duminică, iulie 31, 2011

prosopul

un rest de vacanta.....

 ma-ntorc la tine, Mare Neagra

 la moara cu noroc

 cu vant prin par

sangria smile:) sunt tot anti- alcool, parol!


ti-as desena

carabusul



inima mea a-nceput a ploua

vineri, iulie 29, 2011

la cules de cucuruz

‎ unul din cadourile vacantei  a fost ocazia  de a vedea  doua piese de teatru faine: Sunt un orb, cu Horatiu Malaele si "Ce ne spunem cand nu ne vorbim".
Malaele m-a amuzat foarte si mi-a readus in minte ancore dragi. Am auzit pentru prima data bancul cu Teama, preotul satului in contextul original.



Din "Ce ne spunem cand nu ne vorbim" am retinut doua lucruri:

‎"papusa, oamenii nu se schimba decat daca vor ei, iar daca astepti ca celalalt sa se schimbe, e optiunea ta"




‎"daca femeia pe care o iubesti te inseala si vrei sa te arunci de la etajul 9, aminteste-ti, boule, ca ai coarne, nu aripi"


Si melodia asta:


Lily Allen - Fuck You
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

joi, iulie 28, 2011

prin constanta




nu e nicio drama pe care-as vrea s-o traiesc in Vama:)



 Anul asta Vama m-a intampinat tunand si fulgerand, cum n-o cunoscusem si nu-i sta in fire. Toanele i-au trecut insa repede. Nu destul de repede cat sa prind un rasarit fara nori.


 Dar suficient cat sa gasesc albastrul necesar:)


 fericirea e un lucru marunt....


 "- Mami, de ce inima mea bate o singura data?
- Pentru ca e nevoie de pauza dintre bata
i- De ce e nevoie de pauzele dintre batai?- Pentru ca la un moment dat sa vina cineva sa le umple"



 ah, sangria.....



  sea you soon, in another cartoon!

miercuri, iulie 20, 2011

Compensatie

Faptul că avea zece degete la o mână
nu-i ajungea ca să uite
că n-avea decât o singură mână

Adrian Păunescu

Ceață pe ochi

De alaltaieri
Ochii mei s-au supărat
Și văd încețoșat
Văd scăzut, văd confuz,
văd cu gratii
Și nici nu-mi mai doresc decît
Să mă mai țină pâlpâirea lor
Până ai să te întorci, ca să te văd,
Atât, ca să te văd,
Lumina tatii

Adrian Păunescu

de-a realitatea

de la o vreme nu-mi mai imaginez nimic. e ca într-un joc. realități de toate felurile se înșiră ca niște gablonțuri. în mine războaiele s-au terminat de mult. accept. este extrem de simplu.

îmi amintesc că am citit romanul tău cu un nesaț de care nu aș mai fi în stare. ca și cum viața mea ar fi atârnat de fiecare cuvânt. ca și cum dacă m-aș fi oprit m-aș fi dezintegrat.

am așteptat apoi ca un stâlp. era ceva care vibra neîncetat în așteptarea mea. ca firele de înaltă tensiune. autobuze întregi cu navetiști veneau plecau trenuri de marfă de călători personale rapide vapoare avioane. toate fără tine.

lumea se micșora pe nesimțite. devenea rece. noaptea devenea pustie. pustiul devenea pustiu și eu înțelegeam aceste lucruri prea bine.

până la urmă mi-am imaginat tot felul de circumstanțe. (...)

mi-am imaginat că ai trecut prin garduri ghimpate că ai învins ai făcut dragoste și ai lăsat urme că ai păstrat lumea în tine ca să mi-o povestești. numai de aceea ca să-mi spui cum a fost.

am auzit că ai venit dar e cam târziu. acum mă joc altceva. mă joc de-a realitatea. o stupizenie. să nu încerci niciodată.

