miercuri, decembrie 29, 2010

Baby, I can't hold you tonight

Melodie de tatuat pe vene

uneori the right words at the right time pur si simplu nu exista.
de asta e mai bine sa nu rupi bandaje
nici macar cu puterea imaginatiei.

marți, decembrie 28, 2010

cerc

M-am închis într-un cerc.
Şi cercul acesta este un şarpe cu o mie de capete.
Acum pot dormi liniştit,
nimeni nu va mai avea curajul.


Costin Tanasescu

Acelasi gand

‎"Fereste-te sa ai dreptate
 cand esti indragostit!
Mai bine sa ai umbra,
mai bine sa ai raza,
mai bine sa ai lacrima,

mai bine sa ai orice altceva!

Un om indragostit cand are dreptate

 e un om singur,

numai tristetea are dreptate.

Tu, mai bine sa ai bolovani,

 mai bine sa ai vulturi, 
mai bine sa ai albul zapezii!"

Nichita Stanescu

luni, decembrie 27, 2010

primul Craciun



exceptia care.

imi plac regulile.
sunt caldute. te feresc de surprize. 
te scutesc de tresariri.
          multa vreme m-am temut de exceptii.
      
         de stangacia reactiilor mele la ele.

          pana la
  
         exceptia necesara.
      
         care a devenit
  
        exceptia draga.


        mi-e dor de-o exceptie.

       care sa nu ma scuteasca de tresariri.


       mi-e dor de exceptia care sa ma tina de mana

       atunci cand ma impiedic de reguli.

Paramore - The Only Exception
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

    
      

vineri, decembrie 24, 2010

exista pe lume oameni grasi si oameni slabi:)

- Domnule profesor, nu stiu ce sa fac sa nu ma mai ingras. (..)
- Foarte simplu. Mananci mai putin, domnisoara.
- Dar am redus la minimum mancarea, domnule profesor!
- Redus cantitativ, dar nu ca numar de calorii. Prajituri?
- Una pe zi...
- Sosuri?
- Din cand in cand....
- Oua?
- In fiecare zi, caci asta e baza.
- Ceea ce era de demonstrat! (...)
Toate medicamentele in cazul dumitale sunt, sau primejdioase sau mincinoase. Exista pe lume oameni grasi si oameni slabi. Dumneata faci parte din categoria grasilor. Eu din a slabilor. N-avem ce face. Ne supunem. Fatalitate organica.
 - Vasazica sunt condamnata, domnule profesor?
- Fara apel, fara recurs, fara gratiere!
................................................................
Trecu in camera ei, sa mature, sa scuture, sa schimbe apa si sa puna un ou la fiert, macar unul. Tot e condamnata fara apel, fara recurs, fara sanse de gratiere!

Cezar Petrescu

joi, decembrie 23, 2010

7 lucruri facute in 2010

Leapsa preluata de la Marius Matache:

1. Am slabit si, desi nu acesta a fost scopul, sunt inca foarte mandra de asta:D.

2. M-am plimbat: Vama, Padina, Sighisoara, Sibiu, Bucuresti. Vreau reluarea:D

 3. Am fost la toate concertele la care mi-am dorit mult de tot sa ajung: Folk You, Andries, Gala Foreverfolk

4. M-am indragostit...mai ...fulgerator decat mi-as fi imaginat vreodata...never say never. M-am dezindragostit. Nu atat de fulgerator pe cat ar fi trebuit. Ca de obicei. Reluarea is not available:)).

5. Am facut  fericita o familie.  Nu a mea, of course. Cu ale noastre e cel mai greu. Really proud of that.:D

6. Am beneficiat de numeroase supradoze de duiosie, datorita dragului de Tudor.

7. Am regasit prieteni. Am cunoscut o zana:)

Pe scurt, 2010 a fost un an in care am primit tot atat de mult pe cat am daruit.
Asa ca daruiesc aceasta leapsa Andreei, Zanei, Anei, ZileiDeDupa, lui frate-miu si cui mai are chef de bilanturi:P



marți, decembrie 21, 2010

happy Santa




hai

nicio dimineata nu e mai dulce ca aceea in care el se intoarce.
nicio iluzie nu e mai toxica decat  acea dimineata.
sunt un om rational. pentru asta  uneori mi-as da palme, alteori mi-as da premii.
si totusi.
uneori sunt atatea zile egale, incat daca azi ai veni si mi-ai spune hai,
as auzi o singura silaba.
ai auzi un singur raspuns

luni, decembrie 20, 2010

truismul zilei

 cu manusi, atingerea  nu mai e atingere.

sâmbătă, decembrie 18, 2010

fara cifra doi


Un Bucuresti mult mai aglomerat decat il stiam.
Cafenele si strazi sub semnul cifrei doi.
Un Bucuresti care inca ma intristeaza putin. putin de tot.
Pentru ca ma obliga sa-mi amintesc
ca n-am uitat.


 O seara faina la Gala Foreverfolk. Atmosfera prietenoasa, oameni frumosi. M-am simtit ca in studentie, la cenaclu. Adica minunat. Am ascultat fontililic, cu ochii inchisi. Am cantat fontililic, fals si batand din palme: Cipilica, Tanar si liber, Colind pentru prieteni si mai ales, Fara cifra doi.

Ca am mancat junk food, ca de fiecare data cand vin in Bucuresti and it felt great...nici nu mai e nevoie sa  spun. Si nici nu ma mai obosesc sa ma simt vinovata:)).
Vorba lui Alifantis: "Va doresc un an minunat! Desi, nu prea cred..."

duminică, decembrie 12, 2010

sâmbătă, decembrie 11, 2010

cu Tudor sunt fontilili.atat.

cred ca e una din cele mai faine emotii.
cea pe care o simti atunci cand descoperi ca ai puterea de a face un copil  sa zambeasca. cand stii ca zambetul ala e pentru tine, pentru ceva ce ai facut tu. si poti sa mai faci. de o suta de ori. iti vei primi de fiecare data "rasplata". asta  simt eu cu Tudor. 



vineri, decembrie 10, 2010

orice om

 ‎"Orice om pe care nu pot sa-l iubesc este pentru mine un izvor de adanca tristete. 


Orice om pe care l-am iubit si nu pot sa-l mai iubesc inseamna pentru mine un pas spre moarte.


 Atunci cand n-am sa mai pot iubi pe nimeni, am sa mor. 


Voi, cei care stiti ca meritati dragostea mea, aveti grija sa nu ma ucideti"


 G. Bogza

joi, decembrie 09, 2010

nimic nou sub soare

"Am inteles ca succesul profesional nu se obtinea doar prin stradanii. El depindea, de asemenea, de capacitatea mea de a inspira incredere celorlalti"

"Pentru a ne dezvolta capacitatea de a ne iubi pe noi insine, avem nevoie si de dragostea altcuiva."

J. Gray

not homeless, just happy:)

intotdeauna mi-au placut mansardele. dar nu mi-am imaginat niciodata ca voi locui in una.
ca nu e vis o confirma teasta mea, care ia contacte nu prea amicale cu tavanul:)
sunt inca straina pe aici...m-am mutat de..2 ore.
habar n-am cat timp va insemna acasa camera asta  prietenoasa si ornata cu liniste. deocamdata, mi-e bine:)
desi inca mi-e dor de celalalt acasa. mult mai putin dor decat cand eram homeless, desigur.
si eu, care tineam predici despre cum e bine sa inveti sa renunti la orice obiect in 60 de secunde:))
mai am de invatat:)

miercuri, decembrie 08, 2010

...si totusi, imi placi

Tot ce vezi tu acum sînt bandaje
Şi puţină vopsea şi lipici,
Habar n-am ce mi-au pus în bagaje,
Habar n-am ce mai caut aici...



Alexandru Andries - Si totusi imi placi
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

redevenim copii


marți, decembrie 07, 2010

my favourite man:)


asta e tot:)

plecat din inzapezita gara, 

 Ajunsa in primavaratecul Bucuresti. Mancat porcarioare la kfc. Baut cafea yuuuummmy la starbucks. in sfarsit:). inca o obsesie taiata de pe lista. pfiu! Aici n-am mai mancat porcarioare, pentru ca niciuna nu arata destul de apetisant cat sa cedez ispitei si sa fac fata sentimentelor de vinovatie:)). In plus, nenea ala care ne-a informat ca-s produse congelate, chiar mi-a taiat tot cheful. Intrebat de chocolate chipsurile de care povestea zana cu atata pasiunea. Nenea ala fu incapabil sa ma lamureasca. N-avea decat chocolate cookies, care ma lasau cam ..rece. Si daca a ajuns fontilili in faza in care dulciurile o lasa rece, ar fi posibil si ca pamantul sa fie patrat:)).

 vazut, intr-o poza, Mosul ideal:P


 plimbat pe o strada de poveste



Dar mai ales, trait concertul dragului nostru Andries.


O sala plina si foarte cuminte. Sunet mai bun decat anul trecut, la Scala. Flaut. Clape.
Cantat  piesele vechi, bucurat de cele noi. Si de rasul lui unic, vindecand orice tristete.
Luat autograf. cu trei inimioare, desigur. Pe cd-ul pe care abia astept sa-l ascult.
Zic Andries. Zambesc. Si tac. Sau cant.:)

safe

Sambata am avut o revelatie: mi-e drag Romanul. Sau,  cel putin, mi-s dragi stradutele lui linistite, ascunse sub nameti. Where I feel safe, so safe.




duminică, decembrie 05, 2010

Mi-e indeajuns

Un week-end mai linistit decat ma asteptam. Cu vestea buna ca, intr-un fel, nu voi mai fi homeless pentru mult timp.
Cu plimbari prin ninsoare si pozne.
Cu my brother's home.
La tv, un Tata le canta copiilor cantece la chitara. Mai exista  familii fericite. Gandul asta imi da o stare de bine.
Surprinzator, Mos Nicolae a venit pe mail. Sub forma unei invitatii la Gala Foreverfolk. Maine e concertul Andries. Mult asteptat. Afara zapada ca-n povesti. In casa linistea atat de necesara. Mi-e binele ala pe care-mi place sa-l numesc fericire.

joi, decembrie 02, 2010

atât de

"pentru oricare tu
dacă eşti atât de aici
să pâlpâim luaţi de mână"
Mădălina Nica

miercuri, decembrie 01, 2010

incerc..in semicerc

Copil fiind, nu paduri cutreieram.
Dar nu imi placeau in mod deosebit week-end-urile. Si detestam vacantele.
Ciudat, I know.
Adult fiind, lucrurile se asezasera asa frumos incat imi erau dragi week-end-urile. Le asteptam cu nerabdare. Ca orice om normal:)).
Dar azi m-am trezit gandind cu lehamite: "valeu, peste doua zile e week-end". M-am verificat: nu, n-am redevenit copil. Dar week-end-ul n-are savoare cand esti homeless. Mi-e dor de casa mea care nu era a mea.:)
Casa de copii nu e acasa:))).
Gata, ma plansei. Moment bun sa schimbam registrul.
Am citit o poema in care era pomenita melodia asta:


Si mi-am adus aminte.
Ca am fost odata tanara (:P), naiva si asa de indragostita incat.
devenisem toleranta chiar la consumul excesiv de alcool:))
si melodia asta mi se parea foarte frumoasa.
:)

marți, noiembrie 30, 2010

..ultima care moare:)

"Voi iesi din acest Craciun cu speranta unei mari iubiri. Ea ma asteapta, sunt sigur. Si nu ma asteapta ca sa-mi reproseze sau ca sa-mi faca mie cadou reprosurile pe care singura le-a primit de-a lungul vietii, ci ma asteapta ca s-o salvez prin dragostea mea" 
Adrian Paunescu

cucu!





baau!

in dimineata asta, pe repeat

" a trebuit sa plec un pic / s-adun nisipul din nimic"

sâmbătă, noiembrie 27, 2010

we will rock you!

iarnaisamacrezi




homeless&sad fontilili

Timp de un an fontilili a locuit intr-un mic paradis, pe care il botezase destul de rapede "acasa". Ea stiuse de la bun inceput regulile "jocului", care s-ar cam rezuma la ideea ca oricand ar putea sa fie nevoie sa plece din acest paradis. Dar alunga mereu  gandul ca pe o musca enervanta. Oricum, fontilili intotdeauna isi face mai multe griji decat e nevoie. Asa ca uneori, pentru sanatatea neuronului ei singuratic, ea insasi isi impune sa nu se bage in seama.
Intre timp, in paradis mirosea a scortisoara, iarna si a salata de rosii, vara. Prieteni dragi veneau in vizita si recunosteau statutul de paradis al paradisului. Canapeaua (putin defecta, obiectiv vorbind) era singurul pat in care fontilili se simtea acasa. Pana si parcarea din fata blocului ii era draga iarna, acoperita de zapada.

Si dintr-o data, tzusti: din paradis direct in purgatoriu.
Fontilili trebuie sa se stranga frumusel  de prin dulapuri si sa puna cuvantul "acasa" la locul lui, in dictionar.
Ca de obicei in situatii care o sperie, prima data fontilili fuge. E drept ca intre timp a mai crescut si purgatoriile n-o mai ingrozesc, ca alta data....dar fontilili  ramane Copil. Si unde putea ea sa fuga mai eficient decat la dragul de Tudor? Care sterge cu un zambet toata tristetea. Fie si numai pentru un sfert de ora.

Pe strada, un pusti necunoscut ii face cu mana dintr-un carucior. Fontilili zambeste. Ii place sa creada ca e un semn bun, desi ea nu crede in semne.
Apoi isi aduce aminte. Ca sunt probleme mult mai mari pe lume decat a fi sad&homeless.
Si, in sfarsit e pregatita.
Sa se stranga de prin dulapuri.

vineri, noiembrie 26, 2010

white window

cadrul nu e chiar feeric, dar intr-o zi de lucru nu prea poti alege cadrul. asta iti ofera fereastra, asta privesti:).
pana la ora la care puteam schimba cadrul, se topise tot

ori sunt frumos ori nu mai sunt!