joi, martie 31, 2011

tartina

Cand un copil autist, care invata limba romana ca si cand ar fi chineza, ajunge sa-ti poata povesti ceva si sa fie si motivat sa o faca, e ca si cum ai castiga razboiul de 100 de ani.

Am castigat razboiul de 100 de ani!!!





mai mult si mai bine:))

o leapsa faina preluata de la Miruna:

Sunt un om simplu
As vrea  ca intr-o zi  sa am tatuat pe frunte refrenul de la Holograf : "e-atat de multa bucurie / e-un drum pe care voi porni / e-atat de bine sa ai vise/ care se vor indeplini"
Pastrez mai multe amintiri decat as avea nevoie.
Mi-as fi dorit sa fi trait fiecare varsta la vremea ei.
Nu imi place minciuna, ipocrizia, prostia si lista e lunga.
Imi plac : muzica, poezia, inghetata, oamenii frumosi si pe dinauntru, cerul albastru si lista e la fel de lunga
Nu sunt suficient de puternica
Dansez in vis:))
Cant in baie, pe strada, prost, dar cu voce tare:)
Niciodata sa nu spui niciodata.
Rar  visez cu ochii deschisi.
Plang cand simt nevoia. Uneori in somn.
Sunt confuza in situatii slab definite
Am nevoie de dragoste.
Ar fi trebuit sa fi invatat ce trebuie mai tarziu si mai bland.
As putea mai mult si mai bine:)

Sa mearga mai departe la: Simona, Andreea, my brother, ZiuaDeDupa si la oricine  mai doreste.

miercuri, martie 30, 2011

un an fara sapte zile





spunand poeme painii de pe masa

nu e tocmai o melodie cu care sa incepi o  zi lunga si plina, din mijlocul unei saptamani si mai lungi si pline, in care tre sa fii puternica, pozitiva and so on. Dar nevoia de poezie il invinge pe trebuie. Aproape intotdeauna.



Mi-e teama, respirand, sa nu ucid
Secunda asta vesnic trecatoare,
Sa nu te pierd, ma osandesc sa-nchid
Pe veci in mine timpul cu zavoare

Ca uite, iar vin zorii si nu stiu
Cum se zideste in salcami o veste
Ca am iubit, ca s-a facut tarziu
Si-n  tine am ramas doar o poveste

Cum voi trai, daca-ntr-o zi, plecand
Uita - vom despre tot ce ni se-ntampla
Si daca va ploua la mine-n gand
Si iarna va veni la mine-n tampla.
...................................................

Cum voi mai sti ca ingeri te-au iubit
Prin carnea mea, ca o intruchipare
De dumnezeu cu trup de fan cosit
Si buze de cirese dulci - amare

marți, martie 29, 2011

nu-mi raspunzi la iesiemies....


dimineata, traseul Primarie - Roman- Voda era presarat cu aceste afise:


de o parte si de alta a barierei, ca sa fie sigur:)


ploaia a ornat, generoasa, cu un plus de dramatism mesajul autorului anonim.



Cred ca pana seara l-a iertat, pentru ca afisele disparusera:)

Ar trebui sa-l ierte, fie si numai pentru ca foloseste corect ortogramele si semnele de punctuatie, lucru rarisim in ziua de azi:)

luni, martie 28, 2011

simt gresit?

Citesc de multi ani agonia . Nu citesc tot, evident, dar citesc cu fidelitate. Selectia o fac in functie de autor si de titlu. Criterii pur subiective, dar nu cred ca poti citi poezie altfel decat subiectiv. Acum ceva ani, gaseam destul de frecvent texte foarte faine acolo. De ceva vreme incoace, gasesc destul de rarut randuri care sa-mi ramana in neuron si sa treaca dincolo de. Dar le gasesc. 
Alta e insa marea mea nedumerire. Pe agonia, textele considerate valoroase se recompenseaza cu stele: galbene ...rosii (verzi, nu) si cu comuri. Si aici vine marea mea "problema": de cele mai multe ori, textele care-mi rasuna mie in neuron si trec dincolo de, n-au stele. Nici comuri. Nicio stea. Niciun com. Uneori, curiozitatea  (care, dupa cum se stie, a omorat pisica), ma face sa-mi las la o parte criteriile proprii de selectie si sa dau click pe cate-un text cu stea in frunte. De covarsitor de multe ori, nu-mi spune nimic. 
E drept ca n-am studii de specialitate...nici criterii obiective de "analiza". E drept ca la mine impactul e pur emotional. Si as putea sa inteleg si sa accept ca sunt atat de mediocra incat un text pe care gura agonica a targului il ridica in slavi, imi trece pe langa ureche.  Pot sa accept relativ  linistita ca unii oameni ar putea scrie mult prea profund sa-i pot eu intelege. 
Ceea ce ma nedumereste e de ce textele alea de-mi intra mie in neuron si trec dincolo de, raman neobservate pe agonia. Postez frecvent astfel de texte pe facebook si aici. De cele mai multe ori ele plac si altora. Ceea ce inseamna ca nu e neuronul meu atat de dement incat sa fie singurul care reactioneaza.
Si dincolo de criteriile obiective de evaluare a unui text (care, asa cum am spus, mie imi sunt straine), o poezie buna nu e aia care iti transmite o emotie?
Pentru mine, o poezie buna e o oglinda. In care privesti, ca sa poti respira inca o zi.
Si am vaga senzatie ca oglinzile de pe agonia is ori oarbe, ori ciobite.
Nu cred ca simt gresit. Citesc mai departe, printre randuri si printre stele. 

scamatorie cu fluturi

lumea e o simplă scamatorie cu fluturi 
cineva îi zdrobeşte în pumn apoi îi arată întregi
după o vreme afli secretul
întotdeauna sunt alţii

probabil şi dragostea e tot un fel de magie
cineva îţi sfîrtecă inima şi la sfîrşit
îţi arată o alta


cât lipseşte să fim unul cu altul
trei anotimpuri plus iarna ce vine
în total patru ierni în care ar trebui să-ţi suflu în palme
să se încălzească



e noapte afară
o noapte din milioane de păsări de fum
păsări care zboară din geamul meu până în geamul tău
păsări care mi-au furat ochii



leonard ancuta

duminică, martie 27, 2011

mamelor din lumea asta

O mama ca toate mamele isi sustinea la tv bunele intentii: "chiar daca par o mama mai dura, in adancul sufletului eu imi iubesc foarte mult copiii."
Toate mamele sanatoase mintal au intentii bune si isi iubesc copiii in adancul sufletului. Ceea ce ele nu stiu e ca al lor copil le va descifra bunele intentii si adancul sufletului (daca sunt norocoase) abia cand va fi adult. Un adult care-si va aminti despre maica-sa ca tipa la el, il critica incontinuu si l-a imbratisat, poate de 2 - 3 ori intr-o viata. Si atunci rece...stangaci. Un adult care va recunoaste, cu intelepciune, ca maica-sa a avut, intr-adevar intentii bune. I-au lipsit doar modelele potrivite. Un adult care o sa sugrume toata viata in el un copil care-si cere dreptul de a fi iubit. Cu dovezi. Cu tandrete. Si dincolo de intentii.

suntem aproape

oamenii
repetă oameni
poveştile repetă poveşti iar tu
te repeţi calm în mine
zâmbetul de dinainte la fel cu zâmbetul de după
......................................................

dar noi suntem noi – iar de asta nu ne scuturăm până la buza pământului
......................................................
oftezi dintr-o sută de piepturi deschizi un laptop updatezi un status
sunt fericit am o viaţă atât de frumoasă încât n-are cum să dureze prea mult
te gândeşti că umbra are un ciocan care fracturează vise îţi zici
icar a căzut doar pentru că a devenit pesimist
şi atât
la nici cinci metri de tine cineva înmormântează ceva adânc într-un blackberry
are privirea mai goală decât un cd blank
te indeamnă scrie-mă scrie-mă cu ceva cu orice scrie-mă rupe-mă plânge-mă

când mor unii sau altele e al naibii de greu să găseşti
ceva cuvinte care să rămână pe-o cruce imaginară cel mai simplu e să
te limitezi la un amin şi să-ţi spui că
oamenii-s ca şi hainele
cu cât sunt croiţi dintr-un material mai subtil cu atât
cad mai frumos

Ligia Parvulescu

mai stai

Zari - Mai stai
 
 Asculta  mai multe  audio   folk

Pragu De Sus & Mircea Baniciu - Nimeni Nimeni

Vezi mai multe video din muzica

obsesiile fac parte din normalitate, ok?
din normalitatea mea:))

ghitza :))

shooting stars

you bleed just to know you're alive

sâmbătă, martie 26, 2011

inadecvat

M-am uitat dimineata intr-un colt de fereastra. Cerul parea morocanos spre dusmanos. Asadar mi-am luat geaca de iarna. Palaria. Salul. Cizmele. Si-am pornit.
Suprinzator, afara era cald. Amintindu-mi sfantul principiu "uite te-njur", m-am uitat: lumea era imbracata primavaratic: geci subtiri, traininguri, pantofi. Ups, zic...s-a schimbat anotimpul pe bune, de data asta. Asa ca, ajunsa la ai mei, am schimbat si eu geaca. Cand m-am intors acasa ploua cu soare.
A doua oara cand am iesit, m-am gandit  sa ma imbrac adecvat: o maleta subtire, o geaca subtire, o esarfa la fel de subtire. Afara incepuse sa ploua. De data asta fara soare...Si batea un vant de-mi dardaia... esarfa. 
Peste zece minute era din nou senin. Acum coltul de fereastra e iar gri.
Noroc ca nu mai trebuie sa ies azi, ca n-as mai sti cum sa ma imbrac.

Suntem furtuni

"Da, e frumos să vrem să îi ajutăm pe oameni. Atâta timp cât nu îi “ajutam” să facă lucruri pe care ei nu îşi doresc să le facă. Există o linie foarte fină între persuasiune şi manipulare. O trecem mult prea des.
Da, e frumos să ne pese de ceilalţi şi să ne dorim să le facem viaţă mai frumoasă. Însă toate lucrurile astea devin posibile doar în momentul în care noi suntem okay cu noi.
Dacă nu ne putem face viaţa noastră frumoasă, şansa de a îi putea ajută pe alţii scade dramatic.
Este motivul pentru care prioritatea trebuie să fim noi. Noi şi viaţa noastră. Nu fiindcă am fi egoişti, ci fiindcă doar aşa ne vom permite să ne pese de ceilalţi şi să ne gândim, din când în când, mai mult la ei decât la noi."

"Citând-o pe Oana Pellea, "există lucruri prea înăuntru pentru a fi exprimate". Şi atunci, dintr-o incapacitate de a le exprima, ne amintim cât de importantă este simplitatea. Poate tocmai fiindcă, în jurul nostru, totul pare atât de complicat, ne dorim un strop de simplitate. Măcar un strop. Uneori, spunem lucruri aparent banale, profunzimi simple, transformate de alţii în clişee. Le spunem, suntem sinceri şi ne liniştim.
Fiindcă ştim că, într-un fel, ne-am pus sufletul pe tavă."

"Dacă tot suntem porniţi să lipim etichete, haideţi să lipim post-it-uri."

"A te încăpăţâna să te opui unor lucruri mici, nu te face special. Te face fraier."

Andrei Rosca

joi, martie 24, 2011

lucruri simple si nu prea.



Ca sunt zile in care imi iubesc munca, am mai spus pe aici. Ca sunt ore dupa care m-as inchide intr-o camera in care sa urlu, sa urlu sa urlu...nu cred c-am mai spus. Azi a fost doi in unu. Dar am pozat, desigur, doar partea plina a paharului. Cu limonada:)

flow

te rog pe tine, umbra

despre poeti, statui, poeti care se cred statui si masturbarile lor reciproce:))

http://poezie.ro/index.php/personals/13975669/da/'_cu_literatura_ce-a%C5%A3i_avut?

miercuri, martie 23, 2011

te pui cu blondu?



 ar fi bine sa nu, pentru ca arat cu degetul tot ce misca si sunt  gata - gata de semnat petitii:P



eclipsa de tine

îmi spui sunt bine în rest 
mai scrii uneori definiţii despre vânt
parfumuri de vieţi netrăite 
te mai udă câte-o cascadă pe mail şi tu ştii
că sunt peşteri acolo după surâsul meu
departe sunt răscruci nu se văd
.....................................................

tu vei putea să taci zi de zi în aceleaşi cuvinte
eu port aceeaşi eşarfă în fiecare zi
vin acasă pe acelaşi drum
înfig ace în calendar
uneori mai citesc despre cutremure şi eclipse de tine

Camelia Silea

When you hear but you just don't listen

When you hear but you just don't listen
When you're looking but you just don't see
When you're thinking there's no rhyme or reason
Think of me
Think of me

When you're getting to the end of a hard day
And you're thinking it's a long way home
When you're thinking that you're just plain crazy
Because you're on your own
Think of me

marți, martie 22, 2011

niciodata...

Cam asta e autismul, privit realist si fara ipocrizii. Un sir lung de niciodata, care "nu e o drama" decat atunci cand nu te priveste personal. Altfel, un sir lung de noduri in gat.


http://main.romania-actualitati.ro/soarta_autistilor_adulti-25912

duminică, martie 20, 2011

orasul in care nu ploua niciodata

există un oraş
ca o pâine uscată
un oraş în care dacă cineva ar ţipa
toate lucrurile de acolo ar ţipa odată cu el
 ............................
acolo trebuie să întâlneşti
pe străzile lungi şi roşii
ca nişte revărsări de lavă
o fată
aşa cum trebuie să întâlneşti
un om fericit atunci când plouă

fata aceasta
merge pe sub cerul în formă de umbrelă
lumea toată i se reflectă în unghii

creşte se micşorează devine invizibilă
se decupează din viaţă
................................
în urma ei rămân multe eşarfe albastre
se pot vedea
agăţate de copaci
sunt visele ei mami
spune un copil părintelui

fata
se roagă înainte de drum
să aibă puterea să se roage
face noduri marinăreşti la şireturi şi îşi spune
/azi voi ajunge la capătul lumii cum ajunge un peşte la marginea acvariului
...................................................................
pare
singură
şi
uşor de iubit
ca o operă de artă

inima ei hoinăreşte necontenit
prin trup
astfel încât
şi o picătură de ploaie căzută pe ceafă
contează

urmăriţi-o cu privirea
cum înfloreşte citind aceste versuri cum sufletul ei
face piruete
iute iute
de atrage intreg universul spre ea

nu-i spuneţi nimic
pentru că acum are fragilitatea unor
coarne boureşti

Stefan Ciobanu

"mie nu mi-e ciuda ca-s mereu suparat, mie mi-e ciuda ca-s altii fericiti":))

demult, tare demult...





pentru ca orice scorpion care " se respecta" are inima plina de ancore/ obsesii/ foste obsesii / cicatrici/ tatuaje.

verdele necesar

la mine, duminica e de obicei zi dedicata lenei. si/ sau luptei cu lenea. dupa ce voi fi dat cu aspiratorul si voi fi intins rufele, pot spune ca lupta s-a incheiat si restul de lene poate zbura nestingherita prin camera care nu mai arata a grajd.
am pus narcisele la geam. poate le vede vreo stea cazatoare si se transforma in stea norocoasa.
norocoasa sa stea.

uneori, duminica e si zi de rasfat culinar. Mic dejun de prune uscate, primele pe anul asta. (stiu, am gusturi...ciudate:)) ) La pranz: hribi cu smantana. Primii hribi ever. Pentru ca in vizita mea la Bacania Veche tot n-am gasit mult asteptata paine cu hribi.


Cautand prin piata patrunjelul verde si necesar, am descoperit ca a venit primavara. In sfarsit, pe tarabe nu mai sunt doar cartofi, morcovi si muraturi ci totul e verde si necesar. Fontilili cea dependenta de salata si satula  de rosiile fara gust din supermarket  primeste cu bucurie primavara din piata.
Ceea ce va dorim si dumneavoastra!

Nivelurile stressului

 1. Iei in masina o autostopista, o fata tanara si frumoasa. Brusc, fata lesina in masina si o duci la spital. Acest lucru este stresant.
 2. Dar la spital, medicii iti spun ca ea este insarcinata si te felicita ca vei fi tatic. Le spui ca nu tu esti tatal, dar fata sustine ca tu esti! Aceasta situatie devine foarte... stresanta.
3. Asadar...ceri un test ADN sa demonstrezi ca nu tu esti tatal. La finalul testelor, doctorul iti spune ca esti infertil si cel mai probabil asa te-ai nascut. Esti extrem de stresat dar totusi te simti usurat.
4. Pe drumul spre casa te gandesti la cei 3 copii ai tai. ACUMA SA VEZI STRES!

sâmbătă, martie 19, 2011

Folk You!

007 of 365

Cercelul supravietuitor devenit vedeta:))
Sau subiect al exercitiilor fotografice ale fratelui meu si mai supravietuitor:D
p.s.: I love u, ofc. Dar de ce n-ai taiat coltul portocaliu?

pro primavara


vineri, martie 18, 2011

sens unic

wrong direction

reply

de la o vreme, cînd vine vorba de dorinţe,
reacţionez ca maimuţa aia desenată pe căni:
"nu privi, nu auzi, nu vorbi
şi nu te doare capul".

eu şi realitatea suntem very best friends
cinismul e sportul nostru preferat
mă lasă mai mereu să cîştig.

de mica m-a învăţat
săcreddoarcevăd
să par om mare
chiar cînd înăuntru păpuşile îşi smulg cîte o mînă
pentru că
n-au cu  cine/nuştiucum/le e frică
să se joace.

apropo de păpuşi,
azi sor'mea împlineşte 20
şi de fiecare dată le uit numărul
pentru că vîrsta ei rămîne constantă.

din păcate, asta nu e vreo metaforă
este doar fuckin sad.

viaţa mea e o stradă cu sens unic.
nu-i pot privi in ochi pe cei care pleacă
pentru că nu se mai întorc
niciodată.

iar eu
încămaigreşesc
aşteptînd
in the wrong direction

miercuri, martie 16, 2011

Tudor face cunoştinţă cu creioanele ep. 1





A fost odată ca niciodată, dragii moşului...
                              


marți, martie 15, 2011

no, no, no mood

imnu':

fara

"cineva îmi spune zâmbind
vezi că viaţa ta începe
să semene cu un cuier de haine fără haine
iar eu stau pe canapea uitându-mă în hol
ore în şir
ca şi când uşa ar fi descuiată"

Costin Tanasescu

sunt un orb

...in fata ta
care, uite, vezi prin mine...

luni, martie 14, 2011

traiesc pentru un fluture

se ţipa
la tine
adică
tu erai ceva din care a venit vremea
să iasă o prăpastie
 ............................
oamenii ar trebui să mângâie apăsat oglinzile lor
până la sângerare
înainte de a-ţi spune ţie ce şi cum
...............................

trăiesc pentru un fluture
ce îmi cotrobăie rar
aerul din jur


Stefan Ciobanu

printre randuri

the dark side of the rainbow

duminică, martie 13, 2011

cu fara

fara voce
fara chef
fara energie
cu alergie
cu tuse
cu ceaiuri
cu paracetamol and comp.

clar, e nevoie de putin andries:

Alexandru Andries - Daca (petala)
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

vineri, martie 11, 2011

Fat Frumos cel somnoros

somnoros, da tot frumos!



contrar aparentelor, in olita nu era kkutza:))


era muzica!