duminică, iunie 29, 2008

shooting cu lili şi fontilili



pentru că oamenii buni se întâlnesc până la urmă


pentru că nu e niciodată prea târziu să te împrieteneşti cu copilul din tine




pentru că azi a fost o zi pe care n-o s-o uit

duminică, iunie 22, 2008

clear cut

"poţi zidi un soare cu fereastră cu tot
şi păsările
aerul asta poate fi numai şi numai al tău
tot nu te poţi feri decît de cîntecele care vin din afara ta





celelalte te iau prin surprindere te prind la colţul inimii
te pălesc drept în visul călcîiului ai insomnii suplimentare faci o plimbare non stop cu viaţa ta
cu viaţa ta cu anvelope second hand faci o plimbare de politeţe şi una de formă prin tine constaţi că toate locurile de parcare sunt ocupate şi tot ce contează trece prin inimă
tot ce contează trece prin inimă
ca un cuţit"

Adriana Giurcă

duminică, iunie 15, 2008

in a manner of speaking

"mă-ntrebi : tu crezi în minuni? măsurăm cu trupul în fiecare zi distanţa dintre noi şi sincer nu mai am chef să fiu sinceră. pun în fiecare dimineaţă câte o cărămidă să reconstruiesc zidul dintre noi iar tu îmi reproşezi ca pun piese greşite."

Andreea Rotaru

din secunda asta voi fi întreagă


"scindarea asta a fost benefică la început ca o protecţie o carapace confortabilă bineconţinătoare a tot ce nu trebuie să fie atins dar s-au acumulat prea multe presiuni şi nici scrierea asta pe jumătate întreagă nu mai reuşeşte să elibereze ci doar să se reverse spasmodic atunci când nu se mai poate când gheara de pe inimă strânge mai intens şi mai intens

nu mai pot trăi ca şi cum partea aceea din inimă nu există nu mai pot astupa viaţa din mine nu mai pot scrie pe jumătate pentru niciun om pentru nicio dragoste am nevoie să trăiesc întreagă să privesc fotografia asta şi să ştiu că există cel puţin un om unul singur care să mă primească aşa cu totul altfel nimic nu are sens

nici măcar orizontul deschis"

Ela Luca

ancora cu gust de mar verde

stiu

marți, iunie 10, 2008

2+2=4

Vine o vreme când descoperi că doi şi cu doi fac patru
sau că dacă îţi dai singur foc
la valiză se întâmplă răni
care nu numai dor
dar lasă urme.



vine o vreme când descoperi tautologii de astea
despre care lumea spune că eşti cam mare să te mai uimeşţi.
Şi totuşi ăsta era răspunsul de care aveai nevoie.
faptul că doi şi cu doi fac patru
îţi desenează pe faţă un zâmbet de descoperitor al Americii.

sâmbătă, iunie 07, 2008

a story about a girl

A fost odată o fetiţă
care
nuseştiecum nuconteazădeunde
învăţase
să nu-şi ierte nimicniciodată.

pentru fiecare greşeală
gând sau emoţie cumnutrebuie
fetiţa
se lovea cu un ciocan în cap
şi avea grijă ca şi ceilalţi
să-i mai ofere niscaiva vânătăi.


într-o zi, când se aştepta mai puţin
corpul ei a hotărât să protesteze
şi fetiţa a ajuns la spital.
doctorii erau convinşi că a mâncat ceva stricat
dar fetiţa ştia că răspunsul e-n altă parte
şi pentru că nu mai suporta durerea....învârtitul în cerc...
 pentru că de prea multe ori simţise că-i fuge pământul de sub picioare
a cerut ajutor.

Fetiţa a învăţat
să spună cecumcândunde o doare
în loc să se lovească cu ciocanul.


Într-o zi ca oricare alta, o fetiţă se plimba pe alte străzi
cu un zâmbet imposibil de prins în cuvinte
(despre care altădată ar fi zis că-i tâmp....nu acum)
Acum se bucura c-a învăţat un oraş în trei zile
Şi că a descoperit singură două drumuri spre aceeaşi adresă.
Nu ştia că ştie, nu credea că poate.
Altădată ar fi spus că 2 bani nu fac aceste poveşti de adormit copiii.
Nu acum.
Acum doar îi dădea voie ploii
Să spele vânătăile.

Şi ploaia avea gust curat, de libertate.


duminică, iunie 01, 2008