vineri, decembrie 30, 2011

cam asta ar fi ideea principala

"Craciunul nu e familie daca familia zbarnaie de tensiuni nerostite." (Tudor Chirila)
De-ar trece naibii si Revelionul, sa-mi recapat fragilul echilibru, cel de toate zilele.
Daca as putea sa sterg aceste "minunate" sarbatori din minunatul calendar al familiei mele, as fi muuult mai linistita:)



marți, decembrie 27, 2011

A venit Mosu, baaai!





Recomand cu caldura un film frumos

Filmul poate fi vizionat aici
Daca o sa-l vizionati, veti intelege:)
Mai scriu doar atat:

‎"trebuie sa realizezi ca nu esti o crema cosmetica pe care sa o aplici pe fata lumii, ca sa-i dispara ridurile"

duminică, decembrie 25, 2011

speranta moare ultima.

In fiecare an sper sa nu ma mai apuce traditionala depresie de sarbatori.
In fiecare an ma apuca, mai mult sau mai putin.
Vreau inapoi zilele mele alb-negru. In care n-am timp sa ma gandesc.

este vremea din tristete sa iesim ca din tramvai

La Mos Craciun acasa




sâmbătă, decembrie 24, 2011

vineri, decembrie 23, 2011

stele sunt ochii tai mari

ASIA & BIM BAM - Colinde
   
 Asculta  mai multe  audio   pop

dalbe flori si leru-i ler

nepretuit:)

Moshule, ce tanar esti:)!


Asta vara ma intreba frate-miu daca nu vreau sa-mi IA o camera foto noua. Normal ca nu vroiam sa-mi IA si sa-mi IAU n-ar fi fost prea curand pe lista prioritatilor:).
Acum  cateva zile m-a sunat sa ma intrebe daca am husa la camera. I-am zis ca n-am si nu vreau sa-mi IA. M-a imbrobodit ca ii trebuia lui o husa:)
Iar azi Mosul mi-a adus o camera foto ALBASTRA!!! Cu husa, cu tot:) I s-a facut mosului mila ca era musai sa fac niste poze si n-aveam baterii incarcate si a venit mai devreme:)
Sarnaaaaaaaaaaaaaaaa!

joi, decembrie 22, 2011

spre lumina

Admiri oamenii din jur în măsura în care ei îţi descifrează spaimele şi te ajută să ajungi spre lumină. Rodica Mandache





Ei sunt oamenii care te în­va­ţă să te citeşti pe tine în adâncul vul­nerabil. Sunt oamenii care dau sens vieţii tale doar prin simpla lor exis­tenţă.” Gabriela Dinica



marți, decembrie 20, 2011

O zi ca prima ninsoare:)

Din cand in cand primesc cadou cate o zi grozava. Cand ea vine dupa o noapte aproape alba, e cu atat mai pretuita.
Dimineata a inceput cu prima ninsoare. Si cu oameni care ma suna, sa-mi arate ca le pasa. Pentru ca citisem acum cateva zile "Imposibila intoarcere" si avusesem niste discutii care mi-au amintit de profa de romana, am simtit nevoia sa-i trimit un sms. In care i-am scris ca-mi aduc aminte de ea de cate ori aud Florile dalbe.
Pentru mine e important sa spun acelor cativa oameni speciali care m-au ajutat sa (ma) construiesc cat de mult au contat. Si nu pentru ca e Craciunul. Ci pentru  ca stiu cum te darama cele nespuse.
Mi-am amintit c-am fost odata Florentinisca si, daca as fi avut unde scrie, azi dimineata as fi scris asa:

La inceput ma numeam Florentina. De cele mai multe ori cu semnul exclamarii la sfarsit . Din vina nimanui, undeva s-a strecurat o greseala.
Cineva m-a botezat apoi Florentinisca. Eram valoroasa. Contam.
Mai tarziu am devenit Fontilili. Incepusem sa inteleg ca daca nu fac pace cu mine, s-ar putea sa nu ma mai cheme nicicum. Si ca singura trebuie sa am grija de copilul dinauntru.
In ultimul timp ma cheama Fifi. In sfarsit stiu pentru cati contez si cati conteaza pentru mine.


Pentru ca imi prinde bine ca din cand in cand sa mai recuperez din deficitul de copilarie, dupa amiaza am fost invitata la o serbare de Craciun. De nota 10:)
Iar seara am aflat c-am fost acceptata la o formare pe care mi-o doream mult. Ceea ce inseamna ca va trebui sa muncesc mai mult si mai bine:). Dar m-am simtit de parca as fi primit un cadou.:)

O zi ca prima ninsoare:)

vineri, decembrie 16, 2011

decembre




 de George Bacovia:)

miercuri, decembrie 14, 2011

cadou pentru o zi cu ceatza:)





Scent of a woman

A venit si noaptea sa vad filmul asta. Despre care acum 1000 de ani CINEVA mi-a spus ca TREBUIE sa-l vad.
CINEVA care avea dreptate.
Am inteles mai mult decat dintr-o suta de prelegeri despre prietenie, curaj si despre nuantele dintre alb si negru. Despre ceea ce conteaza.




"De fiecare data cand am fost la o raspantie am stiut care e drumul bun. Dar nu l-am ales niciodata. Pentru ca era prea al naibii de greu."

P. S.: unele urme nu se sterg niciodata. Mi-e dor sa-mi mai spuna CINEVA:  "trebuie sa vezi acest film".

vineri, decembrie 09, 2011

joi, decembrie 08, 2011

drag mi-e jocul







Edit post


în căsuţa asta de "edit post" simt singurătatea aia cea bună, în care poţi spune orice, fără teamă de ridicol. şi fără teama de abandon. astea două mă rod pe mine şi m-au ros atâta vreme că am ajuns să capăt şi teama de firesc


Madalina Nica.

cu mopul peste cioburi

întunericul nu se va duce niciodată la culcare (...)
noi privim totul din piept
printr-un periscop (...)

dimineaţa
dăm cu mopul peste cioburi
ţipetele se mai ciocnesc în noi
ca nişte mingi de ping-pong
scăpate de sub control

dar totul e bine
zâmbetul este o sfoară
pe care punem la uscat sufletul
Stefan Alexandru Ciobanu

marți, decembrie 06, 2011

life"s like a box of chocolate

Acum cateva zile am citit la zana o lista de ganduri enervante. Am empatizat totally scorpionic, intr-atat incat era cat pe ce sa scriu propria lista:)) Insa pentru ca lucrul se intampla in mijlocul unei saptamani de lucru, lista ar fi cuprins, in mare parte, intamplari de la munca. Iar despre munca....numai de bine:)).
 Dar ieri am realizat ca sunt destul de scorpie incat sa am o lista bunicica de lucruri care ma enerveaza si in timpul liber:)). Mai precis, ieri, in Bucuresti:
- oamenii ciufuti, care nu-ti raspund la intrebari, oricat de politicos te-ai adresa. Sau iti raspund c-o greata, de parca ar fi baut  un litru de ulei de ricin.
- faptul ca sunt suficient de naiva si pofticioasa incat sa dau o caruta de bani pe niste biscuiti care arata apetisant, dar cu care ai putea produce o crima, daca i-ai scapa in capul cuiva:)). Faptul ca naivitatea persista, desi, sau mai ales pentru ca n-am voie dulciuri:))
- salata de la mcDonalds, care are 2 (doua?!!!) rosii cherry si tot atatea felii de castraveti:). Stupoarea TUTUROR chelneritelor din fast-food-uri, care incearca sa imi explice, ca unei cretine, ca sosul e inclus in pret, chiar daca eu nu-l vreau:)). 
- Aglomeratia si zgomotul strazilor
Si nu in ultimul rand:  greu educabilul meu instinct de Forrest Gump:))

Dar, ca sa nu fiu nedreapta, se cuvine  si o lista cu lucrurile faine care s-au intamplat ieri:

- Am gasit marutisuri dragute de cadorisit celor dragi
- Am ajuns singura la teatrul Excelsior (despre care multi bucuresteni nu stiau unde e, sic!:P)
- L-am ascultat pe dragul de Andries
- Am primit cadou de la Simona un superb ceas cu bratara
- Si mai ales: am  reusit performanta de a nu pierde nici actele, nici telefonul:))

Yeah, life"s like a box of chocolate. Decat ca eu n-am voie:)).

marți, noiembrie 29, 2011

pana la tine

așa că mă trezesc și încep să împing în pereți
a nu știu cîta oară împing și nu pot.
nu pot împinge pereții ăștia
pînă la tine.
...............................

cele mai frumoase sînt serile
cînd oamenii se împart unul la altul
și ajunge pentru toată lumea



Leonard Ancuta

duminică, noiembrie 27, 2011

everything will be allright now...



in portofoliul de lucruri incredibil de tampite pe care le fac (as fi scris "mi se intampla", dar as fi nedrepta cu soarta), am mai adaugat unul proaspat, in seara asta: am pierdut actele in tren. Noroc ca mai exista si oameni buni pe lumea asta. Si noroc de caciula mea multicolora, care se pare ca imi da un aer de copil inocent si nu de adult cu capu-n noori:)
Imi place sa cred ca
everything will be allright now...

vineri, noiembrie 25, 2011

filmul serii - One day



‎"Daca ti-as putea da un cadou, pe care sa-l ai pentru toata viata, stii ce ti-as da? Incredere. Asta sau o lumanare parfumata":)

sâmbătă, noiembrie 19, 2011


te-am respirat adânc. aș fi vrut să rămâi.(...) să ne jucăm de-a orice.
...................
aș fi vrut să rămâi cumva
ca din întâmplare
abia dacă să ne dăm seama de asta
ci doar să ne întindem foarte mult la povești
Ioana Negoescu

foto: Octiliniu

marți, noiembrie 15, 2011

cea mai tare comparatie

Sa te duci la mcDonalds sa mananci o salata e ca si cum te-ai duce la o prostituata pentru o imbratisare:)

Cabral said:)

duminică, noiembrie 13, 2011

pai da!

cateodata, cand sunt cu Tudor se intampla lucruri de-un special imposibil de surprins in imagini sau cuvinte. care nu s-ar pierde doar daca l-as filma continuu:)
cum ar fi felul in care zambeste in somn. sau felul in care o mangaie pe Manu si o alinta: "pui" sau "gogoasa".
cum ar fi intamplarea de ieri:
ne uitam impreuna pe una din cartile lui preferate. Am ajuns la imaginea in care mama il pupa pe bebe. Mi-a intins bolfitza sa-l pup. Apoi a luat cartea si a pupat-o pe mama. In imaginea aceea si in cele care au urmat. Cu toata dragostea si cu toata naturaletea din lume.
sunt lucruri care se invata. FOARTE devreme. sau niciodata.

pleaca!

nu stiu  cum de, dar imi place:)
poate pentru ca e cu nerv...scorpionic:))


tudoritza nenii:)




restanta de joaca...

undeva in dreptul inimii

Am fost azi in dulcele targ, cu doua marete obiective: sa vad expozitia de desene ale copiilor autisti si sa-i ascult pe Paul Arva si Lucian Darie.
Am cautat de nebuna cafeneaua in care ar fi trebuit sa fie expozitia, pentru ca de mare experta in cafenele ce sunt, ii uitasem numele. Plus ca "fata de la tara" nu stia ca exista cladiri in care urci pe scari pana la un anumit nivel, dar nu e musai ca nivelurile sa se termine odata cu scarile, pentru ca s-au mai inventat si lifturi:)). 
Anyway, avand marele avantaj de a fi vorbitoare de limba romana, am gasit in cele din urma cafeneaua. 
"Ati venit sa vedeti expozitia?" ma intreaba o tanti."Da" "Poftiti!" Si se uita fontilili, si se uita....dar in afara de cateva  brosuri nu vede nimic. "Wtf, imi zic, or fi desene invizibile? Sau m-am autizat mai mult decat stiam ultima data si nu le mai vad????" Cu riscul de a fi penibila, intreb: "Dar unde sunt desenele?" "A, nu mai sunt, s-au vandut toate!" 
Ok, asta e bine, inseamna ca au ajuns niste banuti la oamenii care au mare nevoie de ei. Le-oi vedea eu in poze:).
Concertul insa mi-a oferit doar suprize placute. Un sunet cum nu ma asteptam, melodia asta care live suna dumnezeiesc si versurile din care as putea sa-mi fac motto:


‎"nu mi-e nicicum, nu mi-e niciunde, mi-e cumva
 undeva in dreptul inimii"

Am cantat, am ras si m-am emotionat ca-n vremurile bune.
Incredibila linistea Iasiului intr-o sambata seara!

vineri, noiembrie 11, 2011

cand pot, mi-e bine si mi-e frumos

Exista doua zile pe saptamana pentru care n-ar trebui sa ne nelinistim, doua zile fara ingrijorare, fara teama.
Prima dintre ele, este ziua de ieri, cu greselile comise, cu pasii gresiti, cu suferinte, pierderi si regrete. Din pacate, aceasta zi a trecut, nimic nu o mai poate aduce inapoi, nici chiar toti banii din lume. Este imposibil sa reluam o fapta de ieri sau sa stergem un cuvant. Ziua de ieri a trecut !
Cealalta zi care n-ar trebui sa ne nelinisteasca, este ziua de maine; cu adversitatile ei imposibile, cu poverile ei, cu promisiunile ei de speranta.
Maine, soarele se va inalta in toata splendoarea lui sau indaratul unei perdele de nori. Dar fiti siguri, el va rasari. Iar inainte ca el sa rasara, nu este nimic de facut, pentru ca ziua nu s-a nascut inca.
Nu mai ramane decat astazi !
Fiecare din noi poate face fata bataliilor unei zile ! Numai atunci cand adaugam poverile de ieri la cele de maine nu putem continua.
Nu experientele zilnice duc la nebunie. Ci regretele de ieri insotite de temerile pentru maine.
Trebuie asadar sa traim o singura zi odata !

Catalin Chirilescu

gand de sfarsitul lumii

cand lucrurile nu se intampla "la vremea lor" auzi "te iubesc" si gandesti: "wtf?"
cand lucrurile pe care ti le-ai dorit cu tot sufletul vin
prea tarziu
si se izbesc cu zgomot de ziduri
iti dai seama ca nu mereu
e mai bine mai tarziu decat niciodata

sâmbătă, noiembrie 05, 2011

bucurii de sambata viitoare:)

Nu m-am gandit niciodata ca ar putea exista vreo legatura intre "pasiunea" mea pentru folk si gradinita din Adjudeni. Acum exista: sambata, in Iasi va avea loc un concert Paul Arva & Lucian Darie. Concertul are scop caritabil: banii donati vor ajunge la Centrul de zi al Surorilor din Adjudeni.
Asa ca sambata voi fi in Iasi. Pentru ca oamenii astia doi canta fain de tot si nu i-am ascultat niciodata live. Si pentru ca de Adjudeni ma leaga multe, multe amintiri, mai vechi si mai noi. Toate pozitive.
Detalii despre concert aici

Omul Frumos

‎"Si atunci uniformele s-au tulburat nemarginit, caci nimeni nu le spusese ca este interzis asa ceva in geamantanul unui om. Nu puteau sa-l confiste. Nu se nascuse legea care sa aresteze dorul." 

‎"Se spune ca Frumosul s-a nascut intr-o pestera, atunci cand, la lumina focului, doi indragostiti se priveau indelung, in tacere, caci trebuia sa se desparta. Si-atunci el, de disperare, ca sa n-o piarda, a pus mana pe o bucata de carbune si a desenat conturul umbrei ei, pe care flacara o proiecta pe zid"

‎"Omul Frumos nu mai este la moda. La moda este omul util, la moda este omul eficient.(..)De-atuncea stiu ca memoria unor lucruri marete poate sa infrumuseteze un prezent meschin. De-atunci am stiut ca memoria frumosului este izbavitoare.


Omul Frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el tasneste, in aparenta, intr-un gest mic, iar gestul ala, pentru tine este izbavitor si-ti persista in suflet toata viata, ca o icoana.

"Din prima mea zi de gradinita, pentru nu stiu ce prostioara, am fost scos in fata colectivului. Sa stau si sa ma priveasca toti. Eram pus la stapul infamiei. Si atunci, ca sa nu ma recunoasca colegii, mi-am dat parul peste ochi. M-am ascuns de mine cu mine. Era prima mea deghizare. Inocenta se apara inocent. De fapt aceasta prima camuflare era prima masca, primul gest teatral. Acela a fost primul meu pas in lumea teatrului, cand terorizat de privirea celor multi, am simtit nevoia sa fiu altul."

Am intrat intr-o zi intr-o biserica. Eram cu sotia si din cauza mirosului abundent de lumanari, tamaie, sotia a lesinat.(..) S-a trezit si mi-a spus:
-Da-mi ceva sa mananc.
Unde sa fug eu duminica, cand totul era inchis? Am intrat in biserica si am gasit painile cu lumanari, dar si un pluton de babe care le pazea si am rugat din suflet sa-mi dea si mie o bucatica de paine, ca cineva se simte rau.
-Nu-ti  dau, ca nu e sfintita, mi-a raspuns baba. Tot asa mi-au raspuns toate cele 10 babe.
- Nu-ti dau, ca nu e sfintita.
Pana s-a trezit unul si-a zis:
- Da, fa, paine, ca-ti trag una de te sfintesc pe loc!

Dan Puric

1 an si 7 luni de Wonderland:)