joi, octombrie 14, 2010

sunt

Sunt cea care foloseşte ferestre de mess când nimeni nu intră
Pe ferestrele camerei, prea larg deschise de prea multă vreme.
Sunt cea care se poartă rece, pentru a nu răci.
Nu sunt la originea niciunui joc, poate, iată, doar de cuvinte
Şi a niciunui copil, poate, iată, doar a celui care se zbate
Să-mi spună că nu scriind reuşesc să nu cresc.

................................................................................
Sunt un maldăr de mici momente pe care le dau de gol
Când mă simt goală şi tăcerea nu mă mai poate ascunde.



Sunt cea care rupe biletul păstrat într-o carte
să nu-şi aducă aminte că fericirea îi stă mereu în trecut.



Madalina Nica

Niciun comentariu: