duminică, septembrie 12, 2010

Sighisoara mea draga

La intalnirea de anul asta, Sighisoara mea draga a mai pierdut (putin) din cantitatea de poveste pe care cu generozitate i-o atribuise sufletul meu fontililic.
Poate fiindca e adevarat ce se spune, ca tot farmecul ei e festivalul.
Poate fiindca ma aflam pentru prima data singura in povestea aceea, la prea scurt timp dupa ce gustasem timid 
din savoarea lui "impreuna".
Poate pentru ca elanul meu sufletesc zburatacea prin alte directii.
          


Cert e ca, vrand- nevrand am vazut Sighisoara mai realist, cu strazi si ferestre de poveste, cu oameni faini, dar si cu tiganei care te-njura ca nu le dai un ban sau cu betivi libidinosi. Cu tot mai multe pensiuni si case "DE VANZARE" si cu zone in care altadata ma plimbam, libera, ingradite de o pancarta uriasa: "PROPRIETATE PRIVATA".
Poze am facut mai putine decat mi-as fi dorit, pentru ca aparatul meu foto era si el...epuizat sufleteste.


M-am bucurat mult ca am reusit sa "prind" ferestrele astea, pe care le pozez de fiecare data si peste care parca timpul nu trece.



Cu toate astea, ramane  Sighisoarameadraga si m-as intoarce oricand acolo.
But
"I'll never walk alone"

P.S.: fara legatura cu sighisoara, melodia de azi, readusa in neuron de un status de pe facebook:


Stefan Hrusca-TE-AS FI Iubit
Asculta mai multe audio muzica

2 comentarii:

Dan spunea...

Din păcate, trebuie să te contrazic... Farmecul Sighişoarei nu stă în festival... Burgul ăsta cochet nu se simte bine invadat aşa sălbatic de hoarde întregi de oameni... Farmecul său i se revelează cu adevărat doar celui care nu vine la Sighişoara mânat de senzaţional, de festivism... pietrele alea seculare îţi vorbesc cu adevărat doar atunci când simt tihna paşilor negrăbiţi de ghizi cronometraţi sau trasee turistice de viteză...
Cel mai bine îi stă Sighişoarei în afara sezonului turistic, când nu se mai calcă lumea în picioare, în goana căutării lui Dracula.
Sighişoara mea nu e cea văzută pe fugă şi "condimentată" cu clişeele de marketing turistic servite cu atâta generozitate vilegiaturistului de gherilă, care în goana sa, mai bifează un loc vizitat şi merge mai departe, către următoarea destiaţie, crezând că a înţeles povestea locului, esenţa...
Die Geschichte geht weiter...

fontilili spunea...

cand spun ca pentru mine farmecul Sighisoarei sta in festival nu ma refer la hoardele barbare ce o invadeaza (nu sunt vreo fana a aglomeratiei). Ma refer la trubaduri cu chitare, la domnite si cavaleri, care, pentru mine, creeaza atmosfera aia de poveste. Iar mie Sighisoara mi-a devenit draga nu pentru ca e celebra si nu pentru Dracula, ci pentru ca a fost locul primei mele vacante adevarate. La fel cum Sibiul mi-a devenit drag pentru ca semana cu Sighisoara, (stiiiiu, o sa ai obiectii) si pentru ca l-am vizitat prima oara alaturi de oameni dragi.
Asa mi se asociaza mie locuri, cu oameni si stari. Sunt perfect constienta de subiectivismul meu si n-am nicio pretentie si nicio intentie sa "surprind esenta" cu orice pret.