miercuri, decembrie 31, 2008

nothing to lose and nothing to prove

cause it's you and me and all of the people
with nothing to do
nothing to lose
and it's you and me and all of the people
and I don't know why
I can't keep my eyes off of you

joi, decembrie 25, 2008

"există ceva mai important decât venirea unui tren: încrederea că trenul va veni"



am spus cuiva că de Crăciun o să ningă ca în poveşti
nici eu nu prea credeam lucrul ăsta...dar mi-ar fi plăcut să cred...
şi mai ales mi-ar fi plăcut ca gândul ăsta să ne deseneze pe feţe un "zâmbet simetric..."











vineri, decembrie 19, 2008

how can you stay outside?


............................................



joi, decembrie 18, 2008

hai să ne propunem


"hai să ne propunem" îmi aminteşte de cum jucau lili şi andreea tenis cu tocătoarele de lemn la 12 noaptea, "hai să propunându-şi să nu facă nici o greşeală".

în timpul ăsta, fontilili dormea ca un prunc...în ciuda oricărui biblioraft căzut de pe raft:))

Cam aşa arăta "cuibuşorul de nebunii" care one moment in time a fost mai acasă decât orice acasă:


zâmbetul, prin definiţie inocent, al Anei, în patul meu, prin definiţie dezordonat.








"o cameră micuţă, dar de prieteni plină"
ce-aveau cursuri în mână şi-n ochi aveau lumină:))

numărul celor care aveau cursuri în mână era semnificativ mai mic decât al celor care aveau în ochi lumină, conform axiomei "această persoană citeşte, deci nu sunt eu":))

Lili, habar n-am dacă o să vezi vreodată rândurile astea...mi-e dor de tine, cea care eşti azi...oricât de departe ar fi vremurile despre care bălmăjesc aici









Pasarea colibry-vis de primavara
Asculta mai multe audio Muzica »

marți, decembrie 16, 2008

gandul de azi


Starfish
Originally uploaded by buck82
"mainile mele sunt doua stele de mare
incapabile sa-si regenereze bratele
care te-au mangaiat"
Leonard Ancuta

sâmbătă, decembrie 13, 2008

all by myself

anul trecut s-au dărâmat cele mai idealiste şi sincere convingeri ale mele despre ceilalţi...sau mă rog, despre cei care contau dintre ceilalţi.
anul ăsta am dărâmat cele mai...neidealiste dar adânc implantate în creier convingeri despre mine însămi.
construisem eu nişte ziduri pe care scria INTERZIS
şi "Eu niciodată..."
s-au dărâmat acum...şi încă sunt momente în care nu contenesc să fiu uimită că se poate şi altfel
că oglinda aia, în care credeam orbeşte pentru ca fusese acolo dintotdeauna...chiar dacă ceţoasa..chiar dacă defectă
NU ERA REALĂ!

au mai rămas, din zidurile alea, nişte grămezi de moloz...sper să le măture vântul într-o zi

atunci o să am destul loc să alerg...să ma plimb...să dansez

deocamdată merg pe vârfuri
şi sunt all by myself

azi...filmul de azi