duminică, noiembrie 21, 2010

vinovat de iubire

"I-am cautat peste tot. Mai aveam in mine strigatul copiilor mei de la balcon: "Tati, hai sus!". Si eu eram neatent la strigatul lor, cand ei erau vii, pe balcon.  De ce sa pun pret pe un strigat de copil, cand copiii asa fac, striga?
Si, totusi, fusese ultimul lor strigat catre tatal lor. Si tatal lor eram eu. De unde sa stiu ca e ultimul strigat? si ei erau copiii mei. Si n-aveau sa mai fie. Daca as fi ramas la un stop inca doua minute, daca as fi avut o pana de cauciuc, daca nu eram mereu grabit, copiii mei ar fi mari acum. Dar toate mi-au mers din plin, cu exceptia finalului: mi s-au deschis toate stopurile, masinile nu erau multe, eu eram un om sarguincios, un nenorocit, adica un om sarguincios. Asa ca am ajuns perfect, in acea zi de martie 1977, in parcarea de langa blocul nostru. Am ajuns atat de bine, incat ei au putut pleca sus, in bloc sa moara, iar eu am ramas sa repar usa masinii."

"Asa li se pare tuturor: ca oamenii au intotdeauna dreptate, cu exceptia cazului lor."

"Mi se parea ca dragostea e o reciprocitate, in care cei doi nu-si vorbesc si, probabil asa si era, numai ca nu orice tacere era si dragoste"

"Nu stiu cata veselie au ei. Dar stiu despre noi ca venim din tristetea noastra, din noaptea noastra, Ileana. Si de aceea ni se pare asa de stralucitor totul."

"Asa e totdeauna cand e sa se aleaga praful, se alege fara efort. "

Adrian Paunescu

Niciun comentariu: