duminică, octombrie 30, 2011

un nerv rupt

Sentimentele mele erau incomplete ca si visele mele.
Imaginatia mea a avut ceva în exces,
dar capacitatea mea de a stabili contactul cu lumea
a avut undeva
un nerv rupt.
Probabil, numai daca as fi ramas toata viata
într-o camera cu poze,
fara nici o obligatie,
as fi fost fericit 

Octavian Paler

sâmbătă, octombrie 29, 2011

vineri, octombrie 28, 2011

la fel de priceless:)

De la Ioana, in stilul ei, careia i-am transmis acum ca "e ziua lui Flori" si in loc de " Nu e ziua lui Flori!":D am auzit " E noapte, nu mergem la petrecere la Flori!:)) Maine mergem la Flori!":))
deci maine venim la petrecere! Averti tort? s-a dus si mi-a adus si crizantemele din vaza de dincolo ca sa i le ducem lui Flori de ziua ei!:)))O intreb: Dar cadou nu-i ducem? "Nu, nu-i trebuie cadou! Nu ii trebuie nimic!":))))
Ea deseneaza acum... Ii spun: deseneaza si tu o felicitare daca nu ii trebuie cadou lui Flori!:D "Am desenat un iepure cu un morcov, e bun????!":)))


Prin urmare,  astept morcovul:)). cand l-oi primi, vi-l arat si voua:)

priceless





joi, octombrie 27, 2011

fiindca m-am nascut c-o zi mai devreme:)

 fiindca melodia  asta mi-aduce aminte de o mie de ancore




 Si fiindca Paler ramane scriitorul meu preferat, din care se pare ca inca mai am de descoperit:
Nu intentezi proces mării
că e nesfîrşită,
nu intentezi proces vîntului
că e nestatornic,
nu intentezi proces pietrelor
că sînt indiferente.(..)
Nu sînt dispus să mă prefac că
n-am înţeles ce s-a petrecut cu mine,
deoarece (..)
scuzele m-ar ucide repede şi urît.

miercuri, octombrie 26, 2011

insightul de azi:)

Azi am realizat in ce liniste si pace traiesc eu cu mine de ceva vreme. Chiar in perioada asta presarata cu tot felul de frustrari. Cum ma pretuiesc, cu un "egoism" pe care unii l-ar putea blama.
Eu nu. Pentru ca am fost la polul opus. Am fost cu-n picior in prapastie. Si nu mi-a placut.
Mult timp n-am crezut ca acele nesfarsite razboaie ale mele cu mine s-ar putea termina vreodata.
Incat inca ma mai uit in oglinda cu uimire. Nu mai ies de acolo maini care sa ma sufoce. In sfarsit oglinda e intreaga.
N-o sa uit niciodata ca datorez asta unor OAMENI.. N-o sa le pot niciodata multumi de ajuns pentru ca minunea s-a intamplat, chiar daca nu mai credeam in minuni.

marți, octombrie 25, 2011

solo noi

despre vointa si alti muschi hipotonici:)


Este foarte greu sa ne controlam creierul. A hotarat ca trebuie sa fie un exemplu de viata perfecta- sa sara peste desert, sa munceasca pana tarziu si sa nu se mai gandeasca la vecina atragatoare de alaturi- asa ca trebuie sa urmeze aceasta cale. Dar, asa cum remarca Aristotel (poate in timp ce se infrupta din a doua bucata de baclava) "cea mai grea victorie este victoria asupra sinelui". Forta vointei se lupta impotriva impulsului de a se complace si -din pacate!-deseori ea este cea care pierde.
Unii cercetatori au comparat autocontrolul cu un "muschi moral". Asta pentru ca, la fel ca orice alt muschi, oboseste cand este folosit in exces. Cand suntem drenati cognitiv, partea noastra mai urata se intrezareste prin crapaturile din fatada prezentata de obicei altora.

Ca sa ne mentinem muschiul moral in forma pentru momentele cand avem mare nevoie de el, trebuie sa-i oferim exercitii regulate. Desi exercitarea autocontrolului consuma vointa pe termen scurt, in timp, muschiul moral devine mai ferm si mai antrenat. Daca suntem disciplinati in ceea ce priveste rezistenta la un anumit tip de tentatie, atunci cand apare, seducatoare la orizont, mai devreme sau mai tarziu inconstientul ne va rasplati luand parte la lupta de partea noastra. Situatia tentanta in sine declanseaza automat scopul de a rezista.


Caracterul vremelnic al gratificatiei pe termen scurt a fost depistat imediat cu succes:ura!


Cordelia Fine

in..semn




luni, octombrie 24, 2011

mutadedrag:)

somewhere, someday



Love may still alive
somewhere someday 

...din foarte putin

Imi trebuie destul de putin pentru ca un lucru/ o persoana sa ma entuziasmeze. cam tot atat de putin cat imi trebuie ca sa ma dezamageasca. Iar la mine entuziasmul, dezamagirile si durerile de spate sunt de durata, frate!:)) Scorpie a extremelor, deh!

flori de cires in bagajele tale

de la o vreme port umbra ta.
............................................
umbra ta are nenumărate buzunare.
umbra ta arhivează nopți nopți
pe care ne e dat să nu le cunoaștem vreodată.



cuvintele sunt gratii la ferestrele noastre.
evadăm pe mutește
cu litere albe scrise de mînă
pe coaja unui ou.
.................................



cînd privesc soarele îl împart în mecanisme simple
de aceeași greutate. fulgi fosforescenți
îndeajuns pentru toți cei care întind palma.

