joi, octombrie 21, 2010

"aş spune că sunt ca o moară de vânt iar pe lângă ea nici urmă de adiere"

Ajung acasa, dupa o zi luuuunga si plina.
In sfarsit, reusesc sa-mi iau doza de net.
Alina scrie asta. Ma citesc printre randuri.
M-am obisnuit deja sa ma uit ca intr-o oglinda la ce scrie Ziua De Dupa .
Zana mea a avut o zi perfecta. Lucru care ma face sa zambesc. Amintindu-mi ca astfel de zile si astfel de ganduri au fost si ale mele. Si vor mai fi.
Rezulta ca nu sunt singura.
Nici trista.
Deloc nu sunt

Niciun comentariu: