duminică, februarie 28, 2010

Dragostea este...

de la copii citire:

Dragostea este...cand oferi cuiva din mancarea ta, fara ca sa astepti ca el sa iti ofere din mancarea lui.

....cand spui cuiva ceva rau despre tine si ti-e frica ca n-o sa te mai iubeasca din cauza la ce ai spus si apoi cealalta persoana te surprinde, iubindu-te chiar mai mult.

Dragostea este...ce se intampla de Craciun, cand te opresti din desfacut cadouri, ca sa te bucuri de bucuria celorlalti.

....sa iei in brate, sa pupi, sa spui NU

Dragostea este...cand ii spui unui baiat ca are o camasa asa frumoasa...cu toate ca el poarta aceeasi camasa in fiecare zi.

L.E. faina coincidenta, dupa ce am postat asta, am citit pe folkblog urmatoarele cuvinte:


“Orice bucăţică dintr-un puzzle din viaţa ta poate completa locul gol din viaţa altuia”.
 Emeric Imre

Ghosts of my Girlfriends Past


"Intr-o relatie, puterea apartine celui caruia ii pasa mai putin.
Dar puterea nu inseamna fericire. Iar pentru fericire, ar trebui sa-ti pese de oameni mai mult si nu mai putin"

philadelphia



"heaven is the place where nothing can go wrong.
heaven is in your eyes"

Flori si Stefan cel Mare

vineri, un Stefan citea o propozitie despre flori. Si dintr-o data, se opreste:
- Flo..ri...tu esti Flori!
L-am lamurit, modesta :P, ca eu sunt Flori cu F mare si in propozitia respectiva era vorba de flori, cu f mic. Diferenta o silaba / doua silabe nu mi-a venit in minte decat mai tarziu.
Apoi, trebuia sa citeasca un text despre Stefan cel Mare. Citeste titlul si exclama si mai incantat:
- Eu sunt Stefan cel Mare!
:)))
Am ras, pentru ca mi-am amintit de  Stefan cel Mare si Bun al fetelor mele, care ramane o amintire de studentie zambacioasa, desi n-am avut onoarea sa-l cunosc:))

sâmbătă, februarie 27, 2010

all about steve


 

mi-a placut filmul, mi-a placut coloana sonora.
si incapatanarea tipei de a ramane ea insasi.
chiar cand asta inseamna...altfel.
chiar cand asta costa...un strop de tristete

pentru ca cerul e gri

in timp ce rontaiam o para, mi-a venit in minte versul "visul meu cu vis si para", din melodia asta:

Asculta mai multe audio Muzica



am facut cunostinta cu "luna patrata" printr-un mai, parca. si melodiile mele preferate de pe acest album mi s-au asociat cu primavara  calduta si senina.

apoi mi-am facut cadou o zambila zambitoare




Do you feel the smell?

vineri, februarie 26, 2010

The Proposal

Vazusem o bucata de film, fara subtitrare. Dupa care site-ul m-a anuntat, gentil, ca minutele free pe ziua respectiva au expirat. Am renuntat, desigur. In seara asta l-am gasit din nou, subtitrat. Dupa 75 min, ma anunta la fel de gentil ca timpul a expirat, dar cum mai trebuia sa astept 50 de minute sa treaca ziua, am asteptat.
In mare parte filmul e "tipic american", cu replici nerealiste.. In care oamenii devin din "rai", "buni", peste noapte.
Si totusi, chiar la un astfel de film - comedie, cica - fontilili a reusit sa boceasca. Un pic. Pe final.
There is a reason...


joi, februarie 25, 2010

primăvară

"Se abătu un vînt, răsturnînd în nări şi pe obraji nebunia şi parfumul ud al ploilor de primăvară. (..)
Trecuse ploaia. Şi-n urma ei rămase cercul acela de copil pe care-l mînă primăvara cînd aleargă şi-l uită pe cer: curcubeul. (..)
Cînta în el bucuria, ca ploaia în oraş. Dar nu-i plăcea  să se grăbeasca nici la zaharache, nici la bucurii"

scumpul meu Teodoreanu, din scumpul meu Iaşi

miercuri, februarie 24, 2010

multumesc, zana buna!

