duminică, august 29, 2010

me is happpppppppppppyyyyyyyyyyy

Simona e un inger:D!
Nu numai ca vom merge la Padina, (da Doamne sa nu ploua!), dar citind pe blog ca ma chinuie dorul de Sibiu, Simona a venit cu ideea unui ocol pe acolo, la intoarcere.
Ce e drept, ideea ma vizitase si pe mine o secunda, dar am alungat-o repede, spunandu-mi ca ar fi o nebunie prea mare. Ca prea multa vacanta mi se urca la cap. Si ca nu e momentul potrivit.
Totusi, cand a venit si Simona cu propunerea, fontilili cea rationala....s-a dus pe apa sambetei.
So, dorul meu de Sibiu va fi alinat in sfarsit:)!
Hopefully:)

mi-e doooooooor de Sibiuuuuuuuuuu!


cafeaua aceasta cu tine
Originally uploaded by fontilili
mi-a povestit Adina cum se plimba ea si prietenul ei, ca niste floricele de noapte, prin Sibiu, Cluj sau Targu - Mures.
In Targu - Mures n-am fost, desi mi-as dori. In Cluj am fost prea putin si intr-un context in care n-am apucat sa ma indragostesc. Si acolo m-as intoarce.
Dar
mi-e dooooooooooor de Sibiu!!!
un dor isteric:D

vineri, august 27, 2010

vreau.

poznele de azi














fara sa fiu o persoana religioasa, sunt zile in care mi-e de ajuns sa ma uit la cer ca sa fiu fericita:)

dar tu ai sa stai

descoperirea muzicala de azi

joi, august 26, 2010

intamplator

"mi-am dat seama dintr-odată că alice
nu e prietena mea
în timp ce așteptam chelnerul să îmi aducă o
cafea.
o așteptam pe alice și ascultam smokie
da, cred că ea era în cântecul ăla.

.......................................................


când ai plecat a fost ca o moarte.
........................................................
 când o priveam aveam
impresia că mă ascultă.




/ niciodată nu voi ști exact who the fuck is alice/"

Daniela Birzu

marți, august 24, 2010

dimineti cu cartofi prajiti

Nu la mine, ofcors:)). n-as putea "pacatui" cu atata inconstienta:)).
La vecinii mei. Si de la ei in baia mea, aspiratoare de mirosuri.
"Ce nebun prajeste cartofi la 6 dimineata?" m-am gandit.
Apoi mi-am amintit. De diminetile copilariei. Cu miros de cartofi prajiti si ochiuri. Numai consecintele au fost mai putin delicioase si imbietoare:)).
Rod un mar. Verde. Si acru. De atatia ani mananc fructe la micul dejun, incat nu pot intelege cum a fost o vreme in care mancam cartofi prajiti.
Singura "problema" e ca am ramas fara blugi:)). Erau largi de mult, dar se opreau, decent, la solduri. Pentru ca eu si Simona avem planuri de mers la munte, ieri m-am gandit sa probez blugii. Toti au devenit cat se poate de indecenti. Stiu, ar trebui sa ma bucur. Si chiar ma:D

luni, august 23, 2010

miam! pepene!!!



jur c-as putea sa dovedesc felia aia, daca m-ati lasa:))


sâmbătă, august 21, 2010

tri li li (prietenii stiu de ce:P)



l-au "botezat" pe Onisor, de-i datoreaza o stana, dar...:)

cel mai....

pentru ca ma chinuie o cumplita durere de stomac, o sa scriu cel mai...post.

Cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat azi: m-am intalnit cu dragul de Cezar, de care sunt asa de mandra, pentru ca il stiu de cand avea 3 ani si nu vorbea iar acum are 6 si se pregateste de scoala.:). E unul din copiii pe care n-o sa-i uit niciodata.
Cea mai faina poza pe care am facut-o azi:


Cel mai dragut lucru pe care l-am vazut: Tudor band suc din cana
Cel mai frumos miros pe care l-am simtit azi: trandafirii dintr-o curte pe langa care am trecut cand imi taraiam durerea de stomac spre casa:))
Cel mai bun lucru pe care l-am mancat azi: zacusca mamei.
Cel mai bun lucru pe care l-am baut: cafeaua cu cioco preparata de Manu.
Cea mai buna decizie pe care am luat-o azi: sa sar peste cina:))
Cel mai frumos cadou pe care l-am primit: o gerbera galbena
Cea mai faina piesa pe care am descoperit-o chiar acum:



Asculta mai multe audio Muzica
Dau durerea mea de stomac pe o figurata durere in cot:))

Mr. Blue Man

vineri, august 20, 2010

guilty pleasure

Ii povesteam aseara zanei mele cum era sa cad in ispita , cand ma hotarasem sa-mi cumpar o bila de inghetata de la binecuvantatul si blestematul chiosc Betty. Noroc ca era inchis. (curat semn divin).
Iar zana mea mi-a povestit cum numai ea poate, despre cat de minunata e inghetata Magnum Almonds, pe care TREBUIE sa o incerc, pentru crusta ei groasa si delicioasa de cioco si migdale. Va jur ca zana mea a spus  TREBUIE, iar eu sunt foarte ascultatoare cand dupa "trebuie" urmeaza INGHETATA. Am incercat sa ma apar, spunandu-i ca Magnum e cam..magnum pentru cat am eu voie, dar zana cea buna mi-a linistit constiinta spunand ca "e o inghetata pe bat, nu o caserola".
Asa ca dimineata, pe racoare, eu savuram fericire pura, cu un zambet tamp pe fata. E drept ca voi ramane fan fidel al bilelor fructate de la Betty, dar dimineata, la 8 jumate, dupa doza aia de zahar, as fi fost de acord cu orice si oricine:))). (e doar o figura de stil, n-ai sa vezi asa Scorpion niciodata, oricate inghetate ar fi mancat, evident:P)
Remuscarile au venit mai tarziu...anemice si inutile. Si la cum povesteste zana mea  amintirile ei despre Magnum, mai ca as pacatui din nou:))
Daca noi doua ne-am intalni mai des, eu as ajunge lejer la dimensiunile unei lazi frigorifice. Cum ar spune zana "o sa murim grase, nesanatoase si fericite:))"
Dar constiinta mea anemica inca rezista eroic.
Ceea ce va dorim si dumneavoastra!

sa ma pazesti de ochii tuturora

miercuri, august 18, 2010

redevenim copii

paradoxul nostru, cel de toate zilele

de cateva zile, temperaturile au devenit suportabile.
ma trezesc dimineata, vad cerul innorat si ma bucur cum ma bucuram alta data sa-l vad senin.
cu toate astea, nesimtirea nu coreleaza deloc cu gradele Celsius
oamenii put la fel, si la 40 si la 25 de grade.
nu toti.
destui.
sa intri in supermaketuri poate fi un adevarat sport extrem.
si dupa aceea, daca treci pe langa un om mai simtit, care nu numai ca s-a spalat, dar chiar miroase placut a parfum, mai mai ca l-ai insoti pana la capatul pamantului.
Romania, mai spala-te!

luni, august 16, 2010

zambet de soare


moment istoric: fontilili in fusta:)))


fascinata de bataile inimii lui bebe

din nou moment istoric: cafeeaaaaaa....cu vanilie si caramel.....cea de luna viitoare va fi cu ciocolata:))
bebe suparat: eu as cam bea ceva...ma mai pozati mult?



pfiu, gata!

duminică, august 15, 2010

Povestea zapezii

Era o ţară-n care nu ningea...
Cu oameni negri e povestea mea:
Atît de negre lacrimi, şi de triste,
Înăbuşeau în negrele batiste
Încît, odată, un străin le-a zis
(Avea străinu,-n braţe, un cais)
C-ar fi de-ajuns o lacrimă de-a lor
Să piară şi cais, şi călător!
Ei l-au privit cu ochiul stins si tîmp,
Dar cum strîngeau tăciunii de pe cîmp
Şi timp n-aveau de vorbe - au tacut.
Şi dus a fost străinul cel limbut.

A mai trecut o noapte şi ceva.
Şi-n ţara asta-n care nu ningea
Nici barem printre gînduri,uneori,
Veni pe lume un copil din flori...

Era frumos copilul, ca un vis
De nimeni povestit, de nimeni scris,
Şi-atît de blînd, încît ţi se părea
Că ochii lui imenşi, de peruzea,
Te vindecau de triste şi de negre.
Iar mai tîrziu, cînd mîinile-i alegre
Şi-au înţeles menirea şi norocul
Dezmeticind în colburi negre - jocul,
Cercat-au el şi frigul, şi arsura,
Şi mîngîierea ierbilor, şi zgura,
Veşmîntul trist pe trupul de vestală,
Pizmaşul mărăcine sub petală,
Tăişul, lanţul, rugul şi cenuşa,
Şi fulgul inefabil, şi cătuşa...
Atît trudit-au gîndul lui să ştie
Ce-i stins în rod, ce-i rodnic în pustie
Şi-atît de tainic le-a deprins orîndul
Că se-mbunau stihiile, urmîndu-l...

Cum a crescut copilul, nu v-aş spune,
Ar fi un cîntec negru - de tăciune!
În zariştea posacă şi puţină
El n-avea loc de propria lumină,
Că-l urmăreau cu ură fără margini
Locuitorii negrelor paragini
Să-i interzică miinile şi visul
Care trezeau în amintiri caisul
Vestit cîndva de un străin limbut...
Cerneau lumini în visul lui tăcut
Peste pămintul părăsit de iezi;
Lumini cu nume palid, de zăpezi.
Şi visul lui era o piază-rea
În ţara-n care nimeni nu visa,
Căci mulţi l-au ascultat. Şi l-au crezut.
Şi dorul de zăpezi de la-nceput
Mocnea acum ascuns pe sub cenuşi.
Şi paznici negri se-nmulţeau la uşi
Cu jbilţuri groase încercînd să prindă,
În laţul lor, vreun murmur de colindă...

Dar cum, de la un timp, îi urmărea
În truda lor, o pasăre de nea
Şi de nesomn zăreau lunateci iezi,
L-au prins pe visătorul de zăpezi
Şi l-au legat, departe de lumină,
Cu lanţuri grele, într-o fosta mină.
L-au judecat apoi, grăbit, în taină,
L-au condamnat să nu mai poarte haină,
Să n-aibă drept la adăpost ori mas,
La bună ziua sau la bun-rămas,
La somnul cel obştesc, ori la vreun pat,
Să poarte veşnic lesă cu stigmat,
Să fie ars de viu pe metereze
Vreun vis de va-ndrăzni să mai viseze...
Lăsat să fie-n plata nimănui
Cînd s-o dezice de zăpada lui!

Iar cînd la temniţă s-au dus să-l vadă
Găsit-au doar o mînă de zăpadă.

Miron Manega

Multumesc, bine!


Asculta mai multe audio Muzica

Nu stiu cat va intereseaza, dar eu o sa va povestesc totusi:)). Despre duminica mea linistita, cu somn pana la 9, fara decizii  de luat (pe cele ce se cereau luate, le-am luat aseara si le-am decretat irevocabile. pe cuvant fontililic:P).
Am cautat tot orasul pantaloni de in, albi. Sau crem .Sau...o culoare deschisa, care sa se potriveasca cu minunatele mele bluze negre. Nu prea mi-a iesit cautarea. Pentru ca inca n-am ajuns la performanta de a purta marimea S:)). Si pentru ca sunt pline magazinele de pantaloni cu strasuri, briz-brizuri...etc...numai pantaloni de in, albi, simpli, marimea mea nu sunt de gasit. Nici macar acum, cand "marimea mea" se incadreaza in niste limite...decente. 
Ca sa imi treaca supararea, am fost la piata si am cumparat vinete. Nimic nu se compara cu mirosul de vinete coapte de manuta proprie  (si de aragaz, evident:)) ). Am facut niste delicioase tartine pe felii de ardei, ornate cu masline verzi, multumita carora am acum o burta plina de emotii si sentimente:)). Mda, stiu, mai gustoasa e salata de vinete cu paine. Dar nu mai sanatoasa:P. 
Iar eu vreau sa fiu sanatoasa, pe cat se poate. Si vreau pantaloni de in. Albi. Sau crem.
Am zis!

vineri, august 13, 2010

nimic personal


flori



doza zilnica de Tudor


prind tot, gust tot si ma fac blond.
cam astea ar fi noutatile:)

zambetul a ramas la fel de cuceritor ca in prima zi. doar aud de minim 100 de ori pe zi ca sunt un frumos si un iubit:)


cu mami in oglinda lui buni


mirosind roze


si pasind pe ele:) 

miercuri, august 11, 2010

stii cum e...

cand mergi la nani, in brate cu o mica mare dezamagire.
noaptea e generoasa si-ti face cadou o doza binemeritata de uitare. Si bonus,  superoferta in caz de dezamagiri- somn profund, fara vise.
dimineata nu mai e, insa la fel de generoasa. deschizi ochii si constati nedumerita ca rise and shine-ul tau cel de fiecare dimineata lipseste cu desavarsire. Inca nu te-ai dezmeticit bine si nu prea pricepi unde e si ce e cu gustul asta amar. Doar nu mai bei cafea de luni bune. Apoi iti aduci aminte. Superoferta de uitare a expirat.
Te speli pe fata cu apa rece. Iti faci o salata de fructe. Zaharul tau, cel de fiecare dimineata. Doza ta zilnica de domolit dezamagiri. Azi parca ar merge o supradoza: un strugure mare.
And life goes on....

luni, august 09, 2010

cum n-a fost si nu e


Asculta mai multe audio Muzica

"Nu se mananca in bucatarie!"