Ioana Negoescu

luni, iulie 18, 2011

la cererea publicului cititor:P


papucii de sora vitrega a cenusaresei:))

duminică, iulie 17, 2011

pazea! fontilili se transforma:))

n-am mai purtat rochie de cand aveam 7 ani si am primit cadou de la tata o rochita cu floricele mov si buzunare uriase. asta daca nu punem la socoteala cele 3 rochii de domnita in care m-am fâțâit 5 minute prin sighisoara, acum câțiva ani.
n-aș ști să explic de ce și cum, de ceva vreme mi-a intrat mie in cap ideea ca trebuie sa-mi cumpar o rochie. am probat vreo 5 - 6 (și probatul nu e una din activitatile mele favorite). in cele din urma am gasit una care sa ma multumeasca. (feed-back-ul primit de la frate-miu n-a fost prea incurajator, dar....nici el nu e chiar expert in feed-back...doar face parte din familie).
si ca sa fie complet episodul de "fontilili se transforma", mi-am luat si o draguta pereche de balerini. ceea ce iar nu ma caracterizeaza. deloc. sunt foarte departe de orice balerina si am talpi mai degraba de sora vitrega a cenusaresei decat de cenusareasa silfida.
dar acesti balerini pareau comozi si se potriveau perfect cu pantalonii mei de in. uitandu-ma pe bon, am vazut ca se numesc "free and fun".
Acusica ma apuc sa urlu la luna:))

Curand, curandut vine mult asteptata VACANTA!!!!!! Bilet am, bagajul e aproape gata.

Vh2 - Balada controlorului
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Ce mai vreau?
A...mai vreau sa-i urez Simonei la multi ani frumosi si tot ce-mi doresc si mie!

miercuri, iulie 13, 2011

nu impreuna

un fel de oameni tîrzii care-au pierdut pe rînd tot ce aveau
prin buzunare și-o noapte
dorm sub cerul liber pe plajă 
dimineața fiecare acoperă cu grijă 
urmele celuilalt

atît rămînem
o întîlnire din care ce-o să ne mai aducem aminte
că m-am văzut pentru o clipă într-un zîmbet care înseamnă
nu iar asta a fost tot
ce se putea numi împreună

Leonard Ancuta


the end

nu mai e demult un secret ca n-am vocatii, nici inclinatii de gospodina. tot respectul pentru femeia multilateral dezvoltata, cu cariera stralucita si 5 copii pe care ii ingrijeste devotata, cu zambetul pe buze.
eu ma pricep sa plec dimineata la serviciu, sa ma intorc seara si sa-mi "gatesc" o salata de rosii. ma multumeste si   ma linisteste viata asa.
saptamana trecuta a fost...diferita. vrand-nevrand a trebuit sa intru in papucii de gospodina, careia doar sotul care sa vina beat acasa si sa-i ofere o sfanta mama de bataie ii mai lipsea. Slava cerului milostiv!
am gatit pentru juma de viata, am cumparat si chiar dezosat carne (eu??? da, eu!).
thanks god it's over!
stiu ca as putea sa ma obisnuiesc in cele din urma cu ideea ca dupa 9 ore de munca tre sa vin acasa, sa gatesc si nu numai.
stiu ca sunt oameni care fac asta cu drag. pentru ca primesc "la schimb" lucruri care mie imi lipsesc cu desavarsire.
stiu ca sunt  alti oameni care n-or sa inteleaga in veci de ce ma ingrozeste cuvantul " familie". si care ar putea rezuma totul la "asta-i buna, nu-i trebe familie pentru ca i-e lene sa gateasca".
si mai stiu ca daca acei oameni mi-ar purta papucii o vreme, li s-ar sterge de pe buze zambetul plin de intelepciune.

Asadar, sa punem "gospodina" in stand by si sa ne gandim la vacanta.

