare semestru "uita" sa le echivaleze. Le-a notat in computer si m-a asigurat ca e totul ok. 
Acum imi zice ca n-am nota la optional pe semestrul intai. 
- Am ambele examene date la Cuza", am 10 la ambele, alegeti-va unul si echivalati-mi, va rog.
- Iiiih da...sa ma uit in foaia matricola (ma lasa sa astept uitata, la tel. Intr-un tarziu revine) Cu o voce speriata:
- Dvs ati facut 4 ani la Cuza...
- Hm, da, zic.
Socata de-a dreptul:
- Si ati si terminat, aveti si licenta...
-Mda... Va rog sa-mi echivalati
- Mda...sa-mi notez pe-o hartiuta. (daca si-a notat pe-o hartiuta e clar ca tre s-o mai sun de 10 ori sa-i cer acelasi lucru)
Bun, sa vedem situatia pe sem 2.
- Ati fost la examen la cognitiva?
- Da, zic. (Cognitiva e examenul ala cu suportul de curs presarat cu aberatii)
- Si ati semnat?
- Imi cer scuze ca nu mi-am notat si n-am memorat tot ce-am facut acum 5 luni, daca mi s-a raspuns ca trebuie sa semnez, am semnat. De intrebat stiu sigur ca am intrebat.
Probabil am uitat sub impactul socului de a afla ca la o facultate cu niste asa taxoaie e posibil ca examenul sa se dea in doua transe "pentru ca nu sunt foi".
-Mda, reveniti maine cu un telefon.

Azi e maine si-am revenit. De vreo 10 ori asa.

Probabil n-au reusit de ieri pana azi sa-si explice fenomenul paranormal prin care eu n-am nota la un examen la care am fost prezenta (si mai eram si mandra de felul in care am tratat subiectele, c-asa  is eu, naiva incurabila). Asa ca dupa ce ieri s-au asigurat ca mi-au memorat nr, azi nu mai raspund la telefon deloc. Carevasasica, le-am creat oaresce disonante cognitive. Slaba consolare!


In alta ordine de idei, a fost o dimineata frumoasa: o veverita traversa grabita bulevardul si cineva a ajuns pe blog googleind "chiar esti o supergirl?".

Mda, asa imi place sa cred cand am zile bune.

Sa fie ultima descoperire muzicala cu potential obsesiv:



miercuri, octombrie 10, 2012

poema de azi




Am crezut că
uitarea vine întotdeauna
pe sub uşă.
Ca un bileţel împins, din cuvinte decupate.
Am crezut că
odată cu ea fericirea.
Îţi trebuie ceva curaj şi un pic din Dumnezeu
să cobori scările. (..)
Dar atât nu-i de ajuns.
De-abia în zori visele apar urâte.

Costin Tanasescu



                                                             sursa foto


marți, octombrie 09, 2012

lectie de jovialitate cand ploua



fugi tristete pentru ca.

pozna de azi

Zi care, din pacate, n-a fost atat de senina.
Dar...vor veni si zile mai bune...
...la anul>))

citatul zilei


sâmbătă, octombrie 06, 2012

de ce

Din categoria "nu cere explicatii copiilor daca nu esti pregatit sa le faci fata":

1. Manu il intreaba pe Tudor in parc: 
- Te duci sa te joci cu fetita?
 Tudor, care nu era intr-o forma prea buna zice ca nu. 
Manu il intreaba de ce.
- Pentru ca este urata! 
(Se pare ca e in etapa in care fetitele mai mici decat el sunt urate:)

2. Ii zic unei fetite: "scrie-l pe S" si ma ridic de la masa sa aduc un obiect. Cand m-am intors la masa, fetita contempla, nu-l scrisese pe S. "De ce n-ai scris?" intreb
- Pentru ca m-am plictisit!
:)

Si doar ne-au invatat astia la scoala ca intrebarea DE CE e periculoasa>))

joi, octombrie 04, 2012

"succesurile" de azi. pentru ca "esecele" de ieri nu mai conteaza>)

Pentru ca majoritatea timpului il petrec la munci, e firesc ca lucrurile "de povestit" sa fie de acolo.

Ma straduiesc de ceva vreme sa-l invat pe un baietel sa povesteasca experiente recente. Treaba asta merge greu si numai cu intrebari ajutatoare. Asa ca azi batatoream cararea, ca de obicei:

- Ce-ai facut azi la gradi?
- M-am jucat.
- Cu ce te-ai jucat?
- Cu jucarii.
- Cu ce jucarii
Tacere.
- Te-ai jucat cu cuburi?
- Nu. 
- Cu Lego?

- Da.
- Si ce-ai mai facut?
Tacere.
-Ai mancat?
-Da.
-Ce-ai mancat? (Soacrele is mici copii pe langa chestionarile mele>))
-Ciocolata.
-Bun. Si ce-ai mai facut?
Tacere. 
Si tot asa, cu intrebari din aproape in aproape. Pana cand, la un moment dat, dupa "si ce-ai mai facut?" n-a mai urmat tacere si incercarea mea de a ghici, ci raspunsul lui spontan: 
- Am modelat.
Eu, in culmea extazului:
- Wow, ai modelat, ce-ai modelat?
- Un covor.
-Wow, mi-as spus ca ai modelat un covor....si da-i recompense>))


 Si pentru ca un succes nu vine niciodata singur (altfel EBA nu devenea celebra), la sfarsitul orei, mama copilului imi spune: "Am ramas socata azi la gradi".   In vocabularul meu "socata" nu e de bine deloc, asa ca deja vizualizam dezastre>)). Noroc ca a continuat: "Isi luase un set de ceai si o "servea" pe o fetita: "hai, bea".
 Pfiu, mi-am zis, cat am asteptat acest "soc">)

....................

Mai tarziu, pictam cu o fetita si la un moment dat zic: "Picasso era mic copil pe langa noi". La care ea: "Copil? Tu ai un copil?" "Nu", i-am raspuns.La care mama copilului: "de asta ii place sa lucreze cu copiii" :))

Cam astea sunt zilele cu soare ale job-ului meu>)

miercuri, octombrie 03, 2012

amintiri din alta viata



si nu, Simona, nu-s amintirile la care te gandesti tu:P

marți, octombrie 02, 2012

luni, octombrie 01, 2012

cadoul din seara asta




Se-ntîmplă ceva în jurul meu
Şi nimeni nu vrea să-mi spună

În spatele fiecărui cuvînt

Se-ascunde cel puţin o minciună...

Căştile pe urechi, volumul la maxim,
Contactul cu lumea s-a rupt

Păşim pe chitare, afară e soare

Şi norii sînt dedesubt

Sărutările ei ning ca zăpada
Căzuta de Anul Nou

Peste buzele mele, peste mîinile mele,

Peste cicatricile primite cadou

Prietenii mei sînt aşa de puţini
Încît au devenit transparenţi:

Trec prin pereţi atît de senini,

De cîte ori îi strig sînt absenţi