miercuri, septembrie 15, 2010

breathless

Am vorbit cu Ana.
Ana are un binecuvantat talent de a transforma probleme pe care corasonul si neuronul le incalcesc enorm in operatii matematice simple. Dupa o discutie cu ea, intotdeauna se face lumina.
Cu toata lumina asta, dimineata ma gaseste tristuta. putin. de tot. ca atunci cand tocmai ai aflat ca ai multe lucruri de daruit. si ca nu exista destinatar.
Am vazut pe strada castane cu tepi. si castane fara. Semne de toamna.
 Eu sunt undeva la mijloc. Sunt acolo unde trebuie.
Peste o luna va fi ziua mea.
Vreau un cadou de negasit in mall. Nici in second-hand.
Vreau o dragoste mare. Dragosteaaiacareititaierespiratia.
O dragoste cu un termen de valabilitate un pic mai mare
decat un chibrit aprins in ger.

7 comentarii:

Vasile Andreica spunea...

just dare, bet your way up and go all-in if you feel you got a winner!

ZiuaDeDupa spunea...

Se pare ca oamenii buni inca mai cred in povesti frumoase...

fonte di gioia spunea...

oamenii buni, da.
chiar vorbeam la un moment dat cu un prieten ca, in mod paradoxal, cu cat esti mai "ancorat" in realitate si cu cat constientul refuza sa se mai amageasca cu povesti (frumoase, intotdeauna prea frumoase), cu atat parca nevoia de poveste a subconstientului creste. vreau o poveste in care sa pot crede si cu ochii deschisi

Anonim spunea...

Flori, dear...vrei sa-ti "cumpar" o dragoste de ziua ta?:)))))
Cred ca ceea ce cauti tu e freamatul si entuziasmul de a ti se intampla lucruri nebanuite...la care nu te astepti...E nevoia de extraordinar, de a fi scoasa din ecuatia cotidianului.
Eu cred ca dragostea trebuie chemata...si din indepartarea-i specifica...va ajunge, candva...

fonte di gioia spunea...

u - ha, cata poezie si ambiguitate aici: undeva, candva, mai devreme sau mai tarziu, poate ca da, poate ca nu....:))
nu vreau sa-mi "cumperi" nimic, oricat de afrodaesia te-ar chema:) dar merci de intentie:))
si da, caut entuziasmul si freamatul.
insa mai ales caut...intamplari si lucruri concrete.
Nu extraordinare, nebanuite, nu scoase din ecuatia cotidianului. Lucrurile la care nu ma astept, de obicei ma sperie de moarte. Sunt si exceptii, e adevarat. Insa eu caut LUCRURI SIMPLE, concrete...obisnuite..cotidiene.
Ca poezie...am tot servit:D

sunny side up spunea...

bine zis, fontilili: lucruri concrete si simple. ca 1 + 1 = 2.
o sa vina, stii asta. o sa vina :)
(doar ca cred ca, la fel ca si mine, te-ai cam plictisit de asteptat).

fonte di gioia spunea...

ihi, la fel ca si tine:)