Si la cat de fucking lucky voi fi sa o am.

duminică, iulie 10, 2011

varianta celorlalti

Putem să spunem noi ce vrem, chiar şi la prima oră a dimineţilor fragile, putem să semnăm în alb toate formularele sincerităţii absolute, putem să ne legăm cuvântul de orice reper complicat al prezentului, degeaba. Când ne aşteptăm mai puţin, când ne încredem naiv în explicaţiile pe care le avem în inventar, varianta celorlalţi ne poate da peste cap existenţa. Întotdeauna există un glas care ne şubrezeşte credibilitatea şi ne împinge spre ezitări care provoacă împotmoliri fără final. (...)
 E nevoie să avem la în­de­mână un "de ce" pentru fiecare gest, pentru fiecare privire furată distanţei, pentru fiecare lacrimă şoptită ilegal.(...)
Ceilalţi sunt, uneori, cei pe care nu am reuşit să îi cunoaştem bine, aceia de la care habar nu avem la ce să ne aşteptăm. Anonimatul periculos al opiniilor contrare ne pândeşte necontenit. Cu toate acestea, cea mai gravă situaţie este cea în care aceşti "cei­lalţi", care încurcă şi schimbă di­recţia, care ne împiedică să conti­­nuăm aşa cum ne-am propus, suntem noi înşine.


Ana-Maria Paunescu



captiv in inutil

Adrian  Berinde  -  Captiv in Inutil
 
 Asculta  mai multe  audio   folk

a fost odata

A fost cândva un om bun.
Muşcam din el ca din pâinea caldă,
de fiecare dată când mă invadau
ceilalţi, moluşte sau fluturi.(...)

către seară i-am dat numele tu.

Apoi multă vreme l-am lăsat să se joace
cu fricile mele, să ţeasă din ele hamac.
L-am prins de pomii ce nu făceau fructe,
doar flori şi când venea somnul dinspre
miazănoapte, făceam dragoste-n el
să rămânem lucizi.(..)

Mereu a fost un om bun, printre-aceia
de negăsit astăzi, când unele flori
depind încă de fluturi şi scoicile
toate mi s-au uscat
.
Madalina Nica

sâmbătă, iulie 09, 2011

don't






"îţi culeg paşii ca pe zmeură(...)
                                           categoric este ziua când pantofii
nu mai sunt perechea mea de aripi"

joi, iulie 07, 2011

sa cresti mare

...inseamna sa poti sa spui frumos adevaruri care dor.
sa ti le asumi, chiar cu riscul de a fi etichetat ca egoist
si sa nu te simti vinovat pentru asta.
sa  cresti mare e....
complicat.
mi-e foame de lucruri simple.
mai ales acum.
daca ar fi ca pestisorul de aur sa-mi indeplineasca o singura dorinta
i-as cere
o temelie solida.
atunci as putea
sa cresc mare
simplu.

miercuri, iulie 06, 2011

poem

Si totusi asta ramane cel mai important
vechiul copac pe care l-au mai vazut si altii
femeia dintai, pe care au mai iubit-o si altii,
piatra dintai, pe care-au mai impietrit-o si altii...
Si totusi, asta ramane cel mai important,
ca nu te mai poti intoarce
pentru ca te-au intors altii,
incat "tu" nu-l mai recunoaste pe " tu"-
si trec unul pe langa altul, amestecandu-se cu altii

Nichita Stanescu

fix 15 luni:)





duminică, iulie 03, 2011

:)

1. Femeia nu-i inferioară bărbatului, superioară nu-i, iar de egalitate nici nu poate fi vorba!

 2. Psihoza siamezului: Fratele său este vitreg!

 3. Piranda: Măi, bărbate, mai du şi tu copiii la circ.
     -Nu, cine vrea să-i vadă, să vină acasă !



4. Până şi canibalii s-au săturat de oameni.


5. -Dragul meu soţ, tu ai prefera o soţie frumoasă sau una inteligentă?
                  -Nici una, nici alta, eu te prefer pe tine!



 6. Toţi iţi vor binele!!! Nu-i lăsa să ţi-l ia !

a kiss to remember

one of these days

not strong enough

vineri, iulie 01, 2011

supraexpusa

Ploaia
şi tu la capătul ei
gata să te arunci

balustrada albastră
şi mâinile tale nesigure
mâinele tău nesigur
.......................................
departe
fotograful amator
developând o foto alb negru
cu inima supraexpusă
cu lumea
cusută de voi

tu care nu îi poţi înlătura
zgomotul


tu ca un car cu fân
căutând acul cu care ai
însăila în pieptul cuiva
timid

fericirea

ploaia şi tu la celălalt capăt al ei
gata să te arunci



Adriana Giurca