vineri, octombrie 08, 2010

mă nu şi

Duminica se anuntau la meteo temperaturi mai scazute decat ar fi normal pentru aceasta perioada.
Nici nu era nevoie sa anunte, simteam si noi pe pielea proprie.
Am inceput prin a-mi procura o geaca mai groasa.
Apoi am scos din dulap, palaria de toamna. (Eu, care in tineretea-mi glorioasa  urcam pe culmile gerului cu pletele in vant, ca o floricica.) De vreo 2-3 ani insa, neuronul meu singuratic a decis ca sinuzita nu e lucrul cel mai bun care i se poate intampla. Putem, deci concluziona ca tineretea-mi glorioasa a apus.
Au urmat: body, maleta, pulover gros, ciorapi pe sub blugi. Ghete imblanite. Si draga mea caciula de iarna. 
Cu toate astea, am continuat sa dardai. 
Aseara, cand am gasit, in sfarsit, caloriferele calde m-am simtit de parca as fi primit cel mai frumos cadou de Craciun. Azi dimineata, constiinta-mi nemiloasa a reusit cu greu sa ma scoata din pat, afara, in ger.
In seara asta am facut ultimul lucru care mai era de facut: mi-am luat manusi:)). Intotdeauna am urat sa port manusi. Pentru ca, vorba mamei mele "trebuie sa simti la mana":)). 
Totusi, decat "sa simti la mana" gerul, tot mai bine e ca mainile sa-ti zaca nesimtitoare in manusi.:))
Am plecat apoi, fericita, acasa. Ma puteam declara pe deplin statisfacuta...termic.:)) Finally.
Ce e drept, de data asta, n-a promis nimeni o toamna calda. Cu atat mai putin o iarna.

Niciun comentariu: