duminică, septembrie 30, 2012

Le scaphandre et le papillon

Cand am vazut The secret life of words, scena cu melodia lui Tom Waits pe fundal mi-a placut atat de mult incat am revazut filmul de 2 ori si jumatate si am ascultat melodia pe repeat vreo saptamana.
Am regasit cantecul in filmul din seara asta si asta a devenit scena mea preferata




"Aprobarea unui tata. Mi s-a parut linistitoare atunci. Mi se pare linistitoare si acum. Toti suntem copii. Toti avem nevoie de aprobare

tipic fontililic



Sunt sentimente de care nu scapi niciodată(...)sentimente de care uiţi şi peste care crezi că ai trecut, sunt sentimente despre care crezi că s-au dus odată cu trecerea zilelor, odată cu praful şters de pe cărţi. Doar că la un moment dat, fie că te cobori dimineaţa din pat, fie că îţi bei cafeaua, fie că mergi pe stradă şi-ntâlneşti un parfum cunoscut, fie că parcurgi cuvintele unei cărţi, în acest moment te loveşte dorul.

n-am timp sa dau tuturor o dovada

joi, septembrie 27, 2012

citatul din neuron

La naiba cu cei care spun ca cel mai scurt drum spre sufletul cuiva este privitul in ochi. Descoperisem degetele tale peste palmele mele ca niste mufe prin care intra dragostea ca la ea acasa.(...) Ne placea sa credem ca inima nu este doar o stema pe steagul numit om.

marți, septembrie 25, 2012

luni, septembrie 24, 2012

sâmbătă, septembrie 22, 2012

alb si negru

Nu mi-e teamă dacă nu mă vei mai atinge.
Viața va porni pe aceeași potecă,
spre dealul care ne acoperă cerul.
Și pe fundalul acestui filmuleț
melodia noastră se va încurca în cuvinte
ca un copil certat
de un adult cu față de mops.


Nu mi-e teamă,
rănile care nu se închid niciodată
îți amintesc că ești viu
și nevătămat.
Și pe ce pun mâna
iese culoarea.
Doar alb și negru
rămâne
să-ți alegi soarele.

Costin Tanasescu
sursa foto

desene si ciocolata

dragostea mea
între noi au crescut peste noapte ziduri
oraşe cu prea mulţi oameni munţi înalţi până la soare
dar toate acestea nu înseamnă nimic
eu trăiesc în lumina ochilor tăi şi respir odată cu tine
eu sunt gestul obosit cu care îţi ridici umerii a întristare
cafeaua de dimineaţă şi bucata de pâine a serii
dragostea mea te iau de mână şi salvăm lumea de la dezastru


.......................................................................








tu ai să îmi aduci mereu desene şi ciocolată
eu am să scriu mereu poezii
vom străluci mereu printre oameni
ca două lampioane colorate
unul puţin mai înalt până la soare
altul puţin mai tăcut până la lună

Dana Banu
sursa foto

vineri, septembrie 21, 2012

reciproca:))


Am doua umbrele....

dar asta nu prea ma ajuta, pentru ca de fiecare data se gaseste cate un sofer empatic inaintand in tromba prin balta de langa mine.
Brrrr! frumoasa zi!


Alexandru Andries - Am doua umbrele
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

joi, septembrie 20, 2012

Urare scorpionica:))


 Draga mea, mi-as dori ca barbatul
 pe care l-ai luat
sa te iubeasca cum te-ar iubi Botezatu
sa fie frumos ca Basescu 
si talentat ca Fuego..
sau invers,,ce sa zic
si sa aveti bani 
cat un salariu de-al meu de la UAIC...






asa ii trebuie lui Katie Melua daca nu s-a maritat cu un folkist:))


marți, septembrie 18, 2012

eu sunt prieten bun cu mine...



cand ma intalnesc:)

Neatza!

Devin fana I messageri :)
Fb va informeaza: cantecele sunt in limba corsicana, recunoscuta ca limba de sine statatoare din anii 60, desiunii lingvisti considera ca nu e decat un dialect italian. Partea proasta e ca intr-adevar nu se gasesc traduceri pe net.
Concluzie: caut vorbitor de corsicana, amabil si traducator:))





luni, septembrie 17, 2012

obsesie noouuuaa!!!



presupun ca e un dialect italian.
translate, please, ca google nu prea m-a ajutat>))

suflet drag

In orice zi m-a luminat un soare
In orice zi am navigat pe-o mare
In orice zi am de trecut o vama
In orice zi am de inchis o rana


supradoza de duiosie

 daca bei putina apa si mananci paine, iti dau masinuta mea!

hai, ca poti!

despre mine doar lucruri marunte

Nimeni,
iar tu te gândești la o seară călduță,
împreună cu cineva
care să poarte un nume.
Un nume pe care să îl ții minte
în fiecare seară în drum spre casă,
prin orașul unde la fiecare intersecție
culorile roșu și galben
nu există.
Costin Tanasescu

duminică, septembrie 16, 2012

nu

de pe vremea cuțitului de os ne cunoaștem
rănile (...)
iar cerul era mult mai adînc și în ochii încăpeau
mult mai multe stele. (...)
ne știm de pe vremea cuțitului de os și lucrurile astea nu pot fi
la infinit așa.
într-o dimineață am să te-ntreb dacă știi cumva încotro
merge acest drum iar tu ai să mă privești
direct în răni
ca o străină care nu poate privi necunoscuții în ochi
și-ai să-mi răspunzi simplu nu.





Leonard Ancuta

aniversare cu flori de soare>)






vineri, septembrie 14, 2012

"Cand vantul batea slab, am numit vasul Patience"

Foarte curand, fetita noastra nou-nascuta ne-a privit in ochi si ne-a zambit fara dinti. Se spunea pe atunci ca bebelusii nu zambesc, ca e doar abureala. Dar noi stiam ca, in ciuda stiintei si a intregii naturi, ea ne zambea. Nu era abureala, era dragoste, dincolo de granitele anatomiei. 

"Dan a zis ca am un mod de a gandi destul de creativ, ceea ce era un mod elegant de a spune ca e putin probabil sa am dreptate.(...)Am fost intotdeauna un pic mai creativ decat era nevoie" 


"Daca urmaresti doar sa faci plecaciuni vei fi aproape intotdeauna dezamagit, pentru ca aplauzele nu sunt niciodata destul de puternice"

"Era un moment spre sfarsitul povestii, cand tatal se intoarce dintr-o lunga calatorie, cu daruri pentru fiica sa, despre care afla ca a murit in lipsa lui. Simplul fapt ca el si-a dat seama ca a ratat boala si moartea fiicei lui mi-a dat o lovitura puternica. Am inteles in acea clipa ca e posibil sa fii absent fara sa pleci vreodata de acasa. In felul meu, se poate sa fi fost la fel de rece cu co
piii mei cum fusese si tatal meu cu mine. M-a cuprins un sentiment crunt de durere, care a tinut cateva zile. A fost ca si cum fusese smuls ceva din mine, ceva de care nu aveam nevoie. Un mod de a ma purta care nu era bun pentru mine sau pentru cei pe care-i iubeam, fusese inlaturat, nu cu blandete, prin persuasiune, ci intr-o clipa, cu violenta."



"Unde am fi fara artisti? Am fi niste roboti cenusii intr-un peisaj cenusiu care culeg flori cenusii pentru indragostiti cenusii. Viata ar fi sinistra." 

"Ceea ce vor oamenii si cum au de gand sa obtina asta este un mod de a spune cine sunt. (...) Diferenta dintre comedie si tragedie este ca in comedie lumea primeste de obicei ce-si doreste, pe cand in tragedie primeste ceea ce merita" 


"De fiecare data cand un producator incerca sa fure de la mine sau sa ma nedreptateascain vreun fel, ma infuriam si, de teama furiei mele, ma izolam in tacere. Cu timpul, mi-am dezvoltat o tehnica originala, dar ciudata. Incepeam sa vorbesc deodata pe un ton scazut, amenintator. Spuneam misterios: "Pot ierta sau pot uita. Ce preferi?" Asta-i facea sa se uite straniu la mine, in timp ce incercau sa inteleaga cum puteam separa exact aceste doua actiuni. Nimeni nu si-a exprimat niciodata preferinta pentru iertarea sau uitarea mea, dar cred ca le-am parut asa de nebun,incat au ales sa nu mai aiba de aface cu mine" (Alan Alda)

joi, septembrie 13, 2012

un om norocos...


Ştii... când o piatră îţi sare în parbriz în vreme ce conduci ca nebunul cu o sută pe oră? Îţi face o gaură mică înconjurată de un păienjeniş de fisuri fine.
E de-ajuns un hop sau o curbă mai forţată şi întreaga şandrama se duce naibii.
Aşa e şi cu relaţiile.(...)
Dezamăgirea unui prieten e ca atunci când coborî nepăsător scările şi una lipseşte.

Şi pasul tău e deja în aer. Pentru o secundă ţi se tăie respiraţia. Căzutul în gol pentru o clipă lungă devine realitate.

Dacă eşti norocos pasul tău găseşte treapta următoare şi palma ta agaţă balustradă.

Dacă nu...

Citita pe facebook, la Monica Acceleanu

where you invest your love, you invest your life

obsesie nou nouta

miercuri, septembrie 12, 2012

iubibila

Momente faine despre care n-am apucat sa povestesc



A primit Tudor un porumbel. Ce putea sa-i spuna mai frumos decat: "Sa nu ma parasesti, porumbelul meu!".



L-am vazut azi in parc pe un coleg de scoala. Imaginea cu care ramasesem eu despre el era aceea de "baietas rebel de cartier". Am fost foarte placut surprinsa sa trebuiasca sa schimb imaginea cu a unui tatic reparand grijuliu masinuta pustiului sau. Si jucandu-se cu copiii in parc. E fain sa vezi ca oamenii cresc. Nu ca ar fi trecut o caruta de timp intre timp<))



Ca toate cele pe care le rogi sa nu te paraseasca, porumbelul lui Tudor a zburat. L-am intrebat daca a plans. Mi-a zis ca nu, porumbelul a plecat sa manance gazute. Copilul asta e mai intelept la 2 ani jumate decat am fost eu pana la 20 si...

sâmbătă, septembrie 08, 2012

revelatia zilei


Bantuiam librariile ca de obicei si am gasit cartea asta. Imi venea sa topai de bucurie, pentru ca mi-a placut foarte mult "Sa nu-ti impaiezi niciodata cainele" si a trecut multa vreme de cand nu am mai citit o carte pe care sa o savurez cu adevarat.
Si cum mergeam eu spre casa, fericita ca un copil care a primit un cadou de Craciun, m-a "lovit"urmatorul gand: pe vremea cand aveam multe frustrari si lupte cu mine insami eram mai "constiincioasa". In fuga mea de  realitate, uneori disperata, alteori resemnata, ma refugiam in carti: citeam, conspectam, subliniam, nu dintr-o nevoie cognitiva, ci ca sa fug de altfel de nevoi.

De cand realitatile mele au devenit mai blande, m-am lenevit. Nu mai am motive sa fug, asa ca citesc mai putin. M-asteapta un teanc generos de carti de specialitate. Si vreo trei romane care nu m-au captivat suficient incat sa le termin.

E drept ca in perioada in care fugeam de realitate in carti, nu descoperisem inca internetul:).

Si tot drept e ca ma prefer lenesa, intr-o realitate blanda decat constiincioasa, intr-un vesnic razboi cu mine insami.

Urmeaza week-end tihnit, cu lectura faina si ceai de macese:)
Ceea ce va doresc si dumneavoastra!

vineri, septembrie 07, 2012

The Cure mood



Am auzit The Cure azi la radio si mi-am amintit ca nu-i mai ascultasem demult. Si ca suna fain tare.
In rest, n-am prea multe de spus: nostalgiile mele cele de toata ziua, un dor nebun de duca si emotiile alea faine pe care le simt atunci cand se apropie aniversarea oamenilor frumosi din viata mea.

marți, septembrie 04, 2012

Perle a la Tudor

1. Tata este barbat, mama este femeie, Fifi este femeie, Bica este femeie, Bicu este barbat...eu sunt... Tudor...ma cheama Tudor:).

Tudor mai are putin pana sa invete diferenta dintre baietel si barbat, de asta prefera sa se bazeze pe certitudini: eu sunt Tudor. 

2. Autobuzul asta nu ti-l dau, este al meu, PERSONAL:)))

A invatat ca atunci cand merge in parc sa se joace cu copiii e fain sa imparta jucariile si sa faca schimb, avand grija ca la final sa ceara inapoi ce e al lui si sa returneze ce nu e. Si-a stabilit insa singur, fara sa-l invete nimeni, ca jucariile foarte dragi nu se imprumuta: dinozaurul il dam la copii, masina Suzi nu o dam la copii. Cu personalul insa, m-a ucis:))

3. Hei, Fifi, sa nu te uiti la Tudor, pentru ca este o buburuza neascultatoare:)

Mai are uneori pase in care vrea sa fie neascultator. Atunci maraie ca un dinozaur, se intoarce cu spatele si nu iti raspunde la salut. La inceput, luam cam personal fazele astea si pastram distanta sau ma prefaceam suparata. Cand m-am prins ca e un simplu test de reactie, m-am relaxat si mi-am pastrat zambetul obisnuit. Acum era contrariat ca el se straduieste sa fie o buburuza neascultatoare si eu continui sa il privesc zambitoare:). 

Gandul bun de la cafea

http://liviu.joacadeamine.ro/2010/09/un-gnd/

luni, septembrie 03, 2012

N-am spus nimic despre toamna, nici despre dorul de vara.
Zilele astea caldute, diminetile si serile cu pepene rosu inca ma amagesc frumos.
Si pentru ca peste tot toata lumea posteaza Emotie de toamna sau Septembrie, luni, eu o sa postez ce acultam la 16 ani, la cenaclurile de pe Tele7abc



Bonus: am citit ceva frumos aici .