Am ajuns la greutatea pe care n-am mai avut-o demult si doar dupa un regim strict, insotit de mers zilnic la sala. Motiv de bucurie, mai ales ca de data asta n-am mai mers la sala:)
Am imbunatatit reteta de popcorn de conopida cu usturoi si masline. Aceasta imbunatatire o face sa semene mai mult cu o salata decat cu pocornul, dar e deliciaosa, anyway.
Intotdeaua m-am uitat cu interes la emisiunile de gatit. Dar de cand cu regimul, au devenit un fel de catharsis:))
Astfel am aflat ca una din  regulile bucatarilor e "Nu se mananca in bucatarie!". Cred ca e facuta special pentru a-i proteja pe bucatari de obezitate.
Eu pot sa marturisesc deschis ca, daca as fi bucatar, sau mai rau cofetar/ patiser, as trece fluierand de tona:))
Ceea ce nu va dorim si dumneavoastra.

vineri, august 06, 2010

Cadou pentru o fontilili întreagă

Am mai scris pe aici, la capitolul "oameni faini din viaţa mea" despre profesoara  de română din gimnaziu. Vorbesc despre ea oricui povestesc acest capitol. Care mi-e drag tocmai pentru că realizez în fiecare zi ce preţiosi şi ce rari sunt oamenii cu adevărat faini.
Ziua de azi mi-a adus un cadou frumos:
Ambalajul: Acum câteva zile a venit Simona la mine. În Roman după mulţi ani. Avea o listă cu profi pe care i-ar plăcea să îi vadă. (notă: în acest context, "profi" e o prescurtare pentru "domni profesori" şi nu conţine nicio urmă de lipsă de respect. dimpotrivă:). Lista începea cu profa de română. Din gimnaziu. (amănunt important). Moment în care eu am reacţionat cu un entuziasm tipic fontililic: "păi vreau şi eu să o văd. uraaaaa!!!! ce frumos! ce frumos!!!"
Mă pregăteam să o sun. Mi-am dat seama că, odată cu telefonul meu pierdut în vacanţă, am pierdut şi numere pe care nici nu ştiu că le-am pierdut. Noroc de opţiunea sună o prietenă. Care a sunat o soră. Care a oferit un număr. La care, dacă sunam, aveam o şansă să aflu numărul doamnei profesoare. Mă ştiam o norocoasă. Mai ales în situaţii din astea, în care se implică întreg sufletul meu fontililic.

Conţinutul cadoului: ne-am întâlnit la o cafea. Eu am întârziat 5 minute, total necaracteristic. Pentru că nu mai sunt eleva dintr-a cincea, ci un adult responsabil. Îmi place mie să cred. :) În ciuda acestui fapt, ea era toată un zâmbet. Aşa cum o ştiu dintotdeauna. Aceeaşi voce calmă şi caldă. (Exceptând momentele de "Florentinişcă, atenţie!", însoţit de o sprânceană ridicată, meritată cu vârf şi îndesat).
Ne-am amintit lucrurile care ne-au legat. Minunatele pregătiri de la gramatică. De atmosfera cărora mi-e dor şi acum, când nu mai ştiu o boabă  de gramatică. De cât de imens contează să simţi că are cineva încredere în tine,  când eşti fragil ca un puzzle cu piese lipsă. Taman conturul. N-am întrebat cum se vedea fontilili cea de gimnaziu prin ochii profei de română. Îmi pare rău că n-am întrebat.
Am constatat uimită ce mulţi ani au trecut. Am constat fericită că în sfârşit am "crescut mare". La masa aia nu mai erau două eleve şi o profesoară, ci pur şi simplu oameni legaţi prin lucruri frumoase. Pe scaunul ăla nu mai zăcea un puzzle cu piese lipsă, ci o fontilili întreagă. În sfârşit întreagă. Fiecare cărămidă a contat. O cărămidă a fost profa de română. Pentru care nu există elevi "mediocri", ci elevi "normali". Care pot avea, uneori, câte o sclipire. Iar când o au, ea o să o vadă. Negreşit.
Am scris mai demult un post despre asta. Am fost fericită să aflu că l-a salvat într-un folder. Eu îl ştersesem. Pentru că m-am gândit că şi-a atins "scopul".  Mai ales pentru că m-am temut  de penibil şi de patetic. Se pare că în fontilili cea întreagă, mai e o mică-mică umbră a unui puzzle. Care se teme.
Sorbocăind apa plată care înlocuia cafeaua mea, mă gândeam că ar cam fi momentul ca umbra aia să dispară, ca toate umbrele. Doar m-am făcut mare.
Într-o zi, o să mă duc la o oră de română. Să o caut pe fontilili, cea de gimnaziu. Dacă o s-o găsesc, o să-i spun că într-o zi, o să fie bine. Cu adevărat bine.

