luni, iunie 22, 2009

"Cand te iau in brate eu simt ca te iubesc. Tu ce simti?" "Iti simt sarmele de la sutien"


cred ca lucrul cel mai cumplit cand ai in familie o persoana cu handicap e ca oferi dragoste care nu e primita ca dragoste.

se loveste de un zid..unde devine egala cu 0.

si atunci iti vine sa urli...intrebandu-te la ce bun tot efortul.

si ceea ce simti nu mai e dragoste.

apoi o iei de la capat..cercuri cercuri...

n-ai cum sti decat daca

ai fost acolo.

luni, iunie 15, 2009

duminică, iunie 14, 2009

joi, iunie 04, 2009

cum ma simt de cand lipsesti


ovidiu mihailescu imperfect

fara tine nu am zambet
fara tine n-am subiect
fara tine n-am culoare
fara tine-s imperfect

fara tine n-am oglinda
fara tine-s in desert
fara tine nu am vorbe
fara tine sunt defect

marți, iunie 02, 2009

defulez

Am fost azi la o conferinţă despre autism.

În sală erau părinţi ai copiilor cu autism...persoane care lucrează cu aceşti copii...şi educatori, dintre care unii n-ar primi nici morţi un copil cu nevoi speciale în clasa lor, dar care lucrau la imagine.


Şi la un moment dat trebuia făcut un joc de rol în care un părinte al unui copil cu autism trebuia să îşi prezinte "familia", apoi fiecare membru al familiei era invitat să exprime ce simte.


Ar fi fost interesant dacă ar fi participat un părinte...pentru că numai el ştie cum îşi duce drama...
doar că s-au grăbit să iasă în faţă nişte maimuţe....prezentându-se ca mari cunoscători ai copiilor autişti....şi n-au făcut decât un circ de-a râsu plânsu, într-o încercare disperantă şi disperată de a fi în centrul atenţiei.

Momentul ar fi fost doar plictisitor dacă n-ar fi culminat cu faza care m-a scos din pepeni: o cucoană educatoare, (despre care o mamă mi-a zis că nu primeşte nici un copil cu CES în clasa ei, că le zice handicapaţi şi îi trimite la nebuni)juca rolul bunicii "iubitoare" al unui chipurile "copil autist".

Şi începuse ea să abereze că o familie care are un copil cu handicap nu are o problemă decît dacă se gîndeşte că are o problemă....că nu e nimic dacă ai un copil diferit..şi special... că nu înţelege de ce mamele se tot plîng...

M-a cuprins o furie de aş fi strâns-o de gât pe ipocrită ....şi nu i-am dorit decât să ajungă să trăiască rolul pe care l-a interpretat cu atâta patos.

....să traiască cu crizele de furie ale unui copil cu handicap...cu epuizarea şi disperarea unui părinte care ştie că al lui copil n-o să se vindece NICIODATă...n-o să fie autonom NICIODATA şi că toate eforturile nu schimbă mare lucru.

Să-i revină ei întreaga "plăcere" şi "onoare" de a se simţi specială pentru că are un copil special

....să vadă cât de confortabili sunt aceşti "papuci", ca să nu-şi mai permită păreri "experte".

Toată faza mi-a lăsat un gust amar...pentru că nu-mi imaginam că există şi astfel de oameni. Dar uite că este..care este.

Singurul lucru care m-a mai calmat a fost că măcar am avut curajul să spun în gura mare ce m-a deranjat.

cu noduri în gât, dar am zis.

Şi ca să mă calmez de tot, iaca melodie, fără nici o legătură cu gustul amar:



Wlater Ghicolescu - Cantec mediocru
Asculta mai multe audio Muzica »

when susanna cries