joi, martie 03, 2011

nu din neuron

reply

demult, cand tata redevenea copil plangacios si neajutorat in loc sa ma apere,
mi-am promis ca n-o sa-l iert vreodata si ca o sa ma razbun, o sa ma razbun, o sa ma razbun!
intre timp l-am iertat si port  manusi empatice,
desi asta nu micsoreaza cu vreun milimetru haul dintre.
singura mea razbunare e libertatea (castigata prin lupta dreapta)
de a-i spune uneori
ce gandesc si ce simt.

insa nu pentru iertarea asta 
sunt un om bun
(in general, nu prea imi ies iertarile si nici ipocrizia 
de a intoarce celalalt obraz).

nu sustin cauze nobile.
mi se pare mai important s-o invat pe J sa faca salata de fructe
ori s-o conving pe sor-mea sa lipeasca lalele
decat sa dau like ideii ca autismul nu e nici boala, nici drama,
ca trebuie sa ne iubim  parintii si fratii
si sa dam bani saracilor de Paste si Craciun.

Pana sa ma iert, am risipit multi ani in care
as fi putut sa fiu eu.

Sunt un om bun
si ca mine - multi altii.


3 comentarii:

andreea spunea...

n-am nimic de spus, asa ca o sa umplu fereastra in care ar trebui sa introduc un comentariu cu mai multe apasari pe tasta space. nu stiu cum altfel as putea omagia un post care spune atat de multe, incat mie nu-mi mai ramane decat sa tac. :)

andreea spunea...

.

andreea spunea...

numai ca vezi tu, blogul nu cunoaste notiunea de tacere in fata a ceva, asa ca nu mi-a recunoscut space-urile, in schimb a pus punctul de la bun inceput. :( dovada ca cel care a creat notiunea de blog habar n-are sa taca atunci cand n-are nimic de spus.