spunand pana la capat

Putea scrie ceva. Să scrie ceva o ajuta mereu să explodeze fără să explodeze, să uite că nu-şi aminteşte exact. (...)Nu scria ca să-i treacă. Scria pentru că nu ştia încă să ascundă altfel decât aşa, spunând până la capăt, dar mereu pe jumătate, pentru că lucrurile cele mai intime se pierd, puse-n ceva. Se pierd în momentul în care pixul le aşază pe foaie. Dar ce tot spun? Scria de frică. 

Madalina Nica