luni, septembrie 28, 2009

not yet

I Might Have To Wait
I'll Never Give Up
I Guess It's Half Time
And The Other Half's Luck
Wherever You Are
Whenever It's Right
You Come Out Of Nowhere And Into My Life

ce frumos, ce frumos, ce frumos!


Last thundercloud
Originally uploaded by Kaarin Vask

sâmbătă, septembrie 26, 2009

chiar dacă afară plouă..

mi-am pus pe desk răsăritul din Vamă.

de câte ori îl văd, intru întru-un fel de transă....sunt din nou acolo, pe Plajafărăgrijişifărăgânduri.

doar cu limonadă rece, muzică bună şi-o carte faină.

şi tot adâncindu-mă în "transă", mi-au răsărit în creier melodiile astea.
care n-au nici o legătură cu Vama, dar cu care am umplut o altă vară, pe vremea când ascultam forever folk...

ramân ancorată, ce să-i fac...

vineri, septembrie 25, 2009

ochii mi-au ramas de copil



Poesis - Nu am mai fost acasa de mult
Asculta mai multe audio Muzica

"vorbele-mi sunt gloante ascunse...dar ochii mi-au ramas de copil"


Cel mai iubit dintre pamanteni

Am vazut, in sfarsit, filmul.
Mi-l recomandase cineva, acum multi ani....
cineva care chiar conta...
numaiconteaza...

Cartea o citisem tot acum multi ani...dar parca impactul n-a fost asa mare.

Cred ca n-am vazut film mai trist.

Desi, paradoxal...n-am plans...

aproape...

Urmarind, convingerea ca e o lume nedreapta (care ridica absurdul la rang de norma, prostia la rang de lege si care substituie lejer iubirii curvasaria), creste la dimensiuni monstruose. Iar monstrul asta nu se hraneste din ideea ca "era o lume...pe vremea aia"....ci din groaza ca orice asemanare cu actualitatea nu e intamplatoare.

"Unde dragoste nu e...."


Doar ironia mai "salveaza" putin starea de spirit a privitorului

joi, septembrie 24, 2009

slave to love

You´re running with me
Don´t touch the ground
We´re restless hearted
Not the chained and bound
The sky is burning
A sea of flame
Though your world is changing
I will be the same
The storm is breaking
Or so it seems
We´re too young to reason
Too grown up to dream

vineri, septembrie 18, 2009

it's a kind of magic

a doua poza din seria "ce palaria mea" :)

joi, septembrie 17, 2009

"viaţa e frumoasă şi merită traită"...ca să o citez pe Andreea

Pentru că uneori îţi rezervă şi surprize plăcute.

Dacă de obicei oamenii faini dispar din vieţile noastre

se întâmplă ca uneori...în câte o secundă norocoasă

alţi oameni faini să revină.

Aşa a fost cu Simona.

colega mea de clasă în gimnaziu.

şi prietenă.

ACEA PRIETENĂ.

Deşi am învăţat şi la acelaşi liceu, fiind în clase diferite ne întâlneam destul de rar.

(iar eu eram un om dificil pe vremea aia :))) )

Ne-am întâlnit la un moment dat, pe la sfârşitul clasei a 12 a... cred, când i-am împrumutat o carte şi am stat de vorbă pe o bancă.

A urmat apoi studenţia (Simona în Bucureşti, eu în Iaşi). Eu nu aveam telefon pe vremea aia...s-a rupt filmul de tot.

Îmi mai aduceam uneori aminte de ea, când rememoram categoria "oameni speciali în viaţa mea" sau când găseam bileţelul cu o poezie scrisă de ea pe o foaie de vocabular împăturită...atât de împăturită încât la un moment dat îndoiturile s-au rupt...

i-am pierdut "urma" undeva prin facultă...odată cu carnetul de elev în care o păstram....

Îmi mai aminteam că pe 17 iulie e ziua ei...şi că melodia "No matter what" de la Boyzone era una din preferatele ei. Că ştia să cânte la pian şi avea un fel anume în care ţinea creionul în mâna.

Acum mă gândesc ce ciudat vine postul ăsta, după cel în care scriam că nu mă mai agăţ de amintiri...

cred că sunt lucruri care se şterg...şi lucruri care rămân...timpul ăsta e o sită minunată.

Şi se pare că mă caracterizează în continuare vorba aia "Cine a însemnat ceva în viaţa mea, nu mai are nici o şansă să-l uit"

Revenind la Simona, cred că i-am citit la un moment dat numele pe agonia...m-am întrebat "chiar, oare ce mai face.. unde e...cum e...cine e...?"

Dar întrebările rămân fără răspuns când nu ştii nici o adresă de mail şi nici un număr de telefon...

În primăvara asta, mi-am amintit din nou de Simona şi mi-a venit "geniala" idee să apelez la google. Am găsit un cont pe netlog...am trimis un mesaj, la care n-am primit vreun răspuns.

Azi a sunat telefonul. Număr necunoscut..cu siguranţă ceva profesional..m-am gândit.

O voce cunoscută.. şi mai ales un "r" cunoscut :)

cunoscut..de unde?....

Simona m-a găsit mai "veselă şi luminoasă" decât mă cunoscuse vreodată.

Culmea coincidenţelor fericite....îmi programasem luni o plimbare prin Bucureşti.