Am profitat de dimineata asta libera ca sa fac o plimbare pana la Piatra. Cat timp Manu a stat la cozi, eu am citit "Eseu despre orbire". Pare o carte faina. Apoi, tre sa recunosc cu rusine ca...
am fost la cofetarie:P
in apararea mea, pot sa jur ca n-am mai pacatuit de cand a fost Andreea la mine, adica din noiembrie...he he hei...Iata-ma:
Apoi, fuga - fuguta la posta, pentru ca o zana imi trimisese colet. Desigur ca n-am avut rabdare pana acasa sa vad hartia rosie cu soricei, asa ca am desfacut, ca o barbara, hartia "maro, comunista",  inca de pe strada:)). Am vazut soriceii si m-am mai calmat:). Am alergat intr-un suflet sa desfac pachetul, nu de alta da e al doilea colet pe care il primesc in viata mea, dupa minunatele carioci de la Andreea:).
Si am fost cam asa de happy:)

Ceea ce va dorim si dumneavoastra!

foarte trista si plina de draci

Copsi respinge propunerea de modificare a legii 213. Gasiti detalii aici.
Ceea ce dovedeste, daca mai era nevoie, ca acea lege nu e creata discriminator din intamplare, dintr-o neglijenta, ci premeditat.
Motivul invocat de ei e ca modificarea ar produce confuzii intre meseria de psiholog si cea de psihopedagog, cand cele doua presupun pregatiri universitare diferite. Din cate imi amintesc, din mormanul de cursuri, diferite au fost doar cele de muncii,transporturilor si istoria psihologiei. Restul sunt cursuri comune, identice. Ca pentru a fi psihoterapeut, de exemplu, ai nevoie de pregatire post universitara, e adevarat. Aceasta pregatire insa poate sa o faca un licentiat in psiho, un licentiat in pps inainte de 2004 la fel ca unul de dupa 2004. Si nimeni n-a cerut drept de libera practica in psihoterapie, muncii sau transporturilor, ci numai in psihopedagogie speciala, domeniul de licenta. Copsi insa, se face ca nu aude.
Si afirma sus si tare ca inca din 2006 vor sa dea libera practica pe psihoped si absolventilor de dupa 2004. Vaiiii, cata marinimie. Doar ca, suntem in 2010 si nu s-a intamplat nimic. Absolventii de pps de dupa 2004 inca asteapta, cu sufletul la gura, luminata lor decizie. Cica propunerea e la MEC, la vizat. Cand i-am intrebat pe cei de la MEC, au spus ca o astfel de decizie nu e de competenta lor.
Oare cine minte?
Am mai scris despre asta  aici , aici si aici

Macar, spre deosebire de altii, am pus mana si am facut ceva. Nu m-am prefacut ca nu vad ca-s nedrepti si absurzi. Ca ei au puterea si o folosesc dupa bunul plac si interes, e alta poveste.

marți, februarie 23, 2010

despre personalitatea histrionica, cu groaza:)

In prima zi pare carismatic. Te vrajeste. A doua zi simti ca vrea sa te domine. Nu-ti convine. A treia zi deja te cam oboseste. Cine sa fie? Un individ cu personalitate histrionica

Histrionicul este unul care se comporta teatral de dimineata pana seara si probabil ca si in somn. Prin tinuta, vorba si comportament, prin opiniile pe care le exprima si atitudinile pe care le afiseaza, cauta sa atraga si sa monopolizeze atentia tuturor.

Cand o atitudine nu mai da rezultate, se poate intoarce la 180 de grade, asa incat, pana reusim sa-l cunoastem, ne poate bulversa serios.

Vorbeste tare, rade zgomotos – teatral, desigur – si face gesturi ample. Daca asa nu merge, sau daca imaginea pe care vrea sa si-o creeze nu este una bazata pe forta morala, poate afisa o atitudine vulnerabila, hipersensibila, induiosata, ranita.
La urma urmei, nici nu este vorba despre un joc propriu-zis. Histrionicul intra in rol atat de bine incat nu mai are o alta identitate. El simte nevoia imperioasa de a se face remarcat, de fascina, de a subjuga. Altfel nu se simte in stare sa supravietuiasca.

De aceea intalnim cele mai multe personalitati histrionice in mass media sau chiar in actorie, in avocatura, profesii a caror reusita se bazeaza intr-o masura pe seductie, pe inducerea emotiilor, pe manipulare psihica.



Nerecomandabil
Sa picam in plasa seductiei lor. Vom fi foarte dezamagiti cand vom constata ca nu suntem decat sedusul de serviciu, dupa care urmeaza altul si iarasi altul. Ne va afecta respectul de sine si ne va complica inutil existenta. In context profesional, am putea sa ne periclitam situatia si modul de lucru fara sa merite. Cat despre viata particulara... nu se recomanda casatoriile sau alte angajamente pripite.

Sa ne bazam pe admiratia si devotamentul pe care ni le poarta pe moment.  Din nimic, histrionicul poate sa gliseze brusc la polul opus. Trebuie sa fim realisti si prudenti.
Poate ca cea mai inteleapta atitudine, ca sa nu aiba nimeni de suferit, este sa pastram o distanta rezonabila fata de personalitatea histrionica, asa incat sa nu fim afectati de fluctuatiile sale emotionale si nici sa nu fim vreodata siliti sa-i spunem vreo doua...)


Invitatie la vals

Am terminat de citit cartea. Diagnosticul de "personalitate histrionica" s-a confirmat cu varf si indesat.
Uitasem doar sa adaug portretului orgoliul caracteristic, care il face pe personaj sa cerseasca feedback de pretutindeni, ca sa-si confirme valoarea. A fi admirat e singurul sens pe care il da el vietii.
Suna asa de cunoscut, ca tot ce pot sa simt e tristete amestecata cu furie.
Cam atat.

Good Morning, Sunshine!


duminică, februarie 21, 2010

"Asa cum e odios sa semeni un crin in mocirla"

Am impresia ca toti eroii lui Drumes  seamana intre ei:
au "personalitati multiple". si nu prea stiu ce vor.
adica, ei zic ca stiu, pana cand obtin ce vor si se razgandesc subit.
sunt teatrali pana la cer si  nu accepta sub nicio forma statutul de  "om obisnuit". in ochii lor, o viata obisnuita e ceva demn de dispret.
seamana destul de mult cu ceea ce in psihopatologie se numeste "personalitate histrionica".
Mai intai, cuceresc femei in serie, pentru ca niciuna nu e destul de buna, de fiecare din ele se plictisesc repede.
Apoi, cand o gasesc pe EA, cea care stie sa fie 1000 de femei in una singura,  care stapaneste arta de a nu le permite sa se plictiseasca in veci si pururi, the perfect one... tot gasesc ei un motiv sa fie nefericiti, sa o paraseasca tam nesam si sa se sinucida. Pentru ca desigur, la final de poveste, tot ei trebuie sa fie victima perfecta.

Daca fiecare histrionic ar sti "cati ca ei" a creat Drumes, le-ar pieri cheful sa se mai simta "de o se biti".

Mrrrrrrr!


Si inca n-am terminat de citit "Invitatie la vals". Insa jur ca e ultima carte de Drumes pe care o mai citesc:)

corabii

 " - Da, sunt binedispus, pentru ca, inchipuie-ti, niciuna dintre corabiile mele nu s-a inecat in mare....Toate au ajuns la destinatie.
  - In schimb, ale mele sunt gata sa se inece.
  - Atunci, repede, imbraca-te! Mergem sa le salvam....
  - Cum? a facut ea mirata, acoperindu-si surasul cu mana.
  - Foarte bine. Inchiriem o barca si pornim pe mare, in cautarea lor.
  - Ai dreptate, Dor, un naufragiu ar fi catastrofal pentru mine. Toate iluziile mele s-ar duce la fund.
  - Te rog, de-aici inainte, sa nu mai tii iluziile in corabii."

M. Drumes

Suntem furtuni

"trebuie sa te pregatesti, in primul rand psihic, sa cazi de foarte multe ori. Apoi, dupa ce caderile nu te mai iau prin surprindere, trebuie sa inveti sa te ridici cat mai repede, sa te uiti in stanga si in dreapta, sa te asiguri ca nu te-a vazut foarte multa lume, dupa care sa mergi in continuare, cu capul sus, catre o tinta. Si intotdeauna cineva te vede. Intotdeauna cineva rade, intotdeauna cineva iti spune “ti-am zis eu ca nu va merge”. Iar in toata aceasta nebunie, tu faci eforturi sa te izolezi cat mai bine, sa te calesti, sa devii mai rezistent si, mai ales, sa nu uiti esentialul: ca fiecare astfel de cadere este un esec doar pana in momentul in care ai invatat cu adevarat o lectie importanta din ea. Apoi, devine experienta."


