duminică, septembrie 16, 2012

nu

de pe vremea cuțitului de os ne cunoaștem
rănile (...)
iar cerul era mult mai adînc și în ochii încăpeau
mult mai multe stele. (...)
ne știm de pe vremea cuțitului de os și lucrurile astea nu pot fi
la infinit așa.
într-o dimineață am să te-ntreb dacă știi cumva încotro
merge acest drum iar tu ai să mă privești
direct în răni
ca o străină care nu poate privi necunoscuții în ochi
și-ai să-mi răspunzi simplu nu.





Leonard Ancuta

Niciun comentariu: