luni, ianuarie 31, 2011

it's not my day today

motto: cooperativa cucu
           nu da bani, dar da de lucru

mai intai suna ceasul, prevestind o luni complicata.
care venea oricum dupa o duminica seara simpla ca un ciocan in cap
pentru care ai primi explicatia in limba chineza.
apoi trei ore de munca. doar trei.
nu-mi doream decat sa se termine. sa se termine. sa se termine.
se termina.
junk food pentru ca n-am timp de-un pranz normal. nici chef.
drum spre bacau. mult alb. mult frig.
cateva pagini citite mai mult din inertie.
gasit adresa. mandra de mine.
mers pe jos pana la autogara, plina de speranta ca o floricica.
nicio masina pana la 18.30.
taxi pana la gara. niciun tren pana la 18.45.
mers pe jos pana la autogara again.
"izbit" de un banner cu doua maini si o singura mangaiere: "Pe internet atingerile nu se simt".
daca aparatul n-ar fi fost mort, i-as fi facut o poza.
In autogara, mirosurile mele "preferate": bere regurgitata si caramel. Oamenii mei preferati: cei de pe 7 carari si care te alinta cu "ce ti-as trage-o".
Friiiig. Soferul autocarului de Suceava nu ia pasageri pana la Roman, desi are masina goala. Pentru ca asa vrea muschiul lui.
Inapoi la gara, intr-un alt taxi. condus de un nene care crede despre el ca e foarte omenos si amabil, dar taxeaza cursa aproape dublu. Tac pentru ca nu mai am nici timp nici resurse sa protestez.
In sfarsit in tren, la o temperatura mai prietenoasa.
In sfarsit acasa.
Nu vreau decat sa dorm vreo suta de ani.
Sa ma trezesc intr-o zi  care sa fie a mea.
In care sa nu ma mai izbesc de bannere care-mi spun ce stiu mult prea bine.

duminică, ianuarie 30, 2011

liniste

în a şaptea zi tu eşti background-ul certitudinilor mele acute (...)
eu dansez într-o cutie transparentă
mă despic în fâşii trist colorate/ atât

dac-am trăi şi noi într-o casă de unu pe unu/ o zi/ o jumătate de zi
o jumătate de oră/ de timp/ clipele s-ar muşca singure de coadă
ar aştepta plutonul de execuţie/ şi ne-ar spune că
există puţine cuvinte pentru noi

ceasurile se dezbracă de aripi (...)
şi mâinile noastre
se odihnesc în sufletele altcuiva

ale noastre îşi exersează (...)
liniştea pe care ar trebui să dansăm dacă am juca
într-un film 

Alexandra Onofrei

Iuda

Ascult ultima toamna si singurul meu gand e ca
exista un sfant al cauzelor pierdute.
Il cheama Iuda.

sâmbătă, ianuarie 29, 2011

muzica de azi



ho-ho-te

imi iubesc munca
mai ales pentru ca
nu-mi permite reverii mai lungi de doua secunde
in care cel mai rau lucru care se poate intampla
e sa cer soseta in loc de cana.
mp3 playerul ramane
my best friend forever
canta exact ce vreau eu sa aud

Liviu Nechita  - Unda
 
 Vezi  mai multe  video    din   film

si e insensibil la atingeri cu manusi.
ieri am dat
cel mai amuzant examen din viata mea
si-am inteles ca ala de-a zis ca nu e nimic mai firesc ca absurdul
avea dreptate.

desi ma indoiesc tot mai mult ca asta
foloseste vreodata cuiva.

marți, ianuarie 25, 2011

dordrag

Tocmai am auzit melodia asta la tv, cantata de niste neni.

BIlly Ray Cyrus ~ Achy Breaky Heart
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse


Mi-am adus aminte instant de repetitiile Mar Verde din Copou. Ei o cantau mult mai fain decat nenii de la tv. Mi-e dor de clipele alea.

luni, ianuarie 24, 2011

unforgettable

pentru ca am auzit de dimineata, la tv

Mihai Margineanu - Cand Te Scuturi De Zapada
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse


pentru ca intre timp m-am obisnuit cu gandul
ca n-o sa uit niciodata.
si ca e normal sa fie asa.

duminică, ianuarie 23, 2011

sâmbătă, ianuarie 22, 2011

cat de departe....

"Noi doi sîntem ca şi cînd ar veni, la Paris, un boşiman
să discute, cu un eschimos, despre vreme. Tu eşti dusă
cu pluta pe toate rîurile din Europa şi din alte cinci continente
iar eu trag targa pe uscat. Tu ai toate
regretele din lume şi pe mine mă doare
de lume unde nu pot spune-n poem.
Ţie-ţi plac perdeluţele roz şi mie mi se fîlfîie.

