sâmbătă, iulie 31, 2010

sambata lenevoasa, acasa

una din consecintele faptului ca in ultimele doua week-end-uri am fost in Vama e dezordinea din casa. Pentru ca intre cele 2 week-enduri nu am facut decat sa lucru si arunc bagaje ici si colo. Covorului meu ii era dor de aspirator, cam cum imi e mie dor de Vama. E drept ca era cumva interesant sa fie binecuvantat cu nisip...
Totusi, am hotarat curajoasa ca e vremea curateniei. Dar, cum orice hotarare curajoasa are nevoie de un preludiu incurajator, am inceput prin a bantui "putin" pe net....vreo doua ore asa. Nici dupa cele doua ore nu ma simteam eu chiar pregatita, insa, din fericire, ratiunea a invins simtirea.
Am pus in winamp tot folderul cu muzici (nu doar andries si alifantis, cum fac de obicei), ceea ce mi-a dat ocazia sa ascult melodii nemaiauzite de secole.
Bineinteles ca pana la urma operatiunea n-a fost deloc asa complicata cum lenea mea si-o imagina. Totusi, recunosc cinstit, am mai lasat o portie si pe luni:P
Pa, pa, nisip de Vama Veche!

dor de Vama

joi, iulie 29, 2010

Nopti de Vama

Cel mai singur om de pe pamant


"Cea mai singura om de pe pamant se plimba pe insula ei. Ochii - i melancolici priveau in jur de parca ar fi vazut pentru prima data plaja mangaiata incet de margelele albe ale valurilor, copacii fosnind alandala unul la altul, stanca alba cu vinisoare ce pulsau in diverse nuante, in functie de plimbarea globului de foc de pe cer.
Cel mai singur om de pe pamant se plimba pe insula lui. Se uita trist la plaja pustie si la valurile ce plecau si veneau, la pomii crescuti, care ici, care colo, unul dintre ei avand o ramura leit ca o mana intinsa in directia unei pietre mari, albe, cu diverse stratificari colorate sclipind in soare...
Cea mai singura om de pe pamant voia sa intalneasca pe cineva, oricine, sa stea cu el la umbra epavei uitate de pe plaja, sa-i povesteasca, sa-i povesteasca, sa-i povesteasca, pe cand ar fi tinut-o in brate.
Cel mai singur om de pe pamant voia sa intalneasca pe cineva, oricine, sa o tina in brate undeva la umbra, pe mal, sa o asculte pe ea si marea care loveste nisipul incins...
Ca in fiecare dimineata de atata timp, doi oameni singuri trecura unul pe langa altul, pe plaja unei insule ca oricare alta, cu marea privindu-i trista si uimita..."

Dan Nita



imn de dieta:)))


Asculta mai multe audio Muzica

miercuri, iulie 28, 2010

Cartea Mironei

"La atingerea lui, m-am strâns ca un arici. Clipa când întâia oară i-am văzut mâna lipită de fereastra trenului îmi revenea în minte cu o forţă care lăsa totul în umbră. Ce mâna mare! Numai atât mi se păruse atunci: mare. Abia când l-am recunoscut m-au emoţionat mâinile lui şi mi s-au părut frumoase, unice. Fiindcă erau ale lui. Acum, tocmai fiindcă erau ale lui, nu mi se mai păreau decât mari, prea mari. (...) Poate cineva să moară aşa, dintr-o dată? Cu totul? De tot? Nu. Când cineva drag închide ochii îl iubeşti şi mai mult, mai disperat. (..) Alteori, numai când mori tu, moare şi el cu tine odată, ca doi oameni care se îneacă trăgându-l unul pe celălalt la fund."

"Mi-a luat mâna. Mâinile noastre erau îngheţate, uscate. Parcă încercau să se recunoască şi nu izbuteau. "Nu-l mai iubesc" îmi repetam în gând, mulţumită, dacă mulţumirea poate fi tristă."

"În gama uimitoare a ceea ce este posibil, minunea asta era cu desăvârşire exclusă: răsunetul paşilor ei pe asfalt."

Cella Serghi - Cartea Mironei

incredibil, doamnelor si domnilor!



dar adevarat

 conopida cu ulei de porumb chiar seamana cu popcornul. tre sa recunosc ca am fost foarte sceptica, pentru ca nu suport conopida gatita ( iar cruda nici nu gustasem) si pentru ca mai auzisem eu o vegetariana sustinand ca varza cu nushce are gust de placinta cu branza si maaaare mi-a fost dezamagirea:)). 

insa,pentru popcornul din conopida, dumnezeule al oamenilor nevoiti sa tina diete, iti multumesc:)



Vama cu Zana

Povestea incepe vineri noaptea pe la 22.30, cand, in gara, insotita de o geanta care nu stiu cum a devenit uriasa, aflu ca nu se mai dau bilete pentru mangalia, nici in picioare, nici la clasa intai, nicicum, niciunde.
Suna Zana, schimba planul, schimba trenul.
Dar iata-ne, in sfarsit, in Vama, sambata pe la pranz. Pana nu demult, eram convinsa ca Vama n-are farmec fara Folk You. Dar nu ma intrebase nimeni despre Vama cu Zana. De pe la jumatatea drumului, stabilisem meniul pentru o luna de vacanta si exceptii culinare, luna pe care a trebuit sa ne sacrificam si sa o concentram intr-un singur week-end:

Zana a taiat primul pepene all by herself si a dezvoltat foarte rapid un adevarat sistem care a transformat acest urias in doua delicioase salate de fructe:)








Si daca Zana mea, desi Scorpiuta gurmanda la fel ca mine, a salutat totusi respectuos si curajos cumpatarea, fontilili a ramas fidela pana in panzele albe principiului imbratisat cu nerusinare la inceputul vacantei: "invata toate regulile. incalca-le pe toate". Fidelitate care nu a ramas "nepedepsita":))). Dar nu despre consecinte e vorba in aceasta propozitie:)

Ci
despre bucurii fragile ca o panza de paianjen in palma cuiva pentru care fericirea a fost mereu un cuvant urias.

despre primul meu concert Taxi, la care am cantat cu tot sufletul



despre motzait pe plaja, cu o carte in mana ( sau sub cap). 




despre liniste,




despre numarat nisipul


si despre letting go


Citind placuta pe care scria Vama Veche  mi-a invadat neuronul melodia asta:


Asculta mai multe audio Muzica

Am ascultat  apoi cu Zana mea melodiile vesele de pe albumele Colibri, luptandu-ne vitejeste cu melancolia. Dupa cativa kilometri si 3 albume, s-a declarat invinsa:)

vineri, iulie 23, 2010

Folk You!

Fuse (frumos) si se duse..iar eu inca n-am apucat sa scriu despre asta, pentru ca, de cand m-am intors sunt prinsa in tot felul de treburi. Si noaptea asta plec iar in Vama, sa ma intalnesc cu Zana mea draga:))
Oricum, de cum am coborat din tren, in Mangalia, mi-am dat seama ca ma simt ca acasa.
Voit sau nu, tot timpul am comparat festivalul de anul asta cu cel de anul trecut. Ori m-am babit eu si am nostalgii ori realmente anul trecut a fost mai frumos.:P
Pornind de la lucruri foarte simple, anul trecut marea avea o culoare de poveste. Acum, din cauza ploilor, marea Vamii e o mare ca toate marile. Aproape:P . In plus, anul trecut artistii faceau probe de sunet mai elaborate, unde ii puteai vedea face to face, natural...uman. Anul asta trebuia sa te transformi intr-un fel de paparazzi al naibii de perseverent ca sa reusesti sa faci o poza si sa convingi turma de bodyguarzi si metrii de garduri ca te afli acolo din dragoste, bre:)). Imposibil de convins, anyway:P. Si bodyguarzii, si gardurile.
Taman cand ma gandeam ca anul acesta festivalul nu-mi mai ofera atatea revelatii muzicale ca cel de anul trecut, am descoperit asta:



Si asta:



Despre vacanta in afara festivalului, pe foarte scurt, pentru ca tre sa fug la munca. Am incalcat toate interdictiile culinare (dar nu mai fac, jur ca nu mai fac:P), am fost fuguta pana in Bulgaria si am vazut Balcikul Cellei Serghi, am dormit pe iarba, am sarit pe trambulina cu pofta unui copil de 7 ani si m-am plimbat cu caiacul.
Ceea ce va dorim si dumneavoastra!:D














duminică, iulie 11, 2010

crush

un film despre prejudecati care ucid  visele inca inainte sa se nasca.
si despre faptul ca atunci cand crestem mari conteaza mai mult sa fim noi insine decat ce spune lumea.

nu e o comedie deloc, habar n-am cine naiba le pune etichetele.
e o drama cu final...impacat.

sâmbătă, iulie 10, 2010

Cutia Pandorei

Eu, care de obicei ascult muzica cu ochii inchisi, am descoperit clipul asta fain al melodiei demult indragite:

da-le lor, Doamne, clasa intai pe repeat

am prejudecati.
sterg din lista persoanele care nu stie sa scrie in limba materna. nu dau ignore decat daca respectivele persoane ma supara foarte rau. greseala mea.
De exemplu:

Nedumerita de lipsa mea de feedback, persoana ma intreaba:
"de ce iesti suparata?"
"se scrie esti, nu iesti, iar eu nu sunt suparata"
"stiu cum se scrie dar asa mia esit"
" se scrie asa mi-a iesit"
"ce vrei sa faci cu mine acum sa ma inveti sa scriu?"
 "nu stiu daca mai pot, dar incerc"
" bn. eu cred ca am scoala destula pt mine nu am facultatea facuta am doar liceu"

OMG, ca sa zic asa: unii crede ca abia la facultate e cazul sa invete sa scrie.
Ceea ce nu va dorim si dumneavoastra.

duminică, iulie 04, 2010

pentru ca inima mea e o orga de lumini





pentru ca mi-e fooooooorteeeeeeeeeeee dor de Vama si de oamenii ei.
ieri dimineata am intalnit pe strada un tip somnoros. nimic neobisnuit.
doar ca
avea aer de om de Vama.
si m-am pomenit zambind

ce bine ne-ntelegem noi doi:)







sâmbătă, iulie 03, 2010

don't cry, blue eye!

matters of the heart



I lose my head
From time to time
I make a fool of myself
In matters of the heart 

We should have been holding each other
Instead we talked
I make a fool of myself
In matters of the heart 

But I asked before
Your reply was kind and polite
One wants more
When one's denied
I make a fool of myself
In matters of the heart 

I won't call it love
But it feels good to have passion in my life
If there's a battle
I hope my head always defers to my heart
In matters of the heart 

I guess I'm crazy to think
I can give you what you don't want
I make a fool of myself
In matters of the heart 

I wish that I had the power
To make these feelings stop
I lose all self control
In matters of the heart

I can't believe
It's so hard to find someone
To give affection to
And from whom you can receive
I guess it's just the draw of the cards
In matters of the heart 

You caught me off guard
Somehow you reached me
Where I thought I had nothing left inside
I've learned my lesson I've been edified
In matters of the heart