...............................
întreaga mea viață

înseamnă
atît cît pot înghesui din mine în bagajele tale
cînd pleci.

..........................
cînd facem dragoste ne mișcăm încet
și tandru
așa cum înfloresc florile de cireș.



Leonard Ancuta

duminică, octombrie 23, 2011

Tu..dor




prima intrebare pe care o adreseaza spontan: "Unde-i mama?":)

sâmbătă, octombrie 22, 2011

Alt drum.

Am ascultat de curand o poveste trista. Una din multele povesti triste. Care se invart in jurul abuzului de alcool.
Si nu inteleg. Jur ca nu inteleg. Cum cineva care a crescut langa un parinte alcoolic devine alcoolic, la randul lui.
Stiu teoria despre predispozitia genetica pentru consum abuziv de alcool si depresie, care fac casa buna si trainica. Stiiiu..multe.
Dar tot nu pricep. Cum poti sa cresti langa un parinte alcoolic, cu o copilarie mutilata, cu sufletul mutilat de nesiguranta si ura. Cu mirosul acela oribil in nari. Cu toate amintirile.
Si apoi, sa repeti pur si simplu povestea. Mai ales dupa ce ai devenit la randul tau, parinte.
Sa nu gasesti forta sa spui STOP. Nu vreau ca al meu copil sa ma urasca, sa-i fie scarba sau teama de mine. Pentru ca nu, un copil nu te iubeste "din oficiu". Nimeni nu te.
Cum mai poti sa te uiti in oglinda cand te stii pe drumul prost. Cand exista un altul. Cand stii  cat rau poti sa faci.
Nu inteleg. Jur ca nu inteleg.

duminică, octombrie 16, 2011

cercei in urechile ei:)

sunt vreo 3 ani de cand ascult Andries, constant si cu simt de raspundere:)
si inca mai descopar melodii faine, de care n-aveam habar.
Asta numesc eu un om genial:)

nimicnuseuita



tocmai ma gandeam. la cea mai mare dorinta a copilariei mele. care s-a indeplinit. prea tarziu si nu chiar in forma la care tanjeam, dar s-a indeplinit. apoi am vazut poza asta...
din pacate multi dintre noi trecem prin asta, pentru ca putini parinti, oricat de bine intentionati, constientizeaza cat de vulnerabil e un copil, ce putere imensa au niste cuvinte si cum pot ramane imprimate in memorie pentru totdeauna lucruri despre care tu ai crezut ca "un copil le uita"

poznele de ieri




sâmbătă, octombrie 15, 2011

aspiratii inalte:))


stiu sigur pe cineva care va fi foarte mandra de poza asta:))

jump into the middle

Melodia de care imi era doooor de mult timp. Si bucuria uriasa pe care mi-a facut-o octiliniu cu un singur click (e, hai, poate doua- trei:P)

01 Jump into the middle - 01 Jump into the middle
 
 Asculta  mai multe  audio   rock

hohoho!

joi, octombrie 13, 2011

cum sa nu-l iubesti?




cand te striga: Fiiiiiifiiiiiii! cu fatzuca asta?:)

Viata pe un peron:)

Mai ales toamna sunt recunoscatoare cerului senin:)

Richi E Poveri - Voulez Vous Dancer
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse


vineri, octombrie 07, 2011

hold me now

Avestisment: parca v-am mai zis, de cand cu cruda dieta, ascult la radio melodii cu supradoza de sirop:D

lectia zilei

Pentru a-mi pastra cat de cat echilibrul psihic, n-am stat sa numar de cate ori am vrut sa renunt. De cate ori I try my best but I don't succeed. De cate ori "vorbesc cu peretii". De cate ori imi vine sa ma urc pe pereti.
Desi scrie si-n carti ca sunt suisuri si coborasuri care nu depind de mine. Nici de cat de mult ma straduiesc.
Astazi am realizat ca daca as fi renuntat atunci si as fi vazut acum progresul, mi-as fi spus cu amaraciune ca altcineva a reusit ceea ce eu nu. Ca altcineva s-a straduit mai mult sau altfel. Ca altcineva are...bagheta magica.
Noroc ca n-am avut cum sa renunt.
Noroc c-am mai invatat o lectie: nu intotdeauna urcusul si coborasul reflecta cat de mult te straduiesti.

fix you

miercuri, octombrie 05, 2011

sâmbătă, octombrie 01, 2011

empatie si atat.

am citit acest articol pe facebook. E vorba despre o campanie de strangere de fonduri pentru renovarea spitalului Sf. Maria din Iasi. Puteti dona 2 Euro, printr-un sms la numarul 879. Si puteti sharui linkul.
Multumesc!