Asta nu e viaţă, care ne-a adus pe noi laolaltă,
ci un şofer beat plecat spre Cancun şi ajuns la Calcutta!
Aş vrea să fie limpede, limpede. Limpede!
Nici un dulce din lume nu va stinge, vreodată,
amarul din noi: numai o clipă privindu-ne, cei mai mari cofetari
italieni şi turci îşi vor frînge mîinile a neputinţă
şi se vor împuşca în cap, cu gloanţe de plumb.

Noi doi sîntem ca şi cînd ar veni, la Viena, un boşiman să discute,
cu un eschimos, despre vreme. Ca şi cînd cei doi ar supravieţui
numai şi numai conversînd despre ploaie! Noi doi
sîntem ca şi cînd, la Berlin ori aiurea, un boşiman şi un eschimos
adînc în ochi s-ar privi, ar ofta şi-ar vorbi nesfîrşit despre ploaie!

Noi doi sîntem ca şi cînd un beţiv ar amesteca, toată noaptea,
tequila şi sake. Ca şi cum aş fi eu victima tuturor accidentelor
rutiere din lume şi numai în fantasmele tale mai trăiesc.

Dacă noi doi am sta în faţa unei oglinzi, sînt sigur, sînt sigur,
în ea s-ar vedea doar unul din noi!"

Adrian Suciu

copilarii

- Bunicule, leul e rau?
- Da.
- Si se mananca?
-Nu.
- Dar oaia e rea?
- Nu.
- Si se mananca?
- Da.
- Dar tigrul e rau?
- Da.
- Si se mananca?
- Nu.
- Dar vaca e rea?
- Nu.
- Si se mananca?
- Da.
- Of, ce nedreapta e viata asta!

miez de soare in ninsoare






Neata!

Dupa o saptamana in care, de luni pana vineri am injurat ceasul care suna la 7 (eu, care sunt o matinala de obicei) somnul de sambata  a fost o adevarata binecuvantare. Am iesit, in sfarsit, din starea de zombie!
Iar primul lucru pe care l-am vazut a fost parcarea din fata blocului, acoperita de zapada:). Am mai zis ca, n-as sti sa explic de ce, mi-e draga rau aceasta priveliste. Mai ales ca ma saturasem de noroaie si ceata peste campul fara verdeata:)).
Acum, dupa ce am savurat cel mai delicios pomelo ever, sunt pe deplin pregatita sa fac fata week-end- ului plin care urmeaza:).
Uitandu-ma la counter, am descoperit cu uimire ca un ip din Polonia a intrat azi noapte pe blog de cel putin 20 de ori. Bine, stiu ca sunt programele care iti modifica ip-ul si ca nu e musai sa fie din Polonia. Ce nu inteleg eu insa, e ce poate gasi atat de interesant pe blog un necunoscut, incat sa intre de 20 de ori la rand:))
Raman curioasa in continuare:))

marți, ianuarie 18, 2011

unde te duci...cand....?

de nespus cum
lipsesti atat
incat 
visez in soapta
sa nu te trezesc

Mondial - Atat de frageda - Eminescu
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

duminică, ianuarie 16, 2011

te-am uitat...

Florin Sasarman - Cand se lasa ziua, seara
   
  Asculta  mai multe  audio   folk

duminica fontililica

noapte plina ochi de vise....inconstientul meu care refuza sa inteleaga ca unele lucruri sunt demult moarte si ingropate.
somnul pana la 11....de care mi-era atat de dor.
duminica doar pentru mine, care mi-a cam lipsit in ultimul timp.
melodia asta, invadandu-mi subit neuronul:
In camera  cealalta .....  Dinu Olarasu
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse



teoretic, acusi incepe sesiunea. teoretic ar trebui sa citesc ceva.
practic, imi vine sa rad.

mi-e dor de-un tren care sa plece de la gara:)

ca si cum

așa cum trebuie să-mi închipui locurile în care n-am fost
povestește-mi despre orașe insule despre viața pe care
n-am trăit-o împreună spune-mi că viețile noastre
nu ajung să fie două camere de hotel alăturate

să pot asculta cît de bine te simți cînd faci dragoste
mai bine povestește-mi o iarnă petrecută alături de mine
într-un tren neîncălzit în care călătorii sunt sfătuiți
să se țină unul pe altul în brațe

spune-mi că în iubire cea mai importantă e sincronizarea
nu mai porți trecutul peste cap ca pe-o glugă și
în loc să-mi spui că pleci din cauză că m-ai întîlnit
prea tîrziu o faci pentru că azi ar fi prea devreme

spune-mi măcar că tu știi cum e iubirea eu nu pot
decît sa-mi imaginez povestește-mi fără să te oprești
nu-mi pasă dacă spui adevărul sau nu dar
vorbește-mi de iubire așa cum ar fi fost a noastră 



Leonard Ancuta

miercuri, ianuarie 12, 2011

franturi de azi

Acasa a redevenit ACASA in doar 5 minute:). Sper sa nu mai trebuiasca sa ma mut prea curand.  Ok, educam flexibilitatea fontililica, dar cred ca o mutare pe an e mai mult decat suficienta pentru acest scop:)).

                                                            

****
 Dragul de frate-miu mi-a reparat laptoapa si aparatul foto. Yuuuupii! Se pare ca tehnologia (i-as zice "moderna" dar ar fi o mare si gogonata minciuna) e hotarata sa ma paraseasca. Iar frate-miu e expertul in resuscitari:).
 
                                                                              ****
Schimbat tunsoarea. Cu una dupa chipul si asemanarea mea:P.

****
Citit asta:


‎"A fost odata ca niciodata un soldat fara armata si fara razboi, pentru ca era atata pace pe lumea aceea incat gogonelele erau rosii sau verzi, dupa cum li se intampla lor sa fie, iar taranul nu-si mai iubea pamantul ca pe o nevasta, ci numai ca pe o amintire din copilarie. Munca devenise o bucurie, iar pacea tristete. A fost odata ca niciodata un soldat fara armata si fara razboi, pentru ca era singur si de plumb." ( N. Stanescu)


(Nu sunt sigura ca ultima fraza mi-o amintesc exact). Ce m-a socat pe mine a fost faptul ca am gasit textul intr-o carte pentru clasa a doua. Desi in curand nu ma va mai soca nimic din ce poate contine un manual....sau din ce se poate intampla in invatamant, in general.
                                                                         ****
Ascultat asta:


Si asta:

.

Nice day:)

duminică, ianuarie 09, 2011

incredibile ancore

sunt melodii care se asociaza pentru totdeauna cu oameni, anotimpuri, emotii, mirosuri sau gusturi.
si chiar dupa ani de cand nu le-ai mai ascultat, chiar dupa ce oamenii nu mai sunt si emotiile au devenit si ele istorie, melodia respectiva ti le readuce pe toate in minte, asa cum au fost. uneori ti se face dor.
dar ancorele nu re- creeaza realitati.
noroc, ghinion...cine stie?
DREAM THEATER  -  THE SILENT MAN
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

"Sabina privi drept in ochii lui Ion Ozun. Asa cum privea ea intotdeauna. Nu-l recunostea pe tanarul acesta cu haina croita dupa ultimul jurnal si cu parul lins, domesticit din romantica dezordine a pletelor de odinioara. Presimti ca altfel ar fi vorbit "celuilalt". Dar "celalalt nu mai exista!"
Cezar Petrescu

"Căutarea fericirii e un drept fundamental al omului dar nicio lege nu garantează găsirea ei."

 Vestea zilei: in curand, ma voi intoarce  ACASA. Din nou bagaje, din nou sentimentul ciudat de  "tiganca cu cortul". Oricum, e mult mai fain sa te intorci decat sa pleci:).
 Chiar ma gandeam azi ca lucrurile sunt astfel facute sa ma "educe". Fontilili, pana acum ceva vreme ingrozita de schimbari. Pe care puterea obisnuintei o reconforteaza teribil. E nevoita sa se mute. Pe ici, pe colo. Se schimba. Pe ici, pe colo, prin punctele esentiale:).
Si uite asa se descopera mai puternica decat si-ar fi imaginat.
Nu, nu imbratiseaza schimbarile cu entuziasm.
Da, stramba  din nas, se incrunta.
Si trece prin.Trece peste.
Abia astept ca acasa sa redevina ACASA.

Tangled - povestea zilei

sâmbătă, ianuarie 08, 2011

un tren fara sine

Înţelege, acolo 
de unde mă urmăreşti,
nevăzut ochiului dar 
pieptului clar,
că aici schimbarea 
nu survine din
ceilalţi.
.........................
Suntem aceiaşi,
oricum m-ai privi 
ori
cum ne-am uita.

Înţelege, de povestit
nu mai am.


Madalina Nica

La noua luni pot...

1. Sa pup pasional, aproape frantuzeste.:) Presa mondena nu va putea insa savura nicio poza din aceste momente mult prea intime.

2. Sa ma descalt de sosete. Sa ma descalt de sosete in timp ce fac alte lucruri.


3. Sa ma joc, sa ma joc, sa ma joc:)


 4. Sa ma plimb unde vreau, sa analizez tot, sa "vorbesc" cu cine vreau


 5. Sa fac galagie!!!!! Sa dau noroc, sa aplaud, sa fac pa!


 6. Sa am ochii tot de un albastru total. Sa va arat 2 dinti:D


 7. Sa merg la cumparaturi. Sa ma minunez de cat de mare, colorat si aglomerat e kauflandul.


Si mai pot o multime de alte lucruri pe care fontilili nu le-a descoperit inca. Sau pe care le stie, dar nu le spune:P (desi exista mari dubii ca fontilili e capabila de asa ceva:P

friday night

Maywood - Friday Night
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

joi, ianuarie 06, 2011

povestea serii

Adevarul gol

Ştiu că femeia care mă caută prin albumul cu fotografii 
nu-i o străină. Ea doar a fost minţită...
.......................................
în ceştile de ceai nu intră linguriţa de-atâta gheaţă. 
Poate numai urmele să danseze cumva, nestingherite, într-un vals
...............................................
Dar unde a rămas iubirea care-odată începea în glezne 
şi apoi se-odihnea în doi cărbuni încinşi?
...............................................
E atât de multă linişte într-un borcan cu miere! 



Mai sunt doar câteva fotografii de întors pe dos.


Costin Tanasescu



prima obsesie pe 2011. culinara, desigur!

Cu prima ocazie cand vin in Bucuresti, vreau NEAPARAT sa ajung la bacania veche . Inutil sa mai spun ca habar n-am cum:)). Si mai inutil sa mai spun ca mi-e o pofta de moooor de paine cu hribi.

duminică, ianuarie 02, 2011

extraordinary measures

O vreme am evitat filmul asta. Ma asteptam sa fie o poveste rupta de realitate. O exceptie fericita, ridicata la rang de regula. Ma temeam ca o sa ma intristeze si o sa-mi reactiveze anxietati. Normal ca mi-au dat lacrimile. N-ai cum altfel.
Dar a fost o lectie:
Capacitatea acelor copii de a se bucura de fiecare secunda de viata, cu hohote de ras si cu entuziasm.
Puterea fantastica a acelor parinti de a fi alaturi de copiii lor, jucandu-se impreuna, cu zambetul pe buze, desi cu inima sfasiata.
Determinarea lor de a nu se resemna, de a gasi solutii in batalii ce par dinainte pierdute.

Da, poate ca nu e o poveste despre oameni obisnuiti. Da, e poate numai o exceptie fericita.
Ce bine ca e, ce mirare ca este!

bluetiful


ds402
Originally uploaded by Family Ghost

craciunel


sâmbătă, ianuarie 01, 2011

pfiuuu...au trecut sarbatorile!!

Nu c-as tine musai sa fiu Gica Contra...dar nu pot spune ca le-am asteptat cu vreun entuziasm. Sarbatorile inseamna mai mult timp petrecut cu familia. Si familia inseamna probleme. Mai noi...mai vechi.
Asa ca sarbatorile sunt mai mult ceva ce astept sa treaca decat sa astept sa vina.
Anyway, pentru ca mi-am insusit ca pe un antrenament exercitiul de a cauta partea buna a lucrurilor, mi se umple sufletul de bucurie cand primesc telefoane de la cei cativa oameni in viata carora am insemnat ceva pozitiv. Cred ca e singurul lucru care-mi place la sarbatori.
In alta ordine de idei, zilele astea am reusit sa vad doua filme: "Eat, pray, love" si "Colour purple".
Imi pare rau sa o spun dar primul nu m-a convins. Poate pentru ca aveam asteptari prea mari. Poate pentru ca mi-e greu sa empatizez cu eroina. Prea face din tantar armasar, prea isi creeaza  false probleme.
Am ramas, totusi, cu doua idei din acest film:
1. "sa faci un copil e ca si cum ti-ai face un tatuaj pe fata. il faci doar atunci cand esti pregatita."
2. "echilibrul inseamna sa nu permiti nimanui sa te iubeasca mai putin decat te iubesti tu insuti"

"Colour purple" e o drama fain realizata. Insa, ca orice drama, nu e de vazut in momente in care lupti cu tristetea.

 Eficienta impotriva tristetii e melodia care mi-a obsedat neuronul azi:

Cutiuta muzicala 5 - Soricelul Dominic
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse


Si care, in traducere libera inseamna: mi-e dor de Tudor. Analgezicul meu drag:)