marți, martie 01, 2011

sa-mi spuna cineva ca nu mi s-a intamplat mie

Cred ca azi am escaladat cu succes maxim culmea absoluta a stupiditatii.
Teoretic, ziua mea de lucru trebuia sa se incheie cu doua ore mai devreme, interval pentru care imi facuse planuri "marete" de mers la cumparaturi plus alte treburi casnice de-a dreptul "palpitante". 
Asa ca mi-am luat rucsacul in spate si am plecat  ca o floricica spre kaufland, . Am lasat rucsacul la bagaje si am pornit spre taramul super oferte. 
Surprinzator, de data asta n-am uitat lista. Insa nu doar suprinzator, ci de-a dreptul socant a fost sa constat, pe la jumatatea magazinului ca geanta mea lipseste cu desavarsire. Sa-mi fi tras cineva un glont in cap, n-as fi stiut sa spun unde e. Cu singurul neuron care mai functiona, am fost capabila sa gandesc 3 variante:
1. am uitat-o la serviciu (mi s-a mai intamplat o data, dar mi-am dat seama in primele 5 minute, acum strabatusem totusi tot orasul si juma de kaufland pana sa apara..iluminarea.)
2. am lasat-o impreuna cu rucsacul la bagaje, fara sa-mi dau seama. (absurd, n-am facut asta never)
3.am pierdut-o, a disparut, mi-a sutit-o careva (cum naiba? cand naiba?)
Marele meu noroc a fost totusi sa uit telefonul  si una din cheile de la serviciu in buzunar. In geanta erau  lucrurile total fara importanta precum cartea de identitate, cheile de la garsoniera in care stau in chirie, cealalta cheie de la serviciu si portofelul, care ar fi avut o anumita utilitate in kaufland.
Am sunat-o pe Manu sa o intreb daca n-a observat cumva geanta mea, dar sa fim seriosi...daca eu  nu observasem ca-mi lipseste, care era probabilitatea ca ea sa o observe?:))
Am abandonat cosul cu cumparaturi si m-am dus plina de sperante la bagaje, unde rucsacul ma astepta cuminte, dar singur. In buzunar aveam 1 leu si cum nu-mi garanta nimeni ca geanta e intr-adevar la serviciu, nu-mi puteam asuma riscul de a lua un taxi. Asa ca am pornit frumusel pe cele 2 picere din dotare. (nu uitasem nici unul nicaieri, yeees!).  Slava tie dumnezeule al cascatilor, geanta ma astepta cuminte, in cuier.
Am luat fericita un taxi si m-am intors la kaufland, sa-mi recuperez cosul cu cumparaturi. 
Am ajuns acasa mai tarziu decat intr-o zi obisnuita de lucru.
Cu un chef nebun pentru palpitantele activitati casnice:))
In urechi imi rasuna inca refrenul de la OCS:
"spune-mi ca nu sunt nebun..."

6 comentarii:

ZiuaDeDupa spunea...

Saraca de tine >:D< Dar sa stii ca se intampla si altora

fontilili spunea...

saraca cu duhul:)) dar bogata in tulburari de atentie:))

http://costintanasescustefanesti.blogspot.com/ spunea...

Bine ai venit in club. :)

Radu spunea...

so...aveai coşul încărcat, l-ai abandonat să cauţi geanta ...apoi ai revenit la magazin şi ai găsit coşul tot acolo? sau??

fontilili spunea...

am gasit cosul tot acolo,,mai era ceva pana la ora inchiderii, cand probabil un angajat ar fi pus marfa la loc, injurandu-ma de mama

andreea spunea...

sweet! am mai patit si eu: telefonul si cheile de la apartament intr-un bar, cheile de la birou - acasa (si al nabii dulap nu s-a deschis cand am intonat "sesam, deschide-te", painea abia cumparata - la magazin... sii multe altele. :)