sâmbătă, noiembrie 27, 2010

homeless&sad fontilili

Timp de un an fontilili a locuit intr-un mic paradis, pe care il botezase destul de rapede "acasa". Ea stiuse de la bun inceput regulile "jocului", care s-ar cam rezuma la ideea ca oricand ar putea sa fie nevoie sa plece din acest paradis. Dar alunga mereu  gandul ca pe o musca enervanta. Oricum, fontilili intotdeauna isi face mai multe griji decat e nevoie. Asa ca uneori, pentru sanatatea neuronului ei singuratic, ea insasi isi impune sa nu se bage in seama.
Intre timp, in paradis mirosea a scortisoara, iarna si a salata de rosii, vara. Prieteni dragi veneau in vizita si recunosteau statutul de paradis al paradisului. Canapeaua (putin defecta, obiectiv vorbind) era singurul pat in care fontilili se simtea acasa. Pana si parcarea din fata blocului ii era draga iarna, acoperita de zapada.

Si dintr-o data, tzusti: din paradis direct in purgatoriu.
Fontilili trebuie sa se stranga frumusel  de prin dulapuri si sa puna cuvantul "acasa" la locul lui, in dictionar.
Ca de obicei in situatii care o sperie, prima data fontilili fuge. E drept ca intre timp a mai crescut si purgatoriile n-o mai ingrozesc, ca alta data....dar fontilili  ramane Copil. Si unde putea ea sa fuga mai eficient decat la dragul de Tudor? Care sterge cu un zambet toata tristetea. Fie si numai pentru un sfert de ora.

Pe strada, un pusti necunoscut ii face cu mana dintr-un carucior. Fontilili zambeste. Ii place sa creada ca e un semn bun, desi ea nu crede in semne.
Apoi isi aduce aminte. Ca sunt probleme mult mai mari pe lume decat a fi sad&homeless.
Si, in sfarsit e pregatita.
Sa se stranga de prin dulapuri.

2 comentarii:

afrodaesia spunea...

Home is where your heart is...:)

fontilili spunea...

exact acolo...