sâmbătă, august 29, 2009

O invenţie bună


Tu, fără îndoială, eşti frumoasă
Eu sunt timid (mereu ca prima oară)
Şi te aştept, când vii la mine acasă
Cu frigiderul pedepsit să moară.


Şi baia e, cumva în agonie
Cu ţevi uscate ca-n deşert, de sete,
Nu mă-ntreba ce e-n bucătărie:
Sunt doar paianjeni (şi băieţi, şi fete).

E praf, e-adevărat, dar nu într-una
Îl şterg (din când în când), când mi-e ruşine
Când se-mplineşte şi jumate, luna
Sau când fiziologic, nu mi-e bine.

Ce faci cu toate astea, tu (matură)
Când te trezeşti, a doua zi, năucă
Şi trebuie să te speli cu picătura
Şi să mănânci, cam cât un miez de nucă

Mă-njuri în gând? n-am auzit nimica...
Şi sunt atent..şi antrenat de-o viaţă
Că peste tot (şi ştie şi bunica)
Cel mai bun test se face dimineaţă.

M-aştept, când te gonesc din aşternuturi
Să mă străpungi, (cu paloşul, ca sciţii)
Dar tu, nici vorbă să mă iei în şuturi
Ba chiar mai vrei să vii, fără condiţii.

Poate că-ţi place (în secret) perdeaua??
Caloriferul?...Liftul cu butoane?
Sau faptul că se simte-n pat şoseaua
De câte ori trec tandru, camioane?

Poate te-atrag vecinii de sub mine
(Şi zgomotele lor în prag de moarte)??
Poate că eşti plătită aşa de bine
Că merită să stai să scrii rapoarte.

Pe care le predai (3 exemplare)
La colonei cu degete infecte
Sau poate că, de fapt, faci o lucrare
În care eu sunt unul din subiecte?

Uite cum stau, fără răspunsuri, verde
Închipuindu-mi chestii şi situaţii
Cu toată energia ce se pierde
S-ar încălzi (uşor) trei generaţii.

Tu (când vorbeşti) te controlezi hoţeşte
Şi sună vocea ta..ca din sertare
Nu înţeleg, cum poţi vorbi muţeşte
Când eu îţi cer mereu să spui mai tare?

Van Gogh, din dicţionar, îl ştii prea bine
Mi-apare tot mai des în minte(dragul)
Dacă femeia lui vorbea ca tine
Nici nu mă mir c-a folosit briceagul.

Da, recunosc, există avantaje
Gură pufoasă...Rezistenţă...graţie
La mine-n bloc încerci şapte etaje
Şi nu găseşti nimic (prin comparaţie).

Şi stau în centru, orice ar spune unii
Nu-i bloc conservă din sectorul 4
Nu îţi încărunţesc pe drum perciunii
Când vrei să-ajungi acasă, de la teatru.

Şi nici nu-i rău când seara, suni la uşă
Şi-aştepţi să vezi sunt sau nu sunt acasă
Sunt 3 secunde, scoase din mănuşă
Care te fac (ştiai?) şi mai frumoasă.

Mi-nchipui liftul: plin de poze (luate
de prin reviste) fufe, balerine
Tu şi vecinul meu bolnav de spate
Urcând, fără cuvinte, către mine.

El, dispărând pe uşa lui, cuminte
Tu aşteptând, cu ochii plini de viciu
Cu mine, iar pândind (fără cuvinte)
Trei personaje bune de ospiciu...

Eu sunt de vină, Doamne, nu femeia
Şi poate pentru ea nici nu contează
Am, în oglindă, burta-n luna a treia
Şi-i o oglindă care subţiază!!!

Sunt leneş, nu omor gândaci, nici muşte
Pun semne complicate pe hârtie
Şi dacă-i ilegal o să mă împuşte
Că ţin aspiratorul în cutie.

Iar tu te-ntorci mereu, cazi în picioare
Laşi păr sub pernă (totul merge strună!!)
Nu vrei nici apă, nu vrei nici mâncare
Eşti, cum s-ar zice, o invenţie bună.

Alexandru Andrieş

vineri, august 28, 2009

Zbor fără aripi

Liniştea ne poartă-n sus

Zbor fără aripi,

Soarele e la apus

Zbor fără aripi,

Noaptea urcă-n rădăcini

Zbor fără aripi,

Tu şi eu plutim senini

Zbor fără aripi,

Carnea ta se-aprinde acum

Zbor fără aripi,

M-aş feri şi nu am cum

Zbor fără aripi,

Cad balauri din tavan

Zbor fără aripi,

Stele se lipesc de geam

Zbor fără aripi,

Când visez ceva de rău

Zbor fără aripi

Mă ascund în visul tău

Zbor fără aripi,

Dimineaţa ne trezim

Zbor fără aripi,

Şi nu ştim de ce zâmbim

Zbor fără aripi....


Alexandru Andrieş

marți, august 25, 2009

"habar n-ai ce draci m-apucă să văd cum mă ştii"


Alexandru Andries - Romantic
Asculta mai multe audio Muzica

prea târziu şi tot ar fi curând...
o idee ..fără nici un gând

luni, august 17, 2009

"trei dinţi din faţă"

"Mirosea frumos, a caimac, a scoici sfărâmate şi a nisip încins"

"Sufletul îi era un pahar cu apă curată pe masa unui vapor în furtună."

"Lui Val îi picaseră 3 dinţi din faţă, ca la un meci de box, când adversarul îţi speculează un moment de neatenţie şi te izbeşte cu toată puterea peste gură. Momentele de neatenţie la Val se ţineau lanţ, el putea fi pocnit cu toată forţa, pentru că nu se apăra, nu-şi apăra nici măcar faţa şi râdea tot timpul"

M.Sorescu

duminică, august 16, 2009

Bella

am văzut aseară un film fain

şi, conform obiceiului, tre să scriu, tre să scriu.

Pentru mine, un film e fain dacă

la sfârsit îmi rămân în urechi nişte fraze

în minte nişte imagini (ceea ce e mare lucru, având în vedere ca sunt o auditivă)

în suflet nişte emoţii (dacă plâng sau râd cu lacrimi, în traducere liberă)

şi dacă trimit sms cel puţin unui prieten "uite-te, bă!"

So, "Bella" fu un film fain, din care am rămas cu

felul în care se amesteca trecutul cu prezentul şi viitorul...ca-n viaţa...

două cotoare de măr verde

un tren ducând spre "se poate şi altfel"

un copil ucis intr-un accident

fluturele cu care se juca,luat de vânt

alt copil salvat de la moarte de persoana care a produs accidentul

o fetiţă alergând fericită pe plajă...învăţând să asculte oceanul în scoici

şi cuvintele mele, care n-ajung să pot explica

de ce am plâns aseara

joi, august 13, 2009

miercuri, august 12, 2009

luni, august 10, 2009

adapost de furtuna


Alexandru Andries - Adapost de furtuna
Asculta mai multe audio Muzica

nuvreauzileegale


Alexandru Andries - Zile Egale
Asculta mai multe audio Muzica

bună ţară, rea croială

Azi am fost nevoită să ies în oraş..chiar pi şientru.

din fericire sau ne fericire..nu sunt nevoită să fac asta prea des.

Zâmbeam copilăreşte soarelui :P şi, cu dor de Vamă în suflet, mă gândeam că, dragul de Roman, seamănă cumva cu o staţiune de la mare: semafoarele nu funcţionează şi toate trotuarele di pi şientru is pline de un nisip fiiiin,,cel mai fiiin, cu pietre de pavaj presărate prin el, ofcors.

Singura diferenţă ar fi că în Vamă se auzea folk,,rock..sau mă rog muzică faină şi primul lucru pe care l-am auzit când am ajuns în Roman a fost o dulce manea:((


Scopul plimbării mele prin minunatul oraş natal a fost să pun la poştă petiţia (http://www.petitieonline.ro/petitie-p52993054.html), blăcere care mă costă 20 de lei şi ceva. Ca să mă consolez, mi-am zis că, pe lângă 500 de lei cât m-a costat imprudenţa de a depune dosarul la Copsi, asta e nimic. Şi, da, refuz să mă mai gandesc că, de banii ăia mai mergeam o dată în Vamă...

Teamă mi-e că nu vom primi vreun răspuns de la MEC, eu şi cei 300 de oameni care au semnat petiţia.

Cum nici un răspuns n-am primit de la nici unul din deputaţii nemţeni, cărora le-am solicitat ajutorul.

Surprinzător ar fi fost să fie altfel,nu????

O fi fost profeţia care se auto-împlineşte

sau simplă nepăsare, tipic românească.

Ce e drept lui Socaciu nu i-am solicitat sprijinul..m-am limitat la judeţul Neamţ:))

Aşa cum îi ziceam unui amic, auzind cât de urâtă e lumea din spatele scenei, comparativ cu cea de pe scena, prefer să iau arta ca artă şi să nu mă gândesc la ce om se ascunde în spatele ei.

So, "bună ţară, rea croiala"


Mama lor la toti-Victor Socaciu
Asculta mai multe audio Muzica

vineri, august 07, 2009

Sărutul tău m-aruncă prin salcâmi


Mircea Iordache - Sarutul
Asculta mai multe audio Muzica

Melodie redescoperită azi...cu zâmbetul pe buze pentru că îmi aduce aminte de Iaşi...studenţie...cenaclu...
sună curat...ca un cântec de copil căruia
îi râde sufletul :)

joi, august 06, 2009

miercuri, august 05, 2009

ce frumoasa despartire


era dac-ai fi fost si tu..

si totusi exista iubire

pentru ca am vazut:

fraza aia care aproape suna a cliseu

cum ca, exista unii oameni inzestrati...care raman nemuritori prin harul lor

e adevarata



narcotic

din categoria "uneori iti doresti asa de mult un lucru, incat atunci cand vine....parca e prea tarziu sa-l mai poti gusta"

o intamplare mica la scara si mai mica:

anu trecut cautam ca dementa sa aflu cum se cheama melodia asta pentru care facusem un fix:)) si cine o canta, ca sa ii pot cauta versurile pe net.

n-am aflat.

Azi am auzit-o intamplator in computerul lui frate-miu....cu titlu..cu tot...

am zambit si am cautat versurile

in imaginatia mea, erau mult mai faine:))

oricum, melodia inca suna bine

marți, august 04, 2009

Salveaza Atlantida macar tu


un refren pe care l-am tot cantat, pe nisip si prin apa,
dupa ce l-am auzit pe scena Folk You:

"Un continent
Scufundandu-se lent
Dar ei si-n somn isi spun trufasi ca nu"

Despre recitalul Tatianei Stepa...n-o sa spun nimic...
pentru ca ma intristeaza prea tare...
si pentru ca parca orice as zice ar suna....ciudat

"Eu nu mai plang
Caci in adanc
Aceste lacrimi valul cinic l-au sporit
Si prin prapad abia te vad
Dar tu sa stii ca pan la moarte te-am iubit"



luni, august 03, 2009

perfect dream

povestea merge mai departe...ca vantul din Vama Veche

pagina asta au semnat-o:

Dinu Olarasu, Andries, Mircea Iordache, Ducu Berti, Emerich Imre, Alifantis

3 copii

"Există oameni care te fac să fii mândru că i-ai cunoscut, altături de ei te simţi şi tu mai bun, mai dăruit şi chiar eşti, pentru că astfel de indivizi sunt ca magnetul, care ştiu să răscolească toată pilitura de fier din jurul tău, să-ţi înlăture praful şi rugina de pe sentimente" (M. Sorescu)

Nu ştiu dacă ar fi putut cineva exprima mai bine ce simţi când te întâlneşti, la malul mării, cu oameni dragi, împărţind acelaşi "pitic"

"pentru că mai cred în oameni..şi în mare..şi-n delfini"

M-am îndrăgostit definitiv şi iremediabil de Vama Veche. De asta încep postul cu o poza a iubitei lui Mircea Iordache (pentru cine nu stie, iubita lui e marea:) )

N-am mai avut răbdare să photoshopuiesc, prin urmare o să postez deocamdată frânturi de poveste...aşa..nemachiate...

Acolo marea are toate nuanţele de albastru

Acolo am văzut cele mai frumoase răsărituri şi am primit cadou toată libertatea pe care o pot cuprinde aripile pescăruşilor.

Acolo nu te simţi singur...nici măcar când eşti

Au fost 3 zile de poveste, în care am cântat zeci de refrene care s-au întipărit într-un colţ de suflet tocmai pentru că au fost de atâtea ori ...bula de oxigen...


"Am un pitic...şi-l vreau fericit.."

Iar pentru asta sunt recunoscătoare multora din cei care au urcat pe scenă.



Ducu Bertzi...tricoul meu albastru...şi două zâmbete sub un cer care ameninţa cu o furtună ce n-a mai venit:)
poză cu Alina Manole, luna ei pătrată şi piticii noştri, cei de toate zilele...

3 copii pe terasa Spice... Mircea Iordache şi Cătălina Beţa, două din ancorele mele dragi, care mi-au făcut studenţia minunată.

răsăritul, desigur....

şi o inimă plină de amintiri cu soare.


Dacă fericirea îmi scapă de multe ori printre degete..de data asta am gustat fiecare picătură.

See you later, alligators!

Alina îmi zicea că mai e puţin până la anul :D

şi o cred pe cuvânt, pentru că avem cel puţin un pitic comun:)