"Toata viata ne straduim sa micsoram distanta dintre ceea ce suntem si ceea ce vad in noi oamenii care ne iubesc. – Octavian Paler

E remarcabil cat de mult iti poate fi influentata viata de doar cateva persoane. Simpla lor prezenta in apropierea ta te poate duce de la o potentiala mediocritate la o probabila excelenta, in doar cativa ani. Ma mai intreb uneori, cand imi amintesc, cati dintre noi am mai fi ceea ce suntem azi daca acele doua, trei, sau poate patru persoane nu ar fi existat, ori ar fi fost un pic mai altfel decat sunt.
Iar unii dintre ei, oamenii care au declansat in noi acea furtuna atat de necesara stralucirii, nici macar nu vor sti vreodata cat de mult din ceea ce suntem le datoram. Poate ca nici macar nu si-au propus sa faca asta. Tot ce au avut de facut a fost sa vada in noi o stralucire pe care noi simteam ca nu o avem."



Andrei Rosca 


sursa

asta ar conta



Nu conteaza daca luna e oarba
N-ar conta de s-ar prabusi
Nu conteaza daca mierea-i amara
Cata vreme m-ai putea iubi

Nu conteaza daca Alaska infloreste
Nu conteaza daca in mine e frig
Nu conteaza daca tu esti in flacari
Cata vreme pot sa te sting.


mda....

"prin compatimire ajungi mai repede la  inima unei femei decat prin orice alt mijloc."

M. Drumes

easy like sunday morning

m-am trezit pe la 9.
cu o singura idee in cap: "Azi nu fac nimic! Nimic nu fac!" Cam ca bucatarul din "Veronica" atunci cand trebuia sa faca tort.
Dupa o ciocolata calda si un pomelo, parca am prins putin curaj. Si cel de-al doilea gand al zilei mi-a strafulgerat lenesul neuron: "Daca nu azi, atunci cand?"
Am deschis radioul si incet - incet, mi-am facut curaj: mai intai praful de pe rafturi, apoi rufele la spalat, apoi dansul cu mult iubitul meu aspirator. 
Taman cand eram in mijlocul "dansului", ai mei s-au gandit sa-mi faca o vizita inopinata. S-au gandit rau, pentru ca m-au gasit exact cum nu si-ar fi dorit: facand treaba duminica. Na, ei au vrut-o. Daca si-ar fi anuntat vizita, m-ar fi gasit citind cuminte si rontaind migdale pe canapea.
Ceea ce voi presta in continuare.
Doamne, ce-mi plac duminicile...!

ramas bun

In tot ce fac eu nu m-am schimbat
Tot ce simt nu mai pot sa mint
In tot ce cred nu am ce sa pierd
Tot ce-ti spun este ramas bun.


Asculta mai multe audio Muzica

sâmbătă, februarie 20, 2010

Eu sunt licuriciul:)

Asta sunt eu:



cateodata:P

si asta esti tu:



:P

Dar,  eu sunt si licuriciul:



precum vezi, sunt un ciob dintr-o stea:)

vineri, februarie 19, 2010

trist paradox...

mi-a stat inima cand am intrat pe blog si am vazut, mare cat capul meu, articolul despre concertul lui andries. nu pricepea wtf s-a intamplat si nu reuseam sa ma dezmeticesc. intre timp, am reusit: m-a apucat in zori treaba cu etichetele si, habar n-am cum, probabil s-a modificat data. singura:)).
dar nu despre asta imi propusesem sa scriu.
ci despre dimineata asta.
am spus ca imi place munca mea. ramane valabil. urmeaza insa o exceptie.
trist paradox sa incerci sa inveti ceva un copil deficient mintal, ale carui rude sunt deficiente mintal, la randul lor. Adica, sa zicem ca vrei sa il inveti culoarea rosie. Constati socata ca maica-sa, care asista, e atat de mandra de ea insasi ca stie ce culoare are rosia, incat iti vine sa fuuuuugi. Imi spuneam, optimista: "lasa ma, poate are macar un frate mai mare..sanatos, care sa poata sa il ajute. Azi i-am cunoscut fratele mai mare. Si imi venea sa fuuuuug, pentru ca era copia fidela a maica-sii.
Oricat de dur ar suna, nu oricine ar trebui sa aiba "dreptul" sa procreeze. Da asta e deja alta discutie, despre care si-au mai dat cu parerea si altii, mai destepti decat mine.

Insa atmosfera din Adjudeni si din autobuzul ce duce intr-acolo, cu aglomeratia si mirosurile lui "imbietoare", s-a mulat perfect pe cartea pe care o citeam: Maidanul cu dragoste. Am inceput sa o citesc, la recomandarea cuiva care constatase ca imi place Paler. Am continuat sa citesc, tot asteptand sa descopar asemanarea cu stilul lui Paler. Mai am vreo 50 de pagini. N-am gasit vreo asemanare. Dar mi-a venit sa vomit in numeroase randuri. Asa ca lectura mea se opreste aici. Nu ma astept sa gasesc in carti o lume roz bombon. Insa nici  de literatura care sa innegreasca o lume si asa destul de gri, nu simt nevoia. E un exemplu bun de cum te poate insela titlul unei carti: "Maidanul cu dragoste" suna asa de romantic...)))

Urmeaza Invitatie la vals:)

om bun, lustruieste-ti oglinda!

sunt un om care 20 de ani s-a indoit de calitatea sa de "om bun"
de ceva vreme insa, sunt un om cu o oglinda clara, in care poate numara si nota, cu liniuta plusuri si minusuri    (am citit postul tau, zana, despre copilaria in care suprema dovada ca iti placea un om era ca voiai sa te culci cu el; m-am amuzat copios, pentru ca si eu la fel, desi nu aveam o lista scrisa). Dar samburele e ok, e curat, stiu asta.

de aia pufai cand aud parinti afirmand despre copiii lor: "e  RAU", "pentru ca esti RAU". Si de fiecare data corectez: "nu e rau, e OBRAZNIC". Si, nu, nu e doar "alta palarie". E o diferenta semantica ESENTIALA, de care, la un moment dat, s-ar putea sa atarne o viata. Stiu ca suna pompos si exagerat. Nu e.

de aia sunt trista cand vad ca oameni al caror aluat si sambure il cunosc foarte bine, se indoiesc de calitatea lor de "om bun". fie si putin. fie si in gluma.

Cineva spunea odata ca albinele nu vin la cactusi. Si avea dreptate. Doar ca, pentru a inflori, e musai o oglinda curata.
Asa ca, om bun, lustruieste-ti oglinda!
Te rog.

joi, februarie 18, 2010

just happy

am ajuns acasa pe la 8.
am "impuscat" un orez cu lapte, vanilie, scortisoara. si cu stafide mari, aurii:D
pe mail ma astepta un cadou de la zana zanelor.
m-am bucurat fontililic:)
daca orezul cu lapte s-ar putea trimite prin mail, il imparteam cu tine:)
nu-mi iese din cap melodia lui macy gray. am incercat cu andries. n-a mers. cum ma conectez la net, cum o ascult la nesfarsit.
"noroc" ca in seara asta, "forte supranaturale" au grija sa-mi mearga netu prost...foarte prost...
am ascultat melodia doar de vreo 5 ori. intr-o ora:))).

miercuri, februarie 17, 2010

pentru mine, pentru tine...de la zana

citat bun de lipit pe oglinzi..si pe frunte:




"am realizat ca lucrurile nu vor fi nicidoata asa cum le voiam eu, indiferent cat de vii pareau in imaginatia mea. intr-un fel, viata insasi era o improvizatie in care trebuia sa ma descurc cu ceea ce primeam, fara sa ma gandesc la ceea ce ar fi trebuit sa primesc".

(alan alda, "sa nu-ti impaiezi niciodata cainele")

a fost si dimineata...


"...cu lapte cald si cornuri cu ciocolata
in sufletul meu"

luni, februarie 15, 2010

Andries si atat




ca sa vezi, ce semanam:P



fiindca el nu e, fiindca el nu e aici...


Asculta mai multe audio Muzica


Asculta mai multe audio Muzica

Mi-am procurat azi cdul de la Jurnalul. Nu aveam de gand, pentru ca vazusem playlistul si erau toate piese pe care le stiam.
Darrrr.
M-a convins rapid candoarea Simonei: "Da..carticica.."
Si bine a facut sa ma convinga.
Fiindca aproape toate piesele stiute suna altfel decat le stiam.
Si carticica e asa de simpatica, incat i-am facut poze, pe care o sa le postez deseara.
Fiindca el nu e, fiindca el nu e...fiindca el nu e
Aici.

duminică, februarie 14, 2010

fluturi


Asculta mai multe audio Muzica

plimbă-ţi palma-n părul meu,
până-ajungi la suflet.

Şi vorbesc cu mine singur
Şi în somn te ţin alături
Iar în bezna din lumină
Te simt şi ameţesc

Şi în bagi sub piele fluturi
Şi în somn te ţin alături
Iar atunci când te privesc
Mă pierd şi ameţesc.

sâmbătă, februarie 13, 2010

my magic boots, cum ar zice Forrest Gump

ziua de azi a inceput urat :
cu ploaia de afara, care imi  schimba planurile,
cu ai mei, care imi schimba  planurile, 
cu egoismul unora, care imi schimba planurile,
cu egoismul meu sufocat de al lor.
cu scorpionul din mine, 
care URASTE sa-i fie schimbate planurile.
Dar am gasit comurile zanei si m-am mai inseninat.
M -am mai uitat o data la ploaia de afara.
si inca o data la minunatele ei cizme de cauciuc.
Si mi-am zis, cu toti dracii din lume:
in acest moment, ma duc sa-mi cumpar cizme.
ceea ce am si facut:)
nu inainte insa de a calca intr-o balta cat jumatate de Marea Neagra.
Era singurul model, pe ala l-am luat.:)))
Si brusc, ploaia s-a calmat.:)
O sa ma incalt si voi fi pregatita sa infrunt
ploaia
nervii
egoismul unora
si propriul meu egoism.
Va doresc o zi, asa cum v-ati planificat-o!

vineri, februarie 12, 2010

2010


Asculta mai multe audio Muzica

2010 de ganduri
2010 de ploi
2010 de vise
2010 de nori.
2010 de aripi 
2010 sa zbori
2010 de oameni
2010 de noi
2010 de-acorduri
2010 chitari
2010 de versuri
2010 sa zbori
2010 concerte
2010 si atata
2010 de nori
2011 de vise
ramana cu voi

:)

neatza!


sa ne rugam sa nu pierd autobuzul:P

no more questions for you...

Nu a urmat o comedie, asa cum imi propusesem.
Pentru ca Forrest Gump mi-a amintit ca mai era un film pe care vroiam demult sa-l vad : Rain Man.
E drept ca l-am vazut fara subtitrare si auzul meu fonematic rudimentar pentru limba engleza n-a prins chiar toate nuantele.
Dar am fost uimita de cat de bine a jucat Dustin Hoffman. Stiu ca am zis asta si de Tom Hanks, da pentru Hanks am o slabiciune, in orice film ar juca.
Pe Hoffman l-am privit pur rational si obiectiv. Ma rog, atat de obiectiv pe cat pot vedea eu un film pe aceasta tema.
Si a  jucat GE NI AL.

Mai ales ca filmul e dintr-o perioada in care nu se stiau despre autism cate se stiu acum.
M-a uimit sa vad ca, inca din acea perioada se facea diferenta intre autistii inalt functionali (ca exceptii) si majoritatea autistilor, care nici macar nu achizitioneaza limbajul.

Cu toate astea, suntem in 2010 si lumea inca mai are impresia ca autist inseamna "ca Rain Man".
In concluzie, daca e sa compar cu Forrest, Rain Man e mai putin poetic si mai apropiat de realitate. Cel putin de un segment mic al ei.
L-as mai vedea o data, subtitrat:)

joi, februarie 11, 2010

cum ar fi fost

"and that is all I have to say about that"

Am vazut, in sfarsit, filmul.
Aici:

Tot multumita lui Gino:)


Stiu foarte bine ca, in viata reala, nu-i pic de poezie in handicap. 
Poate tocmai pentru ca stiu atat de bine - nevoia mea de poveste.
Si hohotul de plans, cand Forrest a intrebat-o pe Jenny daca Forrest mic "is him smart enough?".

"and that is all I have to say about that"

PS:zanisoara, fii atenta ca voi testa teoria ta cu somnul de 4 ore:P

PS 2: mai propune cineva un alt film fain, de vazut online? dupa forrest gump, ar mere o comedie.
Noapte buna!

marți, februarie 09, 2010

luni, februarie 08, 2010

"Sunt Pittis, buna seara!"

in seara asta, Gino a avut din nou chef de sharing.
si de melancolie "de aia buna".
printre clipurile sharuite, Pittis.


cred ca e omul pe care regret cel mai mult ca nu l-am cunoscut.
pentru ca vocea lui de pe casetele colibri mi-a hipnotizat adolescenta.



pentru ca vocea lui, asta vara in Vama, cutremura o plaja plina de oameni, privind un scaun gol.

"Sunt tanar, buna seara!"

duminică, februarie 07, 2010

vanilla twilight


From LYRICSMODE.COM lyrics archive
Lyrics | Owl City lyrics - Vanilla Twilight lyrics

cause the spaces between my fingers
are right where yours fit perfectly

solo noi


Asculta mai multe audio Muzica

sâmbătă, februarie 06, 2010

"scriucasanumauitisanumauiti"

"nu mai există multe chestii
despre care credeam că nu vor dispărea niciodată."



Ioana Negoescu

vineri, februarie 05, 2010

fontilili, cea de la 3 ani

Am fost azi din nou la dentist. Ultima data pe acest sezon.
Aparuse acolo un personaj nou, o tanti care cred ca voia sa invete.
Nu mi-a placut din prima secunda. Nu aveam nici un motiv rational pentru asta. 
Nu mi-a placut si gata.
( cred ca zana  o sa inteleaga despre ce vorbesc).
Asa cum fac de obicei in astfel de cazuri, am ignorat-o. Total. N-am simtit nici macar nevoia efortului de contact vizual politicos.
Celelalte doua tanti de pe acolo imi sunt familiare, au fost "dragoste la prima vedere". Ea era intrusul:))
Doar ca ea nu m-a ignorat pe mine. De fapt, mai corect spus, nu a ignorat dintii mei.:))
Se holba acolo la ce imi facea tanti cea familiara si draguta. 
Chestia asta m-a cam iritat. Ma simteam ca un cobai studiat de o tanti. Si inca de una antipatica. 
Noroc ca  stiu ca am dinti frumosi:P
Singura chestie care ma facea cat de cat toleranta era gandul ca si eu am invatat tot asa, asistand la cum lucreaza altii. Si nu consideram persoana din fata mea un cobai. Doar ca, in cazul meu, puteam asista respectand spatiul personal al celuilalt. Ceea ce ea nu putea. Si in cazul meu, ceream acordul persoanei. Ceea ce ea n-a facut.
 Se  chiombea la dintii mei, de-mi venea s-o trag de par: "Ce-i cucoana? N-ai mai vazut dinti?"
Dar partea mea rationala a invins: "Las-o, ma  si pe ea sa invete!"
Inutil sa mai spun ca, daca tanti mi-ar fi fost simpatica, situatia ar fi stat cu totul altfel.

In adancul sufletului am ramas fontilili, cea de la 3 ani, care bocea de-i sarea uniforma de pe ea, ca niste oameni mari si rai o duc la grupa mica, cu doamna cea antipatica, taman cand ei ii devenise atat de draga doamna  de la grupa mare.
Si fontilili, cea de la 3 ani a invins.
Poate de aia a supravietuit  pana astazi.

doar ma laud:P

despre ziua a treia nu va mai spun:))
a fost cea mai rea dintre toate, si daca febra musculara nu ma lasa, sunt foarte dispusa sa o las eu pe ea.
sau nu. 
scorpie cum ma stiu, pot fi pe atat de incapatanata pe cat de delasatoare:)).
Cineva care ma iubeste mi-a dat drept recompensa o  neasteptata vineri dimineata libera. Insa nu inainte ca altcineva, care ma uraste, sa ma fi trezit la 7, sa ma fi plimbat cu autobuzul pana la Adjudeni, doar pentru a afla pretioasa informatie ca e vacanta si, deci, nu se lucreaza. Eh, inviorare, ce sa-i faci...
 Ca sa ma "razbun", am venit frumusel acasa si am gatit ciuperci umplute cu branza. :P 
Au iesit binisor pentru first trial, la a doua vor iesi excelent.:)

Buun!
Si acuma sa ma laud:P
Al doilea carnet din colectie:)
Ieri doua fetite mi-au zis: "nu ma mai ajuta, ca ma descurc si singura".
"Ups! am trait s-o aud si pe asta!" gandii eu, sub apasarea celor 25 de ani:)))
 E un sentiment fain sa stii ca semeni incredere in sine.
Mai ales cand mai stii si ca tu ai gustat acest fruct pretios dupa dureroase lupte seculare.

joi, februarie 04, 2010

day no. 2

febra musculara primita cadou in urma hotarii mele hotaratoare
a dus motivatia mea....pe culmile disperarii:))
am deschis radioul si, da, a fost mai suportabil.
sa zicem.
la un moment dat aud:
"relax, don't do it"

uite, exista si un dumnezeu al lenesilor, imi spun :)
si nu ne duce pe noi in ispiiiita!

pe final Andries si a lui casa la Sibiu m-au mai linistit.

"Hold on, little girl" a  venit cam tarziu, cand deja savuram un pomelo:)))

As minti daca as spune ca astept cu nerabdare day no.3:))

miercuri, februarie 03, 2010

:)

"Un sot e un tip care te sustine in toate problemele pe care nu le-ai fi avut daca nu te-ai fi maritat"

                                                                                 Caroline Ammerlaan

"Singurul moment cand o femeie poate schimba un barbat este atunci cand el este bebelus."

                                                                                 Nathalie Wood

"Sotul meu a spus ca vrea sa petreaca vacanta intr-un loc unde n-a mai fost niciodata. I-am sugerat bucataria."

                                                                                 Nan Tucket

"Un celibatar este un barbat care a ratat ocazia de a face nefericita o femeie"

                                                                                 Jasmine  Birtles

"Psihanaliza nu-i poate ajuta cu nimic pe barbati: pentru a-i putea intoarce la copilarie ar trebui intai sa fi iesit din ea"
                                                                                    Barbara

I’ve been haunted by all that i can’t have



A quitter never quits, he just changes his mind
This song i sing is true and sublime
It comforts me
But it won’t pay the rent

if you knew an eclipse was coming, why'd you even ask?

day no. 1

Primul gand cand m-am trezit, dupa "oare cat o fi ceasul?", a fost "ups, astazi este ...de maine".
Am deschis fereastra, am pus ceasul sa sune, nu carecumva sa ma impiedice din "inviorare" grija de a nu depasi cele 15 minute promise:P si am purces. Nu am deschis compul, stiu eu de ce:)
Dar ce enervant de lenes se taraie 15 minute de inviorare, comparativ cu cat de dulce zboara orele navigand pe net:). Si doar si asta e tot un fel de sport:P
Paradoxal, dupa "inviorarea" asta, m-a apucat un sooooomn....

Neata!

marți, februarie 02, 2010

hotaratoarea hotarare hotarata

Recunosc, sunt o lenesa.
Sau, mai politicos spus, o comoda. Totul e sa nu ma transform in sifonier.:P
Daca e liber liftul, nu mai urc pe scari. Si nu merg prea repede, sa nu ma sparg :P.
N-am inteles niciodata persoanele pentru care a face gimnastica e o placere. Pentru mine e...un rau necesar.
De aia elanurile...sportive imi trec repede:)) Lenea e de multe ori mai puternica decat orice intentie buna.
Iar sportul meu favorit e plimbarea. De preferat, in alte orase decat Romanul:P
DAR
De maine, fiecare dimineata fontililica va debuta cu gimnastica de inviorare.
15 minute mi se par suficiente:)))
hai 20 in zilele cand o sa ma simt eu foarte generoasa:)).
Mai intrebati-ma din cand in cand daca nu m-am lasat:).
Caz in care, va rog sa aruncati cu pietre.
(Daca nu aveti la indemana, inghetata si cornurile cu ciocolata sunt si ele bine primite.)

Ce-mi place mie la hotaratele hotarari hotaratoare e
ca toate incep

de maine.


Sugestia pretioasa a Andreei:

 "fa si tu de placere! (n.a. :gimnastica)

 moment in care ai sa iti gasesti ca scuza ca nu-ti permiti prea multe placeri ca sa nu devii rasfatata
 si ai sa renunti la una din placeri
 cum ar fi ...gimnastica:P"

 Na! Prietenii stiu de ce, cum si cat:P

buna varianta rea

repostata, pentru ca mi-era dor de ea
si pentru ca am tot fredonat-o azi:

Asculta mai multe audio Muzica

La noapte ne certam definitiv,
Ne despartim in mici felii de paine
Si ne uram acum fara motiv
Sa ne-mpacam fara motive maine.

Nu-i cauza si nu e nici efect
In toata inclestarea asta mare
Iubirea noastra toata e-un defect
Fereasca Dumnezeu sa se repare.

Promite-mi ca pe celalalt taram
Ne vom privi cu niste ochi de gheata
Atata timp cat nu ne hotaram
La scurta despartire de o viata.