sâmbătă, septembrie 25, 2010

copil, pur si simplu

Am fost ieri la o conferinta despre implantul cochlear. Am cunoscut specialisti care lucreaza in domeniu. Specialisti nu doar cu numele. Parinti care povesteau, cu vocea tremurand despre educatoare cu 30 de ani de experienta care "nu se incurca sa ia in clasa un copil surd". Aceiasi parinti, povestind, cu ochii stralucind de mandrie despre progresele copiilor lor.
Dar mai ales, am cunoscut copiii. Frumosi, destepti si foarte expresivi. O fetita ii arata alteia cum deseneaza ea siruri de liniute. Desenau impreuna. Am intrat in jocul lor. Intre toate liniutele alea, am desenat un cerc. Doar asa, sa vad ce se intampla. Un baietel cu niste gropite irezistibile a avut o reactie de surpriza, de parca ar fi primit drept cadou..un delfin. Crescusem in ochii lui:))). Am desenat apoi o inima. A desenat si el una. Gata, ne imprietenisem. Atat de mult, incat mi-a marturisit ca nu ii place opereta pe care o canta acolo o tanti. I-am confirmat ca nici mie.
Eram, amandoi prea copii ca sa ne ascundem sinceritatea dupa politeturi.
Punct in plus pentru el.
Nu chiar plus pentru mine.

Niciun comentariu: