luni, mai 07, 2012

sa nu te indoiesti!


Viaţa cu tine a fost prilej de vacanţă
ce-i drept zdrenţuit cu tâmplele sparte şi
genunchii zdreliţi
dar, dragoste, viaţa-mpreună atât cât a fost
a fost aşteptarea zilei de mâine aşa de plăcut
ştiind că nimic nu se-ntâmplă că nimic n-are cum
în castelul de aer în scutul nostru
inexistent.
Cu tine a fost între vis şi trezie când dai fuga
şi pupi
a fost fereastra aia deschisă către faleză
.................................................................
Timpul cu tine, dragostea mea, a fost un prilej
pentru moarte să înţeleagă tot ce a pierdut
şi mirosul de pâine al pâinii neptun
pe străduţa aceea mai strâmtă ca pieptul
când pieptul se umple
şi râdeam
îi arătam lumii că putem s-o uităm
că nimic nu-i mai grav decât personalul
curajul ăsta să pleci când iubirea e-n toi.

[o mână străină închide fereastra şi mângâie geamul.
de altundeva, altcineva o să vadă, crezând că îl şterge şi adoarme la loc]
Madalina Nica

S-a nimerit ca in timp ce citeam sa ascult acest cantec:




Niciun comentariu: