sâmbătă, ianuarie 28, 2012

rotitele mele

In seara asta mi-e sete, mi-e groaznic de sete. Nu am apa aici. As putea, desigur, sa te sun si sa-ti spun ca mi-e sete din cauza ta. Dar nu o sa fac asta. O sa rabd de sete pana maine, cand o sa-mi iau apa singura.Ma doare capul groaznic, fiecare rotita care a planuit acea poveste ciudata e dezamagita. Am fost nedreapta cu rotitele mele... le-am chinuit aiurea si dupa aceea (nu ca as fi vrut sa stie si ele, dar au aflat intr-un fel) le-am schimbat mecanismul.
 Sabina Teodorescu

joi, ianuarie 26, 2012

am fulgi in par si nu le simt mirosul...



you're always there, you're everywhere
but right now I wish you were here
                                                                       am fulgi in par si nu le simt mirosul....

marți, ianuarie 24, 2012

A fost Andreea in Mexic:)

si m-a binecuvantat si pe mine cu niste poze albastre, desigur:)



Concluzie: pana la alb, tot mai bun e albastrul:))

fericireaseduce

Se anunta ninsori. Le astept cu sete de alb si dor de copilul ce n-am fost.
Stiu, ar fi trebuit sa cresc. Sa-nvat sa fiu sireata.
Insa orice "rol" in afara de acela de a fi eu insami m-ar transforma intr-o balbaita penibila.
Iar mie-mi sta mai bine sa fiu o penibila autentica:))
Si adevarul e ca inca mai sper sa ma ciocnesc de oameni langa care sa-mi permit sa fiu eu insami.
Fara scenarii si scheme complicate, care sa mascheze ce sunt si ce simt.
Fiindca daca am invatat ceva in anii astia e ca
NU SIMT GRESIT.

Sa ninga, dara!

luni, ianuarie 23, 2012

duminică, ianuarie 22, 2012

fara...

in fata mea- un raft gol
undeva, prea departe - niste firmituri.
Care par ca au gust de intreg, cand sunt aproape.
Si dispar fara urma imediat ce fac primul pas.

sâmbătă, ianuarie 21, 2012

if it be your will




If it be your will / That I speak no more/ And my voice be still/ As it was before


imi dau voie...

vineri, ianuarie 20, 2012

alb incomplet

Parcarea din fata blocului e alba, in sfarsit.
Zapada a venit cand nu o mai asteptam. La fel ca altele.
Tot mai des lumea-mi citeste tristete in ochi. Nu e decat oboseala. Am obosit sa astept si am obosit straduindu-ma sa nu mai astept nimic.

El imi citea tristetea in ochi. De unde sa stie ca nu-i decat oboseala? De unde sa stie de cate ori l-am desenat si sters din gara aceea?  Sau de cat timp am avut nevoie pana sa nu mai desenez nimic prin gari.

Imi trebuia musai  aerul de nu-mi pasa. Cu care s-acopar cicatricile asteptarii. Si bumbumul.
Ca de obicei aerul de nu-mi pasa intarzia
si avea credibilitate redusa:))

Pana la urma e doar un copil.
Pana la urma sunt doar...
incomplet echipata pentru fericire.

joi, ianuarie 19, 2012

nu stiu de ce si-mi promit sa nu incerc sa aflu:)




simt fericirea pe-aproape. rostogolită prin aer ca o hîrtie pe care cineva și-a notat
puctele cardinale să nu se rătăcească\
 Leonard Ancuta

luni, ianuarie 16, 2012

duminică, ianuarie 15, 2012

spunand pana la capat

Putea scrie ceva. Să scrie ceva o ajuta mereu să explodeze fără să explodeze, să uite că nu-şi aminteşte exact. (...)Nu scria ca să-i treacă. Scria pentru că nu ştia încă să ascundă altfel decât aşa, spunând până la capăt, dar mereu pe jumătate, pentru că lucrurile cele mai intime se pierd, puse-n ceva. Se pierd în momentul în care pixul le aşază pe foaie. Dar ce tot spun? Scria de frică. 
Madalina Nica

sâmbătă, ianuarie 14, 2012

negatoscop

imi amintesc foarte bine 
doar câteva lucruri
prima dată când mi-am dorit
realmente să mor şi
n-au fost cuvinte 
fericirea care mi-a dat 
pe dinafară de zâmbet şi
atunci am râs
liniştea când am ştiut 
că oamenii care m-aruncă
nu o să mă uite
aceste lucruri şi 
spaţiul cosmic dintre ochii tăi 
când se-nchid
pieptul tău de adolescent
străzile înfofolite în floare de tei
- soarele asfinţea 
aşa cum se pregăteşte-un prieten
să dea pe la tine după foarte mult timp
neştiind ce să-mbrace şi
până la urmă îşi pune aceiaşi blugi şi
acelaşi tricou tricoul tocit 
pe care nu îl dă deoparte
ceva străluceşte încă în el
ceva din tot ce-a trăit zi de zi
cât a durat depărtarea -


Madalina Nica

miercuri, ianuarie 11, 2012

tacerea mea nu inseamna.

tăcerea mea nu înseamnă
că nu scriu scenarii
în care m-aştepţi pe peron
cu nodul la gât şi florile alea
transparente în mână
....................................
îmi dau câteva ore
să recapăt încredere-n oameni
în vorbele mâinile lor
de care le-atârn pe-ale mele(...)
In uşile lor foarte bine închise (...)

....................................
lasă-mă să te număr treaptă cu treaptă(...)
să otrăvim moartea dintr-un surâs

Madalina Nica

duminică, ianuarie 08, 2012

despre handicap, fara ipocrizie

Aveam in facultate un profesor de neurostiinte foarte inteligent, foarte bine pregatit, dar care mai avea ceva de lucrat la capitolul atitudine. Cel putin asa credeam atunci. Acum cred doar ca nefiind implicat emotional, isi permitea sa spuna lucrurilor pe nume. De cele mai multe ori cu brutalitate. De cele mai multe ori avea dreptate. 
Ne spunea, de exemplu, ca facem degeaba facultatea, ca nu-ti trebuie studii superioare ca sa inveti un deficient mintal sa-si lege sireturile. Acum, cand sunt nevoita sa platesc taxe ca sa obtin o alta diploma, pentru ca niste capete destepte au hotarat ca afacerea asta cu diplome e profitabila, imi dau seama ca, intr-un fel, a avut dreptate. Pe de alta parte insa, la prima facultate eu chiar am invatat o groaza de lucruri, mi-am format un background, pe care un licentiat la uzinele de diplome n-o sa-l aiba, din pacate, niciodata. Tot drept e ca abilitatile practice mi le-am format lucrand, gresind si invatand, nu in vreo sala de lectura.

Ma mai deranja atunci ca acel profesor ironiza felul in care noi eram "indoctrinati", in opinia lui, ca trebuie sa avem "o atitudine pozitiva fata de persoanele cu handicap" Din papucii celui deloc implicat emotional, incerca sa ne explice ca felul in care suntem noi invatati sa mascam realitatea cu vorbe mai acceptabile social, nu ajuta pe nimeni si nu schimba nimic.
Dar eu nu eram o studenta total neimplicata emotional, ci una care avea o sora deficienta mintal. Pe care se chinuise LUNI in sir s-o invete culorile. Si ani s-o invete 5 cifre.
Si chiar nu puteam sa accept ca toate eforturile mele nu folosesc la nimic. Si chiar nu puteam sa trec indiferenta pe langa cuvantul handicapat.
Tin minte ca la un moment dat nu m-am mai putut abtine si l-am intrebat pe profesor: "Cum credeti ca s-ar simti o persoana cu deficienta (fusesem noi invatati ca asa e mai "frumos" sa le spunem) daca v-ar auzi?". Mi-a raspuns, total netulburat:
-Domnita, credeti-ma ca unui deficient mintal putin ii pasa cum ii spuneti dumneavoastra.
N-am mai avut puterea sa replic atunci:
-Poate, dar familiei lui ii pasa!
Ne-a explicat mai apoi ca am fost invatati sa ne cramponam de cuvantul handicap, fara macar sa avem habar ca n-are vreun inteles peiorativ, ci provine de la " hand in cap", o greutate suplimentara care se adauga cailor, la curse, pentru a le creea un dezavantaj. Asadar, handicapat inseamna o persoana care  prezinta un dezavantaj fata de celelalte. 
  Cred ca a fost una din cele mai utile informatii pe care le-am invatat in facultate.
Au trecut multi ani de atunci si am inteles ca intr-adevar, a te ascunde dupa cuvinte nu ajuta si nu salveaza pe nimeni.  Si ca atitudine pozitiva fata de persoanele cu handicap nu inseamna ipocrizia unor cuvinte despre care crezi ca dor mai putin.
Oricum i-as spune sora-mii, ea tot n-o sa stie niciodata sa citeasca si sa scrie. Si tot vor mai fi persoane care n-o sa inteleaga cum de n-am putut s-o invat...nici macar eu... si cum de n-o sa se faca bine niciodata. Oricum i-as spune si oricum i-ar spune oricine, asta n-o sa ma ajute prea mult sa fac fata crizelor ei de furie, nici s-o conving sa se spele pe dinti.
Cum nici faptul ca numim o persoana cu autism autista sau speciala nu-i rezolva vreo problema.
Atitudine pozitiva inseamna sa reusesti sa-ti pastrezi calmul cand auzi de 1000 aceleasi intrebari si aceleasi raspunsuri, sa ai curajul sa iesi cu copilul sau fratele/ sora ta in locuri publice, chiar daca ti-e jena ca se misca ciudat, arata ciudat, pune intrebari ciudate.
Cateodata inseamna sa traiesti toata viata cu ideea ca oricat te-ai stradui si oricat ti-ar pasa de el/ ea, el/ ea e incapabil (a) sa-i pese vreun pic de tine. Si in ciuda faptului ca asta doare de un milion de ori mai tare decat ca nu stie sa citeasca, sa gasesti in continuare in tine resurse sa-ti pese. Sa oferi. Sa n-o iei razna.
Atitudinea pozitiva se vede in ceea ce faci, nu in cuvinte ipocrite.

I am Sam

vineri, ianuarie 06, 2012

de ieri, pe repeat



And in one little moments
It all implodes
This isn’t everything you are
Breath deeply in the silence
No sudden moves
This isn’t everything you are

joi, ianuarie 05, 2012

10 lucruri pe care le-am invatat

putine, da bune:P

1.Increderea se castiga greu si se pierde intr-o secunda.

2. Disciplina personala e dureroasa dar extrem de eficienta.

3. Cand vorbesti cu cineva la telefon zambetul se aude.

4. Daca te gandesti ca te vei imbolnavi, te vei imbolnavi de 10 ori mai repede decat daca iti vezi de treaba ta.

5. Sa – ti gasesti pasiunea si sa o urmaresti ca si cum zilele tale ar fi numarate e unul din cele mai importante lucruri. Pentru ca zilele tale sunt numarate.


6. Nu crede ce spune un barbat. Nici el nu crede ce spune.


7. Pana cand tu insuti nu faci pace cu 
 tine, tot feedback-ul pozitiv pe care ti-l dau altii nu face doi bani.


8. Oricat ar parea lumea de mocirloasa, exista oameni frumosi. Daca i-ai intalnit, esti un norocos. Daca nu i-ai uitat, adu-le aminte.

9. Nu uita ca oamenii nu se impart in buni si rai. Lumea nu e alb/ negru. Nu uita de nuante.


10. Parintii au intentii bune.



Selectate si adaptate de aici

printre randuri

21 de lucruri care ma fac sa ma simt grozav

1. Sa ma indragostesc
2. Sa rad atat de tare incat sa ma doara muschii fetei.
3. Un dus cald dupa ce am mers mult timp prin frig
4. Sa primesc o scrisoare de la cineva drag
5. Sa aud cantecul meu preferat la radio
6. Sa gasesc un pulover care imi place la jumatate de pret.
7. O conversatie spumoasa.
8. Sa merg pe plaja in picioarele goale dimineata- abia astept vaaamaaa!
9. Sa fac misto de mine insami - Sunt campioana. Daar sa nu va puna pacatu sa incercati sa-mi faceti aceasta placere:D. Am exclusivitate asupra acestui drept suprem:))
10. Sa ma joci cu Tudor
11. Sa ma trezesc brusc si sa-mi dau seama ca mai am destul timp sa dorm.
12. Primul sarut.
13. Sa-mi fac noi prieteni
14. Sa visez frumos
15. Sa se joace cineva cu parul meu.
16. Ciocolata calda
17. Sa tin de mana pe cineva pe care il iubesc
18. Sa castig un concurs
19. Sa  vad expresia cuiva care deschide un cadou de la mine
20. Sa privesti rasaritul
21. Sa merg la un concert al trupei preferate

Selectate si adaptate de mine din lista celor 50 de aici



marți, ianuarie 03, 2012

the sweetest thing


A descoperit Tudor gustul dulciurilor. Dar pentru ca mama lui stie ca zaharul in exces dauneaza sanatatii, i-a instruit pe toti sa nu-i aduca dulciuri decat rar. 
Se duce Tudor, plin de entuziasm, sa verifice sacosa bunica-sii. Ofteaza adanc, apoi constata, profund dezamagit: Banane......
Maica-sa, toata un entuziasm: "Vrei banana?" Tudor, pe acelasi ton, profund dezamagit: "Nuuu...Da-i shieva...." 
"N-are mama" Dar dezamagirea nu-l face mai putin perseverent: "O bombonica?"
 "N-are mama...vrei o para?"
 Tudor, la fel de dezamagit: "Nuuu...un biscuite? .....Da-i tortulet, mai mult!" :))

a tine

Walter Dionisie - Fericirea miroase a tine
   
 Asculta  mai multe  audio   acustica

Eu sa fiu prea tacut, tu s-asculti,

Si oricum, sa iubesti ca exist

Sa n-adorm niciodata prea trist
Si sa-ti fac dintr-o sfoara cercei

duminică, ianuarie 01, 2012

2012

Cred că e al doilea an pe care l-am întîmpinat cu zîmbetul pe buze. Ceea ce, avînd în vedere contextul, e o realizare în sine. Dacă am auzit la telefon 3 voci dragi, pot spune chiar că-s un om norocos.

Îmi place 2012, arată rotund. După atîţia ani în care lucrul cel mai bun pe care l-am putut face a fost să fac faţă, simt eu c-a venit momentul potrivit pentru oleacă de fericire. După aceea n-are decît să vină sfîrşitul lumii.

                                                         
Nu, nu sunt o cremă antirid. Oricît mi-aş dori şi oricît m-aş strădui.
Nici nu merită să mă străduiesc prea mult.

Au trecut sărbătorile!!!! Şi alea sfinte, şi alea păgîne! Pfiu!
Să curgă viaţa, cea de toate zilele!