L.E :

Azi noapte m-am întors din Bucureşti. Mă aşteptam ca, dacă pe mine anii m-au schimbat mult să se fi întâmplat la fel şi cu Simona. Ea chiar m-a întrebat dacă observ schimbări. În câteva ore, cât am stat noi împreună, n-am observat. Aceiaşi tonalitate a vocii, de care îmi era dor....aceiaşi pasiune pentru o mulţime de domenii atât de diferite şi care mie mi-au rămas străine. Acelaşi echilibru între emoţional şi raţional, care mie îmi lipseşte. Acelaşi om fain.

A colindat Bucureştiul cu mine juma de zi, ca să mă "asigur" eu că ultimul album al lui Andrieş nu e încă în nici un magazin. Pe...pasionaţi ...nu e bine să-i contrazici:)

Ce vreţi mai drăguţ de atât?


Acest post a fost scris pentru participarea la concursul organizat de Tzanc (scrie despre SEO) si Lungu Alin (scrie despre ce ii vine in cap ) .Pentru a participa si tu la concursi intra AICI .

tot din playlistul lui frate-miu


Jordin Sparks - Battlefield
Asculta mai multe audio Muzica

de fapt, se cunoaste ca nu e stilul meu:)

miercuri, septembrie 16, 2009

closer to me


Five - closer to me
Asculta mai multe audio Muzica

imi place melodia asta, descoperita in PC ul lui frate-miu

si nu e folk si nici Andries :)

sigur nesingur

duminică, septembrie 13, 2009

"nici cat vrei, nici cat pot, nici aproape de tot"

tot rasfoind blogul, in incercare de a-l aerisi de posturile in care nu ma mai regasesc, am redescoperit melodia asta:

Alexandru Andries - Cantec scurt
Asculta mai multe audio Muzica


descoperita anul trecut...intr-o perioada...si frumoasa...si amara...dar mai ales naiva

doamne, ce departe imi pare....

insa e tot Andries, biensure

nu stiu daca mai stiu pe cineva care sa spuna atat de mult in atat de putine cuvinte...

sâmbătă, septembrie 12, 2009

"ca nisipul femeile sunt"

Astazi, cand ma intorceam de la piata, am vazut o intamplare faina si nu chiar.

In fata unui bloc se jucau doi copii ( 2- 3 ani cred). Sareau veseli peste o piatra si numarau.

Ii admiram cu zambetul pe buze...ii comparam fara sa vreau cu copiii cu care ma intalnesc eu de obicei si ma gandeam cat sunt de norocosi, ei si parintii lor.

Tot sarind, fetita a cazut pe burta. Baiatul a imitat-o si s-a asezat si el pe burta. Eu ma gandeam din nou: "ce dragut, ei imita spontan, ca orice copil sanatos". Nu termin eu gandul, ca mama copilului ii aplica o palma la fund (blanda, ce e drept) pentru ca s-a murdarit.

Am avut asa un impuls, sa ma duc la ea sa ii zic: "Doamna, habar n-aveti cat sunteti de norocoasa sa aveti un copil sanatos, care imita spontan. Nici nu va dati seama ce importanta e abilitatea asta in dezvoltarea cuiva si cat de mult muncesc unii ca sa o dobandeasca."

Insa am trecut tacuta mai departe, pentru ca papornitele din mana nu-mi confereau prea multa "autoritate pedagogica". Cum nici varsta...
In plus, m-am temut ca o sa ma creada tra la la...

Dar "placerea" asta am lasat-o altcuiva, cativa metri mai incolo. Fara sa-mi dau seama, inca zambeam, cu gandul la jocul copiilor. Un ...bunic care a trecut pe langa mine m-a intrebat curios:
"De ce zambiti, domnisoara, de la o distanta asa de mare?"

Omu era convins ca lui ii zambeam si ca il confund. Sa-i fi spus ca, daca nu imi vorbea, nici nu l-as fi vazut, ii raneam egoul...

Asa ca am tacut.

Se pare ca incep sa ma pricep la asta.

In dupa amiaza asta urmeaza un test...de dezvoltare.
Sper sa iasa bine...
ca doar "ea-i si temnicer, ea-i si prizoniera"
sau a fost.

si mai ales tot ea e si juriul.

Deocamdata miroase a cartofi copti, ca o felie de liniste din copilarie.

miercuri, septembrie 09, 2009

Asta e tot


Dimineaţa clătite cu gem de căpşuni

Soare afară şi tu să mă suni

Aproape sînt sigur că asta e tot ce-mi doresc

O ploaie subţire chiar după concert

Tu la cafea şi eu la desert

Aproape sînt sigur că asta e tot ce-mi doresc

Poate şi-un film, dar nimic complicat

Să rîdem cu poftă, întinşi comod în pat

Vecinii să n-aibă nimic de reparat

Cam asta ar fi, cam asta ar fi

Vise albastre cu fluturi enormi

Lipită de spatele meu tu să dormi

Aproape sînt sigur că asta e tot ce-mi doresc

Şi nu glumesc

Aproape sînt sigur că asta e tot


Alexandru Andries


Am auzit melodia la Folk You si a fost dragoste la prima auditie.


Am cutreierat netu in lung si in lat, incercand sa fac rost macar de versuri...si iata ca le-am primit cadou.


Impreuna cu minunata veste ca melodia va fi pe noul album Andries - Petala


la lansarea caruia as fi super happy sa particip


aproape sunt sigura ca asta e tot...