Punând diacritice, mi-a venit în minte poezia asta:


"Dacă te poti stăpâni, când norodul din jur se frământă,
Brav înfruntând insolentul repros, cu liniste sfântă,
Dacă-ti păstrezi, în virtute, credinta si-ncaleci sfiala,
Când se îndoieste de tine multimea, si-ti ierti îndoiala ...
Dacă astepti cu nădejde si nu te răpune-asteptarea,
Dacă minciunii, stăpână pe lume, îi spulberi chemarea,
Dacă asaltul mâniei te lasă senin, fără ură,
Dacă păsesti peste dorul de-a fi cel dintâi, cu măsură ...
Dacă te leagănă visul, dar stărui stăpân peste vise,
Dacă din gânduri mărete renunti să-ti faci teluri prezise,
Dacă cuvântul, izvor de ispite si cruntul dezastru,
Nu-s pentru tine oprelisti, nici vâsle in drumul spre astru ...
Dacă suporti să auzi, despre spusele tale cinstite,
Gânduri jelene, scornite de răi, pentru gloate smintite,
Dacă din opera s-au ales doar ruine si spatii,
Singur, cu scule stricate, de poti s-o refaci, din fundatii ...

Dacă pierzând, într-o clipă de risc pe o sansă, avutul,
Poti să începi, de la capăt, uitând în tăcere trecutul,
Ferm adunând cu răbdare, întregul pe lungă durată,
Fără să sufli o vorbă, de pierderea grea îndurată ...
Dacă superb prin vointă fortezi, când îti vine sorocul,
Inima, capul, tăria, să nu îsi astâmpere jocul
Gol de puterea vietii, urmându-ti destinul spre tinte,
Tare, cu vrerea din tine, ce-ti spune mereu înainte! ...

Dacă multimilor poti să vorbesti cu deprinderi egale,
Dacă, constant, îti păstrezi modestia si-n cercuri regale,
Dacă esti vulnerabil, la prieteni, la cei cu pornire,
Dacă pe toti îi stimezi îndeajuns, însă nu peste fire ...
Dacă momentul cumplit al prăpădului crâncen si mare
Calm vei putea să-l asemeni, în timp, c-un minut oarecare,
Lumea cu tot ce cuprinde va fi stăpânită de tine,
Tu, peste toti vei răzbate : om al puterii depline !"
Rudyard Kipling - Daca

Cântecul l-am ascultat prima data în adolescenţă, de la un prieten drag. Nu l-am mai auzit de atunci, dar nu l-am uitat niciodată. Deşi anii au adus cu ei atâtea întâmplări, încât nici prietenul nu mai e. Prieten.


P.S. Am citit şi recitit postul de mai multe ori, din grija de a nu se strecura greşeli gramaticale.
De fiecare dată mai descopăr o greşeală de tastare. 
Să-mi fie cu iertare, e 3 dimineaţa :)

duminică, august 01, 2010

din dulcele targ


in care am ajuns azi, cu personalul, ca-n studentie.
si, ca de obicei, am devenit melalcoolica:)
trecand pe langa toate magazinele la care mancam inghetata cu fetele
prin pasajul de unde cumparam prostioare
pe la anticariatele de pe Lapusneanu.
simteam nevoia sa le aud macar vocile fetelor mele, asa ca le-am sunat.
fara sa pot spune mare lucru.
as fi platit...mult...pentru o zi de studentie, cu noi toate in Codrescu, la camera 30.
dar, vorba zanei: "the world keeps moving on. life moves on. you should, too."











doza zilnica